În contextul alegerilor locale și parlamentare, al Guvernului de tehnocrați, un parfum de naționalism economic s-a ridicat pentru a transforma companiile multinaționale într-un țap ispășitor. Ușor-ușor, diverși politicieni au creat în spațiul public distincția dintre capitalul autohton și cel străin; explicația dată a fost pe cât de simplă, pe atât de falsă: pentru toate probleme pe care le au întreprinzătorii români, multinaționalele sunt de vină. Dar, dincolo de eventuale beneficii electorale, este acest joc de sumă nulă „the only game in town”?
Bineînțeles că nu. Una este să împarți plăcinta, alta este să cauți să o crești. Concentrarea pe conflict îi face pe unii să nu vadă tot tabloul. Iar acest lucru înseamnă, de multe ori, ignorarea sau negarea potențialului de export al business-ului românesc. Dacă ai pe de-o parte competitivul capital străin, a cărui principală țintă este piața externă (majoritatea produc aici pentru export), iar, pe de altă parte, capitalul românesc limitat, din motive de productivitate, la piața internă, atunci există toate motivele de a-i ignora pe cei care încearcă să facă pasul următor, să profite de piața europeană și de globalizare în general.
Ceea ce spun eu este că, în loc să generăm războaie și să tot identificăm dușmani interni și externi, ne-ar face mult mai bine ca țară să ne uităm la cei care au un important potențial de creștere – exportatorii români. Prea puțini vorbesc în numele lor, iar ei, prinși cu detaliile business-ului de zi cu zi, interesați în primul rând de creștere și performanță, nu au prea mult timp să-și promoveze proiectele și ideile în relația cu autoritățile. Abordarea win-win este posibilă, pentru că este atât de mult spațiu pentru crescut plăcinta. În primul rând, semnalul politic este important. Mi-ar plăcea să văd, la nivelul Guvernului, un efort coordonat pentru internaționalizarea business-ului românesc. Nu o strategie, că avem atâtea. Ci cinci-șapte măsuri de impact asumate public și politic pentru a da încredere exportatorilor români. Sunt destui care pot furniza idei. Dar e nevoie de primul gest.
În al doilea rând, după zbaterile politice de început, Guvernul nu trebuie să caute doar legitimitate europeană și internațională, ci și piețe de export pentru business-ul românesc. Trump a mers în prima sa vizită externă în Arabia Saudită, pentru că peste 100 de miliarde de dolari în contracte sunt în joc, nu doar de dragul semnalului strategic. Președintele și Primul Ministru sunt în prima linie a înțelegerii realității care operează la nivel global – nu este trafic de influență, este promovarea capitalului românesc.
În al treilea rând, nu trebuie uitată investiția în imaginea de țară, pentru că ea are un impact substanțial asupra felului în care capitalul românesc este privit în exterior. Este domeniul în care România suferă de mulți ani, iar amatorismul și lipsa de coordonare ne-au făcut să pierdem multe trenuri. Poate a venit timpul să schimbăm ceva, să percepem cât de în urmă suntem și cât de sus am putea ajunge. Reorganizarea pe baze strategice a comerțului nostru exterior, încurajarea exportatorilor să devină o voce solidă în discursul public, un mediu politic interesat mai puțin de poze și mai mult de rezultate și parteneriate – iată câteva idei cu care putem merge mai departe. Totul se poate întâmpla cu o singură condiție: să lăsăm în urmă discursul neinformat și păgubos și să acceptăm nu doar că e loc pentru toți sub soare, dar și că putem capta chiar mai multe raze (fără a face insolație, evident).
