Dacă s-ar fi născut cu o mie de ani în urmă Constantin Chiriac ar fi fost cel mai cunoscut trubadur al acelor timpuri. Este o ipoteză de lucru, nu o speculație! Pasiunea sa pentru poezie și pentru frumuseţea vieţii este proverbială printre actori. Ar putea să recite poeme fără întrerupere, două-trei săptămâni la rând. Nu l-am verificat și nici nu i-am sugerat să intre în „Cartea Recordurilor”.
În urmă cu o mie de ani, s-ar fi „descurcat” să trăiască frumos, ca un trubadur ori ca un saltimbac. Dar actorul Constantin Chiriac este managerul celui de-al treilea festival de teatru din lume. Un asemenea statut, mai ales în arta spectacolului, nu se câștigă prin „manevre mici”, conjucturale sau prin „descurcăreală”. Teatrul este arta autenticității și a inovației. Cine nu inovează moare uitat, departe de scenă. Asta a învățat managerul Constantin Chiriac de la lumea în care s-a format!
Evenimentele din decembrie ’89 l-au prins actor la teatrul din Sibiu. Născut pe malul Prutului, în apropiere de Iași, Chiriac absolvise Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din Bucureşti, șef de promoție 1980. Jucase până atunci în trei roluri de film, printre care Nilă din „Moromeții” lui Stere Gulea a fost cel mai vizibil.
Imediat după ‘89, Chiriac a simţit o chemare neobişnuită de a-şi ajuta teatrul. Dintr-un motiv foarte simplu: teatrul abia trecuse printr-un incendiu. „Teatrul din Sibiu are o «tradiţie» în a se juca cu focul. A ars de de patru ori de la înființare! (1949 – nota red)”, precizează directorul teatrului. Aşa a ajuns în Berlinul de Est, pentru că acolo nu avea nevoie de viză. Ieşise „afară” doar o singură dată, în Bulgaria, de unde se întorsese cu o pereche de adidaşi. Dar la Berlin a fost altceva. A mers din teatru în teatru, cerând ajutor pentru teatrul din Sibiu. N-a cerșit, a cerut ajutor. A descoperit atunci solidaritatea oamenilor de teatru. A reușit să obțină decoruri, costume și materiale de construcţie pentru refacerea teatrului. „Aceasta a fost prima structură independentă din viaţa mea: renaşterea teatrului din Sibiu”, își amintește Chiriac.
Galerie foto: Rolurile importante jucate de Constantin Chiriac în ultimii ani
De atunci şi până în prezent Constantin Chiriac a călătorit în 144 de ţări. Fiecare ţară prin care a trecut a fost numărată o singură dată. În Franţa, de exemplu, a ajuns de mai bine de o sută de ori, iar în Japonia, de 27 de ori. Chiriac recunoaşte că este „atins” de frenezia călătoriilor şi își propune, când va obosi fizic, să-şi scrie memoriile. Pasiunea sa pentru poezie l-a ajutat în 1991.
A fost invitat de regizorul Ingmar Bergman şi de scriitorul Goran Tunstrom să susţină un recital de poezie pe scena Teatrului Regal Dramatic din Stockholm. Cei doi au ținut şi cuvântul de elogiere pentru recitalul românului. De atunci, Chiriac şi-a tradus toate recitalurile de poezie în diferite limbi și se mândreşte cu peste 50 de spectacole de poezie în engleză, franceză, rusă sau italiană.
Poate părea chiar o „nebunie” pasiunea sa pentru poezie. Dar din această „nebunie” s-a născut Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu. Prima ediţie a avut loc în ultimul weekend din martie 1993. La acea dată, viitorul „părinte” al festivalului internațional era doar directorul Casei de Cultură din Sibiu.
Chiriac „a legat” prima ediție din ‘93 de Ziua Mondială a Teatrului, fără să solicite ajutor financiar de la o structură de stat. Au fost la Sibiu 14 spectacole din cinci ţări. Nu-şi aminteşte exact bugetul – „câteva zeci de mii de dolari”. Dar îşi mai aminteşte numele „structurii” pe care a creat-o atunci: Festivalul Internaţional de Teatru Tânăr Profesionist. Era un semn de frondă față de lumea teatrală românească de până-n ’89. La prima ediție, a avut noroc cu niște prieteni. Unul tocmai îşi deschisese un hotel în staţiunea Păltiniş, loc în care i-a cazat gratis pe invitaţii la festival. Noaptea târziu, după reprezentații, gazdele îi transportau cu mașinile proprii pe actorii străini de la Sibiu la Păltiniş, pe șoseaua troienită de zăpadă. Chiriac revede şi azi trupa actorilor filipinezi sosiţi în pantaloni scurţi şi desculţi. „Festivalul nostru a crescut precum Prâslea din basmele româneşti!”, declară Constantin Chiriac.
În anul următor, Chiriac a avut certitudinea viitorului festivalul: „Ştiam unde trebuie să ajung. Aveam deja în minte structura unui festival de amploare la Sibiu, care să concureze festivalurile de la Edinburgh și Avignon, deși acestea aveau peste 60 de ani de tradiție”.
În următorii ani, pentru organizarea festivalului, Constantin Chiriac şi-a ipotecat casa de trei ori, salvând-o de fiecare dată. A început să citească și să înveţe management cultural şi organizare de festivaluri. A văzut în străinătate sute de spectacole. A învăţat mai mult din greşeli sale decât din sistemele teatrale pe care le-a studiat.
După 20 de ani, Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu este cel de-al treilea din lume. Are 66 de spaţii de joc. La Festivalul de la Edinburgh sunt 320. Cu toate acestea, Chiriac spune că la Sibiu există numai calitate. Aceasta diferențiază fundamental festivalul său de cel din capitala Scoției. „Le-am și spus acest lucru şi celor de la Edinburgh: festivalul vostru este o excelentă maşinărie de marketing. Dar multe dintre spectacolele prezentate la voi sunt eșecuri. Când îi dai omului niște gunoaie şi azi, şi mâine, şi poimâine, va veni şi clipa în care gena omului se va distruge!”
Chiriac a poziționat festivalul de la Sibiu diferit de manifestările concurente. „Am hotărât că un astfel de sistem perfect condus managerial şi financiar cum este cel de la Edinburgh trebuie pus în plan secundar. Am decis că omul e valoarea cea mai importantă şi ca atare am stabilit să aduc la Sibiu doar spectacole de calitate”.
Directorul subliniază apăsat: „Folosesc excelenţa atrăgând excelenţa!”. La rețeta succesului se adaugă și „farmecul personal” într-o lume în care contează relațiile… personale. Dar filozofia sa de management este păstrată la urmă: „Niciodată când lansez un proiect anume nu mă gândesc la buget. Pornesc mereu de la unicitatea acestuia, de la forţa partenerilor, de la structurile ce vor desface acel produs. Abia apoi vin banii. Pe primul plan se află unicitatea acelui proiect. Dacă nu e un proiect de care artiştii, teatrul, lumea asta nu are nevoie, atunci nu trebuie realizat”.
Managerul Constantin Chiric este un tip singuratic, deși trăiește cu frenezie în mijlocul oamenilor de teatru. Se duce singur la negocieri. Fără consultanți, fără contabili, fără om de buget sau director de relaţii internaţionale. „Eu am făcut toate bugetele, întotdeauna. Nu mă poate înşela niciun finanţist, după cum nu pot fi surprins nici pe terenul execuţiei bugetare sau al vreunui transfer de conturi, indiferent că e vorba despre proiecte locale, naţionale sau europene”.
Matematica studiată la Liceul „Costache Negruzzi” din Iași l-a ajutat să se miște în lumea managementului, îmbinând gândirea artistică cu cea financiar-economică.
Structura realizată la Sibiu nu mai are nevoie de campanii de promovare. Brandul se sprijină solid pe propriile picioare. Repertoriul Teatrului Naţional din Sibiu cuprinde 85 de spectacole, „mai multe decât toate teatrele bucureştene la un loc” – precizează Chiriac, cu 400 de reprezentaţii pe an. Toate reprezentaţiile se joacă cu casa închisă. „Este un lucru unic în lume pentru că oamenii au înţeles că noi le oferim calitate. Şi-atunci ei vin atât la un spectacol experimental, cât şi la unul non-verbal, la o primă lectură sau la o tragedie greacă”. Cât despre actorii teatrului, directorul Constantin Chiriac ştie exact ce să le ceară mult. De exemplu, actorii au obligația să fie prezenți la teatru cu trei ore înainte de începerea spectacolului. Ei au o situaţie diferită față de cei de la alte teatre din ţară. Au parte şi de diurne, şi de onorarii, şi de zeci de turnee internaţionale. „Actorii Teatrului Naţional din Sibiu sunt mândri de statutul lor, spune Chiriac.
Relațiile directorului Constantin Chiriac cu sponsorii sunt corecte. „Peste tot merg cu proiecte. Nu merg cu mâna întinsă ca să cer bani! Merg cu proiecte! Am învăţat mai întâi să ofer şi apoi să cer. Atunci când coordonezi un eveniment care aduce 60.000 de spectatori pe zi, mai mult decât la un meci de fotbal, atunci e şi interesul altora să fie prezenţi la aşa ceva”. Cu această metodă n-a ratat în ultimii ani încheierea de parteneriate puternice cu niciuna dintre marile multinaţionale prezente în România, fie că este vorba despre cele din domeniul telecomunicaţiilor sau din lumea financiar-bancară.
Teatrul Național din Sibiu „joacă în Liga Campionilor”, consideră directorul. E singurul teatru din România inclus într-o stuctură teatrală ce include parteneriate speciale cu teatre din Paris, Londra, Berlin, Viena și Götteborg”. Structura funcționează sub egida programului „La vie en scene”, sprijinit de Uniunea Europeană.
„Vreau să prind şi eu ziua în care o echipă românească de fotbal va fi invitată de echipe cu renume din Champions League, precum Barcelona, Madridul sau Milanul, să joace de la egal la egal. Ei bine, în lumea teatrului românii o fac deja prin Teatrul din Sibiu”, aruncă mănușa Chiriac.
A fost solicitat de trei ori să ocupe portofoliul de ministru al Culturii, ultima dată în 2009. A refuzat de fiecare dată. Se declară apartinic. „Lucrurile trebuie reformulate în această ţară. Nu există nimic care să fie dezvoltat pe termen mediu şi lung. Ministerul Culturii, spre exemplu, are nevoie în primul rând de politici culturale, de un cadru legislativ, administrativ şi organizatoric care să fie creat în aşa fel încât tot ce înseamnă creaţie să poată fi cu uşurinţă dezvoltat”. Iar concluzia cade fără echivoc: „Nu se poate vorbi de reformă culturală în România!”.
Despre acțiunea ministrului Ion Caramitru de a reforma structurile culturale, în 1997, Chiriac spune că a fost pornită greşit. „Pentru că orice om care a fost învăţat cu călduţul său nu va accepta de bunăvoie să intre în zona competiţiei. Nu te duci întâi să-l întrebi: «Ai vrea să primeşti mai mulţi bani, dar să fii în bătaia vântului?» Răspunsul va fi mereu acelaşi: «Ce-s nebun? Rămân cu cei 20 de lei ai mei şi mă descurc!» Eu urăsc acest verb: mă descurc! Deocamdată, noi, românii, asta facem, ne descurcăm!”.
Spectacolele internaționale de anvergură nu sunt ușor de adus în festivalul de la Sibiu. Există proceduri speciale ce trebuie respectate. „Şapte ani m-am chinuit să aduc trupa de teatru dans-dramă Kabuki, din Japonia, ale căror spectacole au o durată de cinci ore”, mărturisește Chiriac.
Trupa se află sub înaltul protectorat al împăratului Japoniei, fiind declarat un bun de patrimoniu național. Procedurile prin care trupa putea să iasă din Japonia sunt foarte complicate. Pe de altă parte, organizatorul festivalului trebuia să asigure un onorariu de 600.000 de euro pentru o reprezentație, asta în condițiile în care trupa impunea să joace patru reprezentații. În total, 2,4 milioane de euro. Apoi, liderul trupei, Kanzaburo Nakamura, avea o asigurare de 1,25 milioane de euro ce trebuia, de asemenea, plătită. Transportul trupei, care mai jucase doar în Statele Unite, se asigura cu trei avioane diferite, pentru a se evita dispariția tuturor actorilor, în cazul unui accident. Erau peste 80 de persoane, iar efortul financiar ajungea la şapte milioane de euro, mai mult decât bugetul unei ediţii de festival din ultimii ani. Un om normal ar fi abandonat ideea și s-ar fi împăcat cu gândul că nu se poate…
În vara anului 2007, Chiriac a reuşit împreună cu managerii trupei organizarea unei acţiuni de strângere de fonduri chiar la Tokyo, cu participarea celor mai mari firme japoneze, sub un titlul care-i place și azi: „Kanzaburo Nakamura, pentru prima dată în Europa, la Sibiu, jucând într-o fostă hală comunistă”. Hala dezafectată, în care se jucase spectacolul „Faust” al regizorului Silviu Purcărete (120 de actori), a contat decisiv ca japonezii să fie convinși să vină la Sibiu în 2007, cu ajutorul donațiilor făcute de corporațiile nipone.
Când vorbeşte despre teatrul rusesc, Chiriac are o privire plină de scântei. „Avem un complex în faţa ruşilor”, mărturisește Chiriac. Bunicul său avea o casă pe malul Prutului. În 1968, în marșul spre Praga, armata rusă a confiscat tot ce a întâlnit. Atunci, bunicul a pierdut totul: casa și averea pe care o strânsese acolo. Pe patul de moarte, bunicul le-a spus celor din familie să nu mai facă vreo concesie ruşilor. „Cred că am respectat legea bunicului”, se mândrește directorul festivalului.
De peste 15 ani, Chiriac invită la Sibiu spectacole de teatru din Rusia, dar niciodată n-a adus o trupă rusească plătindu-i integral costurile. „Dacă rușii au pus 50% din costuri, am pus şi eu 50%. Nu contează că în joc au fost nume celebre: Anatoli Vasiliev, Eimuntas Nekrosius sau Lev Dodin!” Constantin Chiriac se aprinde: „Vreau să aud şi eu un politician sau un om de afaceri din România care să spună: da, am făcut o afacere cu rușii în care suntem pe picior de egalitate!”.
Munca în echipă nu este străină „singurătății” managerului Constantin Chiriac. El a reușit să formeze echipe de tineri care administrează structurile festivalului de la Sibiu. A creat în acest oraș o şcoală de management cultural, acreditată și unică în România. Pentru el, totul trebuie să stea sub semnul responsabilităţii. Doar atunci lucrurile sunt condamnate să aibă viitor. „Când port un dialog cu un viitor angajat îi atrag atenţia asupra unor lucruri la care ţin foarte mult: să nu spună din start, «nu!» sau «nu se poate ». E important să înţeleagă că spunând «pas! » se închid niște uşi și niște posibilităţi de colaborare. Pentru totdeauna!”
În viziunea sa, cel mai important lucru e să spui: „Poate!”. Şi să încerci să evaluezi, să găseşti posibilităţi și formule de colaborare. „Nu voi obosi niciodată să declar că impostura trebuie înlăturată, chiar şi la modul violent, dacă altfel nu se poate!”, conchide directorul Festivalului Internațional de la Sibiu.
Buget de şase milioane de euro în 2013
Bugetul ediţiei din 2013 a Festivalului de Teatru de la Sibiu se va ridica, conform lui Constantin Chiriac, la circa 6 milioane de euro, un buget similar cu cel din 2012. Anul trecut, din această sumă doar 16% au fost bani publici. Pentru 2013 Chiriac speră ca procentul să se ridice la 20 – 25 %.
„Niciodată nu au existat fizic aceşti bani. Să nu vă închipuiţi că am un cont unde am plasat deja aceşti bani. Nici pomeneală! Pentru 2013 am încă multe negocieri neîncheiate, deşi festivalul are loc în prima parte a lunii iunie”, afirmă directorul manifestării.
În cele 10 zile vor avea loc peste 350 de evenimente susţinute de companii peste 70 de ţări, ceea ce se traduce printr-un necesar de cazare pentru circa 3.000 de artişti prezenţi în Sibiu. Iar media zilnică a spectatorilor se va ridica la peste 60.000. Cea mai spectaculoasă secţiune a festivalului va rămâne şi în 2013 cea a spectacolelor de stradă şi a concertelor susţinute în Piaţa Mare a oraşului.
Aflati mai multe despre inovatie din editia special The Innovation Issue
link-ul este http://www.forbes.ro/Sorteaza_4_tag_inovatie.html
