Cautare




, Contributor

Opinii |
|

A fi sau a nu fi în Uniunea Europeană

Un referendum important va avea loc pe 23 iunie pentru a se decide dacă Marea Britanie va ieși din Uniunea Europeană (UE).
marea britanie UE

Un vot pentru ieșirea acesteia ar reprezenta o catastrofă, în cele din urmă afectând toate structurile politice și de securitate de după Al Doilea Război Mondial, care i-au permis unui continent distrus să se recupereze rapid după devastarea cauzată de război și să înlăture rivalitatea dintre Germania și Franța. Astăzi, un război între cele două țări ar fi de neconceput.

UE – în ciuda greșelilor care ne-au adus la marginea prăpastiei – a fost un succes remarcabil. Barierele dintre statele care cândva erau inamice au fost înlăturate. Comerțul intraeuropean a înflorit. Datorită unei monede comune, fluxurile de capital sunt prezente în cele 19 țări care au adoptat moneda euro, precum fluxurile de capital între statele din S.U.A.

Războiul împotriva banilor

De la căderea Zidului Berlinului, UE a reprezentat o forță majoră pentru liberalizarea și democratizarea statelor foste comuniste din Europa de Est. Aceasta a oferit un impuls acestor state pentru a face reforme majore împotriva unei potențiale opoziții ale unor interese speciale interne.

Modul în care UE a evoluat nu este unul foarte plăcut. Cu sediul în Bruxelles, birocrații săi sunt asaltați în nenumărate rânduri cu scandaluri de corupție. UE a reprezentat un amalgam de reglementări mărunte, intruzive și ridicole. Cele britanice, în special, resping hotărârile judecătorești care atacă în mod grosolan tradițiile de drept comun britanice. De asemenea, acțiunile antitrust ale UE au fost împotriva inovației.

Prea mulți lideri politici europeni și birocrați sunt dependenți de taxe mai mari. O temă constantă a UE, în special în Franța și Germania, unde impozitul este mare, o reprezintă „armonizarea fiscală”, care presupune regimuri fiscale mai mari, obligatorii pentru toate cele 28 de țări membre.

Evoluția UE a depășit cu mult ceea ce creatorii săi au vrut să obțină: o zonă de liber-schimb cu o cooperare politică din ce în ce mai mare. În schimb, liderii continentali au încercat în mod forțat să construiască o uniune politică reală, o cvasi Statele Unite ale Europei. Din păcate, acest lucru a fost ignorat fără a câștiga, de fapt, acordul guvernat al fiecărui pas făcut în acest sens, ceea ce a alimentat ascensiunea partidelor politice xenofobe.

În prezent, un alt punct sensibil pentru numărul tot mai mare de eurosceptici din Anglia (și în altă parte) îl reprezintă imigrația, care, în fața unei economii stagnante încurajează tensiunile sociale.

Însă, cel mai mare vinovat pentru destrămarea UE îl reprezintă stagnarea economiei. Liderii au uitat ceea ce îi permite unei economii să crească: niveluri decente de impozitare, ale cheltuielilor și de reglementare, în special în ceea ce privește angajarea și concedierea forței de muncă. Când criza din 2008-2009 a izbucnit, sectorul privat a fost afectat cel mai mult de austeritate, recuperarea fiind  mult mai dificilă. Victima acestei prostii autodistructive a fost Grecia, care se îneacă într-un cocteil ce implică impozite tot mai mari și un guvern destrămat.

Atunci, care este motivul pentru care Marea Britanie ar trebui să rămână în UE?

Ieșirea britanică ar putea atrage forțele de dezintegrare care amenință UE și ar putea avea consecințe politice și economice urâte.  O separare ar putea răspândi protecționismul și naționalismul, forțe care sunt din nou agitate și câștigă putere. Anii 1930 sunt dovada clară a ceea ce se poate întâmpla în urma acestor lucruri.

Ororile Marii Depresiuni – barierele comerciale și devalorizările competitive – au reprezentat impulsul pentru mișcările de după al Doilea Război Mondial care au condus la formarea UE. 

O decizie radicală a britanicilor ar pune în pericol, de asemenea, Marea Britanie: Scoția a fost aproape de secesiune în 2014. Scoțienii vor să rămână în UE, și perspectiva unui „Brexit” a agitat, deja, forțele separatiste. De asemenea, pacea mereu precară din Irlanda de Nord ar putea fi pusă în pericol.

Consecințele economice negative ale unei retrageri britanice sunt reale. Susținătorii Brexit-ului cred cu tărie că insula își va menține accesul către comerțul liber cu celelalte 27 de țări rămase în UE. Slabe șanse. Norvegia și Elveția, care nu sunt membre UE, plătesc taxe pentru a avea acces la această piață uriașă și trebuie, de asemenea, să respecte majoritatea reglementărilor UE. Ca un avertisment pentru alte țări care ar dori să iasă, UE ar face costul accesului pentru Marea Britanie și mai mare. În plus, UE a încheiat acorduri de comerț-liber cu numeroase țări din întreaga lume, precum Mexic. Marea Britanie, care se bazează foarte mult pe exporturi, va trebui să negocieze noi oferte cu aceste state, dar fără influența negocierii de pe piața europeană lărgită.

În loc să întoarcă spatele Europei și să devină mai săracă pe parcurs – nu mai vorbim de agitarea forțelor antiliberale care sunt în creștere peste tot – Marea Britanie ar trebui să facă exact contrariul: să rămână și să conducă o campanie agresivă, constantă și bine gândită din punct de vedere diplomatic pentru a îmbunătăți UE. Germania și Franța s-ar opune, însă Londra este capabilă să primească sprijin din partea altor membri, cum ar fi Polonia și majoritatea țărilor din centrul și estul Europei, precum și țările baltice Letonia, Estonia și Lituania – cu toate vor să se îndepărteze de economia dezastruoasă spre care se îndreaptă întregul continent.

Marea Britanie, în calitate de model pentru alții, ar trebui să conducă reforma și să facă declarații publice cu privire la ceea ce face. Regatul Unit al Marii Britanii urmează, deja, exemplul Irlandei cu privire la rata de impozit pe profit, despre care se vehiculează că va ajunge la 18%. Să taie din ridicolul impozit de 18% pe câștigurile de capital, care împiedică crearea și cultivarea unor noi afaceri și a companiilor gigant de mâine. Să se reorienteze spre o cotă unică de impozitare, precum unele state membre noi ale UE care au făcut-o deja. De subliniat este faptul că în timpul șirului nesfârșit de reuniuni ministeriale ale UE s-au realizat câteva lucruri în sectorul public din Marea Britanie: numărul angajaților a scăzut cu 1 milion de persoane, statul având, astfel, mai multe resurse pentru creșterea economică.

Marea Britanie a salvat civilizația în 1940. Într-o variantă mai puțin dramatică – și înainte de ajunge, din nou, la un astfel de abis – ar putea să o facă, acum, încă o dată.

Traducere și adaptare de Raluca Lipoveanu

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii