Cautare




, Staff

Editor-in-Chief Forbes România

Industrie |
|

Fără surprize

O vorbă din bătrâni spune că nu e bine să îți pui toate ouăle în același coș. Există însă și excepții de la regulă, iar liderul pieței de carne de pasăre, Transavia, este cel mai bun exemplu în acest sens.  
Dl Ioan Popa_Director General Transavia

Din DN1, cu câțiva kilometri înainte să intri în Alba Iulia poți vedea pilonii viitoarei Autostrăzi Transilvania, care se ridică de partea dreapta a drumului care vine dinspre Cluj-Napoca. Pe partea stângă a drumului, cum ajungi în Sântimbru, îți apare o clădire cel puțin ciudată: un uriaș ou de sticlă. Dacă ești suficient de curios să ieși de pe drumul național prin sensul giratoriu și să mergi spre oul de sticlă, vei avea ocazia să descoperi legătura dintre clădire și una dintre cele mai importante afaceri antreprenoriale românești. Transavia Headquarters scrie cu litere de o șchioapă chiar înainte de bariera de intrare în cadrul complexului care adăpostește sediul central al unuia dintre cei mai puternici  antreprenori români din Transilvania: Ioan Popa, fondatorul și proprietarul Transavia, singurul producător integrat de produse din carne de pasăre din țară.

Ca să ajungi în interiorul clădirii inaugurate anul trecut, ești invitat pe bancheta din spate a uneia dintre mașinuțele electrice, asemănătoare celor care pe care le găsești în resorturile de golf.

Legătura cu golful este imediată și evidentă. Dacă oul de sticlă a fost una dintre cele mai importante investiții incluse în bugetul de anul trecut al lui Ioan Popa, anul acesta pare a fi al resortului de golf pe care urmează să îl deschidă în toamnă și care va implica costuri de circa 15 milioane de euro. Practic, fiecare din ultimii ani a însemnat pentru fondatorul Transavia investiții între 20 și 30 de milioane de euro, însă terenul de golf pare a fi prima investiție făcută fără a urmări ca obiectiv imediat profitul.

„E o investiție făcută pentru a satisface acest hobby al meu și nu mă aștept ca banii să se întoarcă la fel de repede ca în cazul unui abator sau al unei unități de producție. Dacă într-o primă fază se va susține singur, va fi foarte bine“, afirmă omul de afaceri pentru care fiecare vacanță trebuie să implice neapărat schi sau golf.

ÎN FAMILIE

Singura mașină care poate trece nestingherită de bariera de la intrarea în complexul de birouri este cea a fondatorului Transavia, Ioan Popa, un vehicul german de teren. De altfel, amprenta lui Ioan Popa este omniprezentă atât la sediul central cât și în aproape fiecare detaliu care privește activitatea celui mai mare jucător de pe piața cărnii de pasăre. Chiar și plăcuțele din spatele recepției, unde sunt trecute toate mărcile companiei, poartă viziunea lui Ioan Popa. „Știu totul, în cele mai mici detalii și am fost implicat în fiecare detaliu, de-a lungul timpului“, spune Popa, în timp ce adoptă o postură dreaptă, atletică, pe scaunele confortabile din sala de ședințe aflată în imediata apropiere a biroului său.

La aproape 60 de ani, postura lui Ioan Popa este diferită de ceea ce ai ocazia să vezi în cazul unor întâlniri cu oameni de afaceri români. „Am făcut de când mă știu sport și am avut o viață echilibrată și cumpătată“, împărtășește, pe scurt, Ioan Popa unul dintre secretele sale. De altfel, „echilibru“ este cuvântul pe care Ioan Popa îl folosește cel mai des pe parcursul discuției de aproximativ două ore cu Forbes România și care a vizat cariera sa antreprenorială, dar, mai ales, viziunea sa asupra momentului pe care îl traversează societatea românească în prezent. „Sunt mulți care spun că fac afaceri pentru a da de lucru oamenilor sau pentru alte motive care să dea bine. Dar realitatea este că faci afaceri pentru a obține un profit, un beneficiu. Noi așa am făcut dintotdeauna și așa vom face în continuare“, afirmă Ioan Popa, în timp ce o privește de fiica sa, Theodora, ce are o vârstă apropiată de cea a companiei, 26 de ani.

„Firma este cu doar o lună mai mare ca mine, deci am crescut o dată cu firma. Îmi aduc aminte că aveam doar câțiva ani când foloseam telefoane de jucărie și încercam să vorbesc, precum tatăl meu, și să cer, în joacă, la fermă, să aducă mai multe furaje pentru animale, căci le era foame“, afirmă amuzată cea care ocupă, în prezent, poziția de vice-președinte al Transavia. Tânăra a început să fie implicată în mod susținut în activitatea companiei după finalizarea studiilor economice, iar acum urmează și cursuri continue de executive education destinate moștenitorilor afacerilor de familie la una dintre cele mai importante școli de profil din Europa.

„Integrarea în cadrul companiei a început cu câte un stagiu în fiecare dintre diviziile de producție din grup, până am ajuns să le cunosc foarte bine“, adaugă Theodora Popa. Până la momentul în care tânăra va prelua afacerea de familie pare, însă, cale lungă, având în vedere implicarea lui Ioan Popa și stilul susținut de dezvoltare al acestuia.  „Important este că ea vrea foarte mult să facă asta. Dar la fel de important este să nu ne grăbim, să nu se încarce cu mai mult decât poate duce. Adică să pună pene pe ea, așa cum îmi place mie să zic“, explică Ioan Popa. Întreaga discuție de două ore este presărată cu vorbe de duh ale omului de afaceri sau preluate de la părinți și bunici. De altfel, familia este o componentă esențială în echilibrul despre care vorbește permanent Ioan Popa.

„La noi este cu adevărat o afacere de familie. La Transavia lucrează și frații mei, dar și surorile mele și nepoții mei, în diverse sectoare de activitate. În plus, în familia noastră luăm micul dejun și prânzul împreună. Îmi aduc aminte și acum cu câtă bucurie ne strângeam pe vremuri împreună când se întorcea vreun frate al meu care fusese plecat“, afirmă Ioan Popa, care recunoaște, însă că vremurile din prezent sunt complet diferite. „Am prieteni cu afaceri de familie importante, ai căror copii sunt plecați în străinătate. Este păcat să vezi familii despărțite, certuri și scandaluri în familie sau, mai ales, copii care cresc departe de părinții lor.“ Pentru a evita neînțelegerile, are o rețetă simplă, dar eficientă. „Eu sunt un om organizat și așa am fost toată viața mea. Trebuie să existe principii și reguli clare și mai ales ferme, valabile pentru toată lumea, începând cu mine. De aceea nu am avut niciodată neînțelegeri și nici momente de cumpănă în toți acești ani, în care am crescut tot timpul. Câteodată mai mult, alteori mai puțin, dar aceasta trebuie să fie calea, să urmărim permanent creșterea.“

TOT MAI MULT

Practic, în fiecare an, când cei mai mulți dintre angajații și colaboratorii lui Popa se plâng că le dă prea mult de lucru, omul de afaceri ridică și mai mult miza. „Mi-a spus și tatăl meu să mă uit un pic în urmă la câte am realizat și recunosc că spun de nenumărate ori că mă opresc, că ajunge câte am făcut, dar nici nu apucăm să terminăm de făcut ce ne pusesem în plan, că ne apucăm de altele. Ultima dată am spus că mă opresc acum vreo lună“, glumește Ioan Popa, care consideră însă că, de fapt, în business nu prea poți să te oprești din dezvoltare.

Acum, afacerea Transavia înseamnă „totul de la bob la furculiță“, cum îi place să spună. Adică divizie de agricultură, ferme de reproducere, abatoare și chiar și distribuția este făcută intern.

„Știu că este mai comod în zilele noastre să externalizezi anumite componente. Dar eu am o filozofie total opusă. Cred că noi putem face mai profitabilă orice activitate de pe lanț, iar până acum am avut dreptate.“

Ioan Popa recunoaște că are, spre deosebire de alți competitori, un avantaj important. „Fiecare om trebuie să facă lucrul pentru care s-a pregătit în viață. Nu poți fi medic stomatolog și apoi să te apuci să faci ferme de animale și nici invers. Eu cunosc foarte bine orice detaliu al activității acesteia. Am parcurs activitatea economică din perioada comunistă și până astăzi, când a avut atâtea transformări. Iar toate aceste etape le-am parcurs doar în muncă de conducere.“ Omul de afaceri își nuanțează însă poziția când îl întreb despre rețeta lui pentru a forma un manager. „Eu am avut tot timpul ce-i trebuie unui manager. Managerul nu se face la școală și vedem foarte mulți oameni educați, care nu pot conduce. Sunt, așadar, lucruri native, dar contează foarte mult și cei șapte ani de acasă și, bineînțeles, modul cum te-ai educat.“ La toate acestea se mai adaugă un ingredient important, mai greu de replicat, crede Ioan Popa. „Sănătate și putere de muncă și capacitatea de a face atâtea. Mie îmi stă în fire să fac lucruri mari. Așa sunt unii oameni.“

CEL MAI MARE

Transavia este acum liderul pieței de carne de pui din România din punct de vedere al volumului afacerilor. Cea mai mare companie din cadrul grupului a realizat anul trecut o cifră de afaceri de aproape 479 de milioane de lei și un profit de peste 57 de milioane de lei, în ușoară creștere față de anul precedent.

„Acum suntem într-o fază în care creșterea este organică și nu mai poate fi atât de mare“, justifică Ioan Popa, care aduce în discuție nivelul consumului de carne de pui din România aflat foarte aproape de media europeană.

În prezent, 15% din producția anuală a Transavia merge, potrivit propriilor estimări, pe piețe de export precum Marea Britanie, Irlanda, Franţa, Olanda, Ungaria, Grecia, Slovacia, Bulgaria, Spania și Croația. Transavia are acum peste 2.000 de angajați, 314 hale în 24 ferme de creștere a păsărilor și patru ferme de producție vegetală, o fabrică de nutrețuri combinate, trei abatoare și o fabrică de procesare a cărnii. Fermele Transavia sunt localizate în 8 județe din România, în Alba, Cluj, Sibiu, Brașov, Timiș, Mureș, Harghita și Caraș Severin, iar principalele branduri sub care sunt comercializate produsele în cadrul celor mai multe dintre lanțurile de retail modern sunt Fragedo și Papane.

Discuția ajunge, inevitabil și la extinderea în străinătate, care a rămas un vis chiar și pentru cei mai puternici dintre oamenii de afaceri români.

Răspunsul lui Ioan Popa, deloc surprinzător, vine indirect. „Știți păsările acelea care înghit broasca cu totul și apoi își dau seama că nu mai au cum să zboare? Acum suntem undeva la 75.000-80.000 de tone de carne de pui produsă pe an. Ar trebui să ajungem la cel puțin 100.000 de tone până să ne gândim la o achiziție în străinătate, iar ceea ce am putea cumpăra ar fi de cel mult jumătate din ceea ce avem noi acum. Trebuie să putem digera o posibilă extindere în străinătate și trebuie să înțelegem și o cultură diferită“, completează omul de afaceri care consideră mai realistă, cel puțin pe termen scurt și mediu, posibilitatea unei achiziții pe piața românească.

El exclude, însă, posibilitatea unei vânzări a companiei, chiar dacă ofertele nu au fost puține. „Compania aceasta am construit-o de la zero și va rămâne pentru fiica mea. Sigur că aș putea să o vând, dar ce aș mai face atunci, unde m-aș mai duce dimineața? Nu aș putea să trec prin fața sediului și să știu că nu mai pot intra când și cum vreau eu. Iar apoi, nu aș putea face asta față de toate rudele mele care lucrează aici“. Omul de afaceri nu exclude, însă, posibilitatea de a angaja un manager care să preia partea operațională a afacerii. „Aceasta poate fi o posibilitate, într-adevăr, dar pe un orizont mai lung de timp și în niciun caz nu aș delega vreodată componenta care vizează strategia companiei. Adică orice manager aș pune să conducă această companie, el nu o va face de capul lui. Știți, noi avem o vorbă: cine plătește, acela comandă“, completează omul de afaceri.

Revenind la sfertul de secol de antreprenoriat, Ioan Popa, altfel un personaj foarte calculat și ferm („Nu cred că am cunoscut momente grele pe parcursul acestor 26 de ani, pentru că sunt un om organizat și am construit o afacere foarte bine organizată, pentru care am luat permanent în calcul și cel mai pesimist scenariu economic posibil“), devine dintr-o dată emoțional. „Dacă ar fi un moment când am simțit că am reușit a fost atunci când am finalizat abatorul. Era 2006 și era primul abator privat construit în România și discutam cu constructorul și îi spuneam că atunci când trag aer în piept, parcă se simte altfel. Cu această ocazie nu mai trebuia să mă rog de cei cu abatoare să îmi taie păsările și am descoperit cu surprindere, cât de multă marfă îmi furau. De aceea, investiția s-a amortizat foarte repede“.

Chiar dacă din punct de vedere al afacerii nu are emoții, Ioan Popa recunoaște însă că vede un pericol la orizont. „Instabilitatea și bâlbâielile. Din păcate, din 2004 încoace România nu pare că are niciun orizont, nicio strategie. Eu știu că înainte aveam. Acum, nimeni nu știe ce să facă cu țara asta, nici cei care o conduc și nici noi, cei care beneficiem de deciziile lor. E dificil să funcționezi așa, iar când se schimbă regulile în timpul jocului e catastrofal. Dacă țara asta ar fi funcționat ca firma mea, adică dacă cei care au condus țara făceau ce am făcut eu cu firma mea, vă anunț că nicio țară din Europa nu putea să nu ne invidieze.“

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii