Damian Drăghici a vorbit în cadrul evenimentului inspirațional Forbes Heroes despre dragoste și frică afirmând că în viață fie faci totul din dragoste, fie din frică. Consideră că „experiențele din viață m-au schimbat și m-au făcut un alt om. (…) Experiențele sunt acelea pe care le-am trecut cu frică, dar le-am trecut aparent puternic și cu forță.“
Drăghici mărturisește că, de fiecare dată când suntem conduși de frică, evoluăm și trecem la nivelul următor. Așa funcționează și percepe artistul termenul pe care noi, adeseori, îl asociem cu slăbiciunea și neîncrederea. Se spune că, în general, o societate este construită pe frică, iar fricile se hrănesc cu tristețe, nesiguranță și suferință, dar și cu toate energiile negative pe care le transmitem atunci când ne lăsăm conduși de aceasta.
Citiți aici poveștile celor 16 eroi prezenți la evenimentul Forbes Heroes 2017
Astfel, Damian Drăghici ne poartă prin amintirilesale și deciziile pe care a fost nevoit să le ia și care i-au schimbat cu totul traiectoria în viață. Și-a ascultat inima și de multe ori, împins de frică, a evoluat, crescând tot
mai mult.
A fugit din România când avea numai 18 ani, a simțit că trebuie să facă acest lucru și a reușit: „A fost și un moment în care, din dragoste, am schimbat ceva în viața mea, dar 99% aș putea spune că din frică.“ Așadar, frica l-a condus pe Damian dincolo de granițele țării, frica de acel regim care îți asuprea orice drept și care te făcea „sclavul“ ei. La vârsta aceea, habar n-avea ce urma să se întâmple, „am plecat de frică, crezând că Ceaușescu o să dureze 50 de ani“.
A trecut granița prin Iugoslavia și a ajuns în Grecia din „greșeală“, spunând că „de fapt voiam să ajung în Italia“. Acolo avea să experimenteze și un alt stil de viață, unde din nou, condus de frică. ajunge să cerșească pentru a se întreține. „Am ajuns în Grecia și de frică să nu mor de foame, am început să cerșesc, să cânt cu naiul pe străzi.“
Damian Drăghici afirmă că, pe baza emoției pe care frica i-o crea, a început să facă „lucruri“, pentru a o depăși și astfel a început să cunoască oameni și să lucreze cu aceștia, până într-o zi, când i s-a oferit oportunitatea de a pleca, printr-o bursă de studiu integrală, în Statele Unite ale Americii la Colegiul de Muzică Berklee din Boston.
Spune că oamenii se nasc cu doar două frici: frica de a cădea pe spate și frica de zgomot. Celelalte frici sunt învățate, ne sunt transmise de către familie, apropiați și, în general, de către societatea în care trăim. Oamenii nu aleg în mod deliberat de ce le este frică, ci acest sentiment îi acaparează pe fondul neîncrederii sau chiar din cauza acelor persoane care încercă să obțină ceva de la ei.
Damian Drăghici se descrie ca „un simplu om“, însă, în această simplitate găsim și foarte multă esență și substanță, de la care ai de învățat sau, cel puțin vrei să-l asculți cu plăcere de fiecare dată când vorbește. Așa că artistul ne invită să reflectăm asupra a ceea ce ne guvernează într-adevăr și de ce sentiment ne lăsăm purtați în viață. „Dacă frica este cea care ne conduce să facem lucrurile, atunci de ce alegem frica și nu alegem dragostea?“. În încheiere, Drăghici ne sfătuiește să avem grijă la aparență, adică „ce vrem să părem și ce suntem noi cu adevărat, fiindcă tot adevărul va ieși la suprafață.“
