Cautare




, Forbes Staff

Forbes Heroes |
|

Forbes Heroes 2016: Cum se vede lumea prin obiectivul lui Vlad Eftenie

A trăit printre cărțile de arhitectură, cu libertatea de a-și realiza „arta“ pe toți pereții casei, atunci când era copil.
vlad eftenie BOB_0099

Vlad Eftenie este arhitect, profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București și fotograf. A câștigat unul dintre cele mai importante concursuri fotografice, Sony World Photography Awards, în 2014, iar în 2015 a fost fotograful oficial al Festivalului Internațional „George Enescu”. El și-a urmat calea și a ajuns astfel să inoveze, a introdus conceptul de fotografie de arhitectură reeditată într-un mod diferit și a creat primul doctorat de fotografie ca instrument de cercetare în arhitectură.

Citiți aici poveștile celor 14 eroi prezenți la evenimentul Forbes Heroes 2016

Vlad Eftenie recunoaște că este foarte greu să-ți găsești o cale în viață, este foarte greu să-ți dai seama cine ești și să ai încredere în tine, pentru că societatea în care trăim și pe care noi înșine o creăm este foarte dură, având nenumărate așteptări de la noi. Lumea dorește să fii într-un anume fel, să fii de succes, sa fii activ, dinamic, să fii în toate felurile. Consideră că cel mai important este să fii tu, să fii diferit.

Citiți aici poveștile celor aproape 50 de eroi prezenți la edițiile Forbes Heroes din 2014, 2015 și 2016

Eftenie s-a simțit altfel dintotdeauna și se declară o fire contemplativă. Îi place să privească fluturii și să citească. Îi place să privească de pe margine la tot ce se întâmplă în jurul lui, dar nu îi place să fie în mijlocul lucrurilor.

Pentru el, decizia de a urma arhitectura a fost ceva natural și era absolut evidentă alegerea sa. Urmând modelul parinților săi, arhitecți, și ceea ce aceștia i-au insuflat de când se știe, a ales să urmeze această «meserie liberală», iar aceasta l-a ajutat foarte mult. Recunoaște că perioada studenției i-a arătat cum să nu doarmă noaptea și cu toate acestea să pară foarte odihnit, l-a ajutat să aibă rezistență fizică și o gândire structurată.

Spune că odată cu absolvirea facultății și-a dat seama că nu știe nimic, că a terminat o facultate grea, însă nu știa ce ar putea face mai departe. Cum și de unde să înceapă? Știa să pună cote, să facă planuri și alte lucruri tehnice, însă nu știa nimic despre viață.

Astfel a apărut pentru Vlad Eftenie fotografia, elementul pe care l-a așteptat, considerându-l un pretext  pentru a face ceea ce îi place. Acum, îi place să călătorească și să se plimbe, să cerceteze și să exploreze, astfel a avut șansa de a cunoaște și de a vedea multe, de a se regăsi pe el însuși și de a-i înțelege și pe ceilalți. Fire contemplativă, afirmă că  prin intermediul călătoriei se regăsește, își ascultă eul și îl pune în slujba oamenilor care aveau nevoie, fiind nesiguri precum este și el uneori.

Recunoaște că nu i-a fost ușor să-i facă pe oameni să înțeleagă pasiunea sa și să le explice celor din jur unde dispare și ce face în acest răstimp: el făcea poze. Șapte, opt ani s-a plimbat și a făcut poze!  S-a plimbat și a observat, iar acest lucru l-a ajutat să conștientizeze lumea în care se află, să își definească repere și să (se) asculte mai bine.  Ne sfătuiește pe fiecare în parte să ne ascultăm, fiindcă doar noi putem hotărî ceea ce este cel mai bine pentru noi, ce este potrivit, ce trebuie să facem pentru a fi mulțumiți cu noi înșine. „Să beneficiezi de timpul tău, astăzi, este darul cel mai de preț”. Fotografia a fost pentru el o modalitate de a-și reprima timiditatea, pentru că se declară o persoană foarte timidă, iar fotografia l-a ajutat să se pună față în față cu lumea și să facă față diverselor situații.  Așa a descoperit fotografia urbană, și-a dat seama că arhitecturii pe care o făcea el îi lipsea ceva. „Arhitectura nu se făcea cu suflet, arhitectura nu se făcea urmărind stările, emoțiile.“

Și-a dat seama, pe când citea din cartea arhitectului Luis Kahn, că arhitectura se termină odată cu începerea trăirii, fiindcă emoțiile nu pot fi cuantificate și nu pot fi desenate pe hârtie. Așa a realizat că a făcut o școală pentru a afla că ceea ce îi place lui să facă nu-i predă nimeni.

Când vine vorba de performanțele obținute, spune că nu a făcut nimic altceva în afară de a-și urma calea, iar pentru el acest lucru nu reprezintă o performanță. Atunci când face ceea ce îi place, timpul devine un element relativ. Când editează fotografii, trec ore fără să simtă sau să conteze timpul pe care și-l petrece făcând acest lucru. Afirmă că a învățat foarte mult până și-a dat seama că nu știe nimic, iar astfel a început să-și urmeze instinctul pentru a afla ce trebuie și pentru a se regăsi pe el însuși.

Citiți aici poveștile celor aproape 50 de eroi prezenți la edițiile Forbes Heroes din 2014, 2015 și 2016

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii