Cautare




, Forbes Staff

Forbes Heroes |
|

Forbes Heroes 2017, Ana Maria Brânză: Engarde, visul continuă

Ana Maria Brânză se declară adultul care a muncit zilnic pentru a-și împlini visul și care consideră că eșecul este cel care te învață să nu renunți.  
ana maria brinza

Ana Maria Brânză, campioana olimpică la scrimă, se declară „dependentă“ de medalii și are în palmaresul său titluri precum cel de campioană olimpică la Rio de Janeiro în 2016, vicecampioană olimpică la Beijing în 2008, campioană mondială pe echipe în 2010 și 2011, de șapte ori campioană europeană în 2013, la individual și 2006, 2008, 2009, 2011, 2014, 2015 pe echipe, iar în sezoanele din 2007-08, 2008-09 și 2012-13 a fost declarată cea mai bună spadasină
din lume.

Scrimera ne introduce în lumea ei, depănând alături de publicul din cadrul evenimentului Forbes Heroes poveștile din spatele rezultatelor ei din cei 20 de ani de carieră, cu momente în care a triumfat, dar și cu acelea mai puțin fericite, pe care sportiva a reușit să le depășească și să ajungă acolo unde și-a dorit dintotdeauna. Pe podium. Rememorează amintiri din perioada în care participa la competițiile de juniori, atunci când toată lumea din jurul său o compara cu Laura Badea (campioană olimpică, floretistă, 1996) și îi spuneau că „tu o să fii următoarea Laura Badea“, dar cu o ambiție și perseverență uluitoare, dar și încredere în propriile puteri, le spunea: „Nu, eu nu vreau să fiu Laura Badea, eu vreau să fiu Ana Brânză în continuare. Dar, eu vreau să fiu Ana Brânză campioană.“

Citiți aici poveștile celor 16 eroi prezenți la evenimentul Forbes Heroes 2017

Și-a dorit să ajungă la Jocurile Olimpice, iar visul i s-a împlinit. Mărturisește că nu a fost ușor, iar criteriile de calificare sunt mai grele decât competiția în sine. În urma câștigării campionatului mondial de juniori, Federația i-a oferit un bonus, astfel a putut merge la Atena pentru calificarea la Jocurile Olimpice, în 2004. „A fost cea mai grea competiție pentru mine. Competiția la care am plâns cel mai mult.“

După patru înfrângeri în preliminarii și cu două asalturi rămase, ca ultimă șansă, Ana Maria Brânză se califică, fiindu-i recunoscătoare antrenorului său, care a reușit să-i ridice moralul. Astfel, având alături oameni potriviți, la momentul oportun, dar și datorită ambiției și dorinței de a performa, ajunge la Atena, aflându-se printre cei mai importanți sportivi din lume.

Acel moment a fost memorabil pentru spadasină, care recunoaște că nu a avut eroi în copilărie „nici măcar pe Zorro sau pe D’Artagnan“ și spune că „simplul fapt că eram acolo, în lumea mare, conta enorm pentru mine“. A ieșit din competiție cu două victorii, una dintre acestea fiind cel puțin surprinzătoate. Românca Ana Maria Brânză, reușește în prima sa participare la JO să o învingă pe reprezentanta Ungariei, numărul doi mondial. Așa a realizat că poate avea o șansă, s-a întors acasă și s-a antrenat, iar după alți patru ani s-a dus la Beijing unde a reușit să obțină locul al doilea. „Știți ce mi-a spus toată lumea când am ajuns acasă? Păcat, ai pierdut aurul“. Ana le-a răspuns: „Îmi pare foarte rău să vă spun, dar am câștigat argintul.“

Citiți aici poveștile celor aproape 50 de eroi prezenți la edițiile Forbes Heroes din 2014, 2015 și 2016

Uneori uităm să ne bucurăm pentru rezultatele obținute de sportivi și să le oferim suportul și susținerea de care orice sportiv are nevoie în timpul, dar și după competiția la care participă. Un loc pe podium este, în sine, o victorie.

După competiția de la Beijing s-a întors acasă cu o „datorie“, cea de a se prezenta din nou peste alți patru ani cu scopul de a câștiga medalia de aur, la Londra, de această dată alături de echipă. Aceasta a fost competiția „care ne-a îngenunchiat, toată lumea ne-a trimis la Londra cu medaliile de gât. Înainte de Londra, echipa de spadă a României era numărul 1 mondial. Am plecat cu medaliile și ne-am întors fără.“ Eșecul nu a descurajat-o pe Ana, care spune că „nu pot să rămân cu imaginea asta despre mine, nu pot să accept așa ceva și tocmai de asta am mers mai departe după Londra.“

S-a întors de la Londra, moment în care echipa și anternorul său s-au hotărât să ia o pauza. Astfel, sportiva s-a văzut singură în sala de sport, antrenându-se cu junioarele. Dar nu a renunțat, a avut momente grele și a reușit să treacă peste acestea, iar în 2016 fosta echipă de la Londra s-a reîntregit pentru a-și lua revanșa la JO de la Rio.

La Rio, startul nu a fost, din nou, cel mai bun. Experiența de la Londra părea că se repetă, echipa nu a obținut nimic la individual, iar spadasina povestește că cele cinci zile până la proba pe echipe, după eșecul de la individual, au fost „cele mai lungi din viețile noastre. Nu mai știam scrimă, nu mai înțelegeam nimic“, dar cu toate acestea fetele erau liniștite. Ajunse în ziua competiției detașate, au reușit să se monteze și să fie o echipă, învingând echipa Statelor Unite și a Rusiei despre care Ana Brânză spune că: „Rusia dacă vrea, poate înscrie în competiție trei echipe la fel de bune, să se bată toate între ele pentru locul întâi.“ Ajunse în finală, cu China, sportivele românce au reușit, fiecare dintre ele, „să nu mai luăm meciul pe cont propriu, ci s-a întâmplat ca fiecare dintre noi să punem o cărămidă în acel meci și să împlinim visul acestei generații“. Ce urmează? Ana Maria Brânză nu se oprește aici. „Nu vreau să fiu eroul nimănui, vreau doar să fiu cea mai bună versiune a mea.“

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii