Cautare




, Contributor

Blogul lui Lucian Davidescu (riscograma.ro)

Servicii financiare |
|

Factura lăcomiei

Anii de glorie ai creditelor de nevoi personale „pentru orice“ au apus de mult, lăsând în soldurile băncilor sute de mii de restanțieri și neperformante de miliarde.
rechin

Puținii clienți care mai iau credite ipotecare o fac cu un nod în gât, intoleranți la dobânzi și condiții, iar valoarea garanțiilor pentru ce s-a dat deja este încă sub soldurile rămase de achitat. Nici măcar statul nu se mai împrumută ca altă dată, constrâns de regulile de deficit impuse prin Tratatul Fiscal.

Un ultim rezervor de clienți mai rămăsese ca speranță pentru bănci: companiile. Însă un sondaj BNR vine să spulbere și această așteptare. Din fiecare trei firme care funcționează în România, două nici măcar nu vor să audă de împrumut la bancă, indiferent de dobândă. Altfel spus, după ce au fost refuzate la dobânzi de „20″, acum nu se mai lasă convinse nici cu „5″.

Cum s-a ajus aici? Ce urmează? Este un punct – probabil nu cel mai de jos – într-o spirală a neîncrederii care a început pe nesimțite înainte de boom și s-a accelerat după bust.

În prima etapă, chiar înaintea umflării bulei, băncile au profitat de pe urma naivității clienților, care acceptau orice cu ochii închiși. Singura șansă a unei firme era să fie la fel de naivă și să treacă peste orice calcul de rentabilitate pentru a plăti dobânzile astronomice cerute.

În a doua etapă, în timpul bulei, băncile au profitat de lăcomia clienților, care simțeau deja că ceva nu este în regulă dar sperau să găsească “unul și mai prost” care mai târziu să le acopere pagubele și să le asigure și profit. Singura șansă a unei firme era să se plieze pe grila lăcomiei și să prezinte băncii proiecte spectaculoase pe termen scurt.

Citește și: Top 3 investiții pe termen lung și foarte lung

În a treia etapă, după spargerea bulei, băncile și-au folosit poziția dominantă și influența politică pentru a conserva situația de fapt. Asta le-a ajutat pe termen scurt, dar le-a întârziat cu ani de zile impulsul de a se repoziționa acolo unde era nevoie de ele pe piață. Companiile care chiar aveau nevoie de bani de la bancă pentru a supraviețui fie au tras obloanele (clienți în minus), fie au învățat să se descurce altfel (clienți în minus).

Această situație se adaugă la conjunctura obiectivă – unii evită să se împrumute de la bancă pentru că nu știu la ce să se aștepte din partea pieței – așa că preferă să crească organic, pas cu pas. Pentru ele, pierderea de oportunitate este atât de greu de cuantificat încât costurile nu mai contează. Prin absurd – băncile ar trebui să vină cu dobânzi negative pentru a mișca simțitor cifrele din sondaj.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii