Cautare




, Contributor

Scriu despre publicitate și media de 20 de ani. În 2013, am publicat cartea de interviuri „Primul an de publicitate”.

Forbes Heroes |
|

Forbes Heroes, ediția 2018: Prâslea și muzica de aur

După o bătaie primită la 10 ani, pentru că a decis singur să plece într-o excursie, Doru Trăscău a început să cânte, în loc să plângă. Oricât de greu i-a fost ulterior, nu a abandonat niciodată ideea de a cânta.
142 heroes Doru Trascau

Corecția primită de la părinți în copilărie a fost primul moment în care muzica a cerut să iasă afară, fără ca el să-și dea seama de asta. Abia în clasa a XI-a, când a descoperit chitara, a început să se dedice muzicii. A mai trecut un an și jumătate până când a început să cânte la metrou, împreună cu un prieten, pe o chitară împrumutată. Familia nu l-a încurajat să cânte, dimpotrivă. S-a încăpățânat și a pus bazele primei sale formații, AB4, şi a lansat primul album. A devenit cunoscut publicului de muzică rock în anul 2003, când trupa pe care a fondat-o a câştigat premiul Best Romanian Act la MTV Europe Music Awards. Decernarea premiului a avut loc la Edinburgh, Scoţia, o performanţă încă neegalată de o trupă rock din România.

Doru Trăscău a spus, la Forbes Heroes, că tot ce i s-a întâmplat în viaţă este rezultatul a două voci: cea care îi spunea că nu va reuși să trăiască din muzică, ceea ce și realitatea îi confirma, și vocea interioară care îi spunea să nu renunțe la muzică. După șase ani de străduințe, în care a încercat să îşi facă o viață din muzică în Italia, s-a întors acasă, pentru că urma să se nască primul său copil.

A luat-o de la capăt și a fondat o nouă formație – The Mono Jacks. Trupa a debutat în 2010 cu albumul „Now In Stereo“, care s-a bucurat de un răspuns entuziast din partea publicului pentru single-urile „Maria“ şi „Woman“. Au urmat două EP-uri: „Fortunes“ (2011), din care s-a remarcat single-ul „Gândurile“, şi „Gândurile Remixed“ (2012) cu reinterpretări ale piesei realizate de artişti precum Brazda lui Novac, The Pixels sau L’Orchestre de Roche.

Pentru a-şi plăti facturile, Doru Trăscău a lucrat în paralel ca grafician. De şapte ani lucrează ca grafician la Electronic Arts, unde se ocupă de interfaţa unuia dintre cele mai populare jocuri din lume, FIFA. Desenează grafica de interfaţă, tot ce ţine de interacţiunea cu meniurile, tot ce e la vedere, mai puţin ceea ce ţine de partea 3D şi de desenul jucătorilor de fotbal, de care se ocupă un departament separat.

De când există The Mono Jacks, Doru a mers zilnic la serviciu. După ce s-a născut fiul său Luca, în 2007, şi a început şi The Mono Jacks, priorităţile sale erau altele. Nu îşi permitea să nu aibă o siguranţă a zilei de mâine. Era căsătorit şi avea un copil, iar responsabilitatea era cu totul alta. Asta a însemnat un program draconic, de dimineaţa până seara, de luni până duminică. Fie pleca la concerte, fie era la sala de repetiţii.

După o perioadă de pauză şi destrămarea anunţată în 2013, The Mono Jacks au revenit în 2015 într-o componenţă proaspătă şi cu un nou single, „Tablou“ – „o poveste despre iubire şi şanse ratate“, urmat în 2016 de „Drumul“. În ianuarie 2017, trupa a lansat „Un sfert de secundă“.

Vezi cum arată generația Forbes Heroes 2018

Muncind non-stop, pentru a se întreţine şi pentru a face muzică, după 10 ani de muncă non stop s-a îmbolnăvit. Diagnosticul medicilor a fost tulburare neurovegetativă. A demisionat și și-a dat o pauză de un an, pentru a-și pune ordine în lucruri.

A schimbat componența trupei The Mono Jacks pentru a treia oară, după ce i-a cunoscut pe actualii membri ai trupei, în aprilie anul trecut, iar după patru luni intrau în studioul de înregistrări. După o vară petrecută în sala de repetiţii, apare „Uşor distorsionat“, o colecţie de 10 piese, pusă cap la cap în trei luni împreună cu noii colegi.

„Uşor distorsionat” este un strigăt adus societăţii contemporane şi a felului în care aceasta evolueză. Doru spune că este mai puţin „social“ şi mai mult autoironic, este un strigăt comun, genul de frământări ce pot fi exprimate cel mai bine în muzică. Piesa „1000 de da“ este povestea copilăriei sale şi a tuturor. Este povestea unor generaţii întregi, care e învăţată de mici ce NU are voie să facă, ceea ce este deja o moştenire culturală, după cum spune Doru Trăscău.

El crede că tot drumul vieții sale a fost condus de o poveste. Iar povestea sa preferată este „Prâslea cel voinic și merele de aur”. Iar ceea ce i-a plăcut la această poveste este că Prâslea a reuşit să păzească copacul cu merele de aur înfruntând orice disconfort. A făcut în așa fel încât să reușească. Determinarea pe care și-a găsit-o în povestea lui Prâslea l-a inspirat. Și de aceea crede, cu adevărat, că poate trăi din aplauze.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii