Cautare




, Contributor

Blogul lui Lucian Davidescu (riscograma.ro)

Bani și Investiţii |
|

Gâlceava BNR cu lumea. Ce ascunde conflictul dintre „economiști“ și „antreprenori“.

A fost întâi declarația guvernatorului Mugur Isărescu, cum că o firmă care are pierderi ani la rând nici n-ar trebui să existe. Apoi a venit declarația economistului-șef Valentin Lazea, cum că oamenii de afaceri au „o gândire pe termen scurt și patriarhală“, pe când economiștii gândesc pe termen lung.
Print

Banca Naționlă nu se referă la bănci, zona pe care o are în responsabilitate directă, ci la „Main Street“ – la companiile care produc bunuri și servicii și care, chiar dacă au sau nu profit, contribuie la bunăstarea bancherilor și a economiștilor pe care îi supraveghează. Peste tot în lume, sectorul financiar știe, din acest motiv, că e cazul să păstreze o anumită deferență, măcar de suprafață: este neelegant și contraproductiv să intri în conflict cu cei care până la urmă te plătesc. Regula nescrisă a fost respectată și în România până recent; apoi, iată, lucrurile s-au schimbat.

Declanșatorul exact este lesne de identificat: a fost momentul în care business-ul s-a raliat Guvernului în decizia de reducere a TVA (în numele creșterii), în timp ce Banca Națională se opunea (sub stindardul stabilității). Atunci, influența pe care BNR încearcă să și-o consolideze a fost contestată dintr-o direcție neașteptată, lucru care a adăugat și o încărcătură emoțională la argumentele pe care BNR crede că le are.

În bună măsură, le are: stabilitatea unui bolnav cronic este de preț, chiar dacă starea lui de zi cu zi poate fi mizerabilă. El va fi tentat mereu să aleagă o ameliorare chiar și riscantă, pe când un doctor responsabil va prefera să-i recomande un tratament dureros, dar definitiv. Însă atunci când ar trebui să treacă de la principii la fapte, argumentele băncii centrale se risipesc. Tratamentul ar fi „reformele structurale“, pe care însă ar trebui să le facă tot statul, timp în care contribuabilii să plătească taxele mărite. Aproape că nu mai are logică!

Încasările statului au tot crescut, chiar și atunci când economia scădea și continuă să crească și acum. Cheltuielile la fel. În astfel de condiții, este simplu să-ți dorești „stabilitate“ și să faci calcule pe termen lung.

În schimb, cei care plătesc aceste taxe au încasat fiecare șoc din plin. Li se spune acum că ar trebui să continue să o facă de dragul stabilității. Poate fi un punct de vedere valid, cu o condiție: să li se spună exact cât de lung este „termenul lung“.

Iată un exemplu concret: economiștii din Banca Națională sunt plătiți cu câteva sute de procente
peste grila de salarizare, cifra exactă fiind ținută secret, la limita legii. Argumentul subînțeles este că acolo trebuie să poată fi strânse talente veritabile, care să nu fie tentate de munca în sectorul privat și care să-și poată permite luxul de-a gândi în tihnă,
pe termen lung.

Acceptând pentru moment aceste argumente, ar trebui să apară și partea a doua a strategiei: când și cum vor ajunge din urmă sectorul public și cel privat experimentul-pilot de la BNR?

Până când va veni acest răspuns, rolurile se inversează. Gândirea „patriarhală“ și „pe termen scurt“ le aparține celor din BNR, care pot spune orice fără să suporte vreo consecință. În acest timp, de bine de rău, cei care plătesc taxe își asumă în fiecare moment consecințele faptelor lor sau ale altora.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii