Cautare




, Contributor

Afaceri |
|

Eficiența unei alternative

Lipsa spațiilor de depozitare a reprezentat, dintotdeauna, una dintre marile provocări cu care se confruntă fermierul român. Și asta, pentru că, din această cauză, fermierii au fost nevoiți, nu de puține ori, să-și vândă producția când prețul obținut din vânzarea cerealelor nu se afla tocmai la nivelul așteptărilor.  
058 core silobags

Într-un astfel de context, la care se mai adaugă și unele recolte mai mici raportate în urma unui episod secetos, fermierii români caută soluții, nu doar eficiente, ci care să reprezinte și o alternativă mai ieftină. În ultima perioadă, o soluție populară au devenit silobag-urile – saci uriași ce se instalează rapid și nu necesită autorizație de construcție sau autorizații ISU.

Un silobag are o capacitate mare de stocare, de minimum 200 de tone. În el se pot stoca atât cereale, cât și furaje, și se poate verifica oricând calitatea boabelor cu o sondă convențională, oferind rezistență de 100% în orice anotimp, de la căldură extremă de +55 de grade Celsius, la climat rece de -20 de grade Celsius.

„Este adevărat că 2020 a fost un an agricol cu recolte mai mici, din cauza secetei. Și tocmai din acest motiv, fermierii trebuie să fie precauți în a investi în spații de stocare scumpe. Iar silobag-ul reprezintă o soluție ieftină și ușor de folosit. Este o metodă de 10 ori mai ieftină decât spațiile tradiționale de depozitare. Dacă nivelul de umiditate se încadrează în limitele recomandate, cerealele pot fi stocate într-un silobag de la minimum o lună, până la maximum 2 ani. Oferă rezistență de 100% în orice anotimp, au fost încărcate silobag-uri la temperaturi extreme de +45°C în Australia, Sudan, dar și la climat rece, fiind acoperite de zăpadă la -20°C în Canada”, a explicat Narcis Ranghiuc, directorul general al Grain Bags România, unul dintre jucătorii principali care comercializează astfel de soluții pe piața locală.

Potrivit acestuia, anul trecut compania a vândut 500 de silobag-uri, ceea ce la un prim calcul, arată că au fost încărcate peste 100.000 de tone de cereale (grâu sau/și porumb) în silobag. Un silobag costă între 1,5 şi 2 euro/tona de grâu sau porumb. Utilajele necesare se pot închiria sau achiziţiona, iar investiţia în încărcător devine rentabilă dacă se încarcă minimum 1.000 de tone anual. Costul acestuia porneşte de la 15.000 de euro. În cazul extractorului, specialiștii recomandă manipularea unei cantităţi mai mari sau unirea a 2-3 ferme, deoarece preţul porneşte de la 25.000 de euro.

În ceea ce privește costurile depozitării în silobag vs. siloz, avantajele depozitării în silobag-uri sunt destul de evidente, spun specialiștii, mai ales dacă ținem cont de faptul că prețul construirii unui siloz de la zero depășește 100 de euro per tonă.

Potrivit lui Narcis Ranghiuc, costurile totale anuale per tonă de produs sunt de 3,3 euro în cazul silobag-urilor şi de 18,2 euro în cazul silozurilor. „De exemplu, în luna iulie 2020, preţul de vânzare la grâu era de 750 lei/tona, iar în decembrie de aproximativ 1.000 lei/tona. La 1.000 de tone, după 6 luni de depozitare, profitul estimat este de 250.000 de lei, iar investiţia în silobag este de 1.860 de euro. Practic, diferenţa rămâne în buzunarul fermierului”.

Conform datelor oficiale, pe hârtie, România are o capacitate de depozitare a cerealelor de peste 26 milioane de tone, dar multe dintre aceste spații nu sunt funcționale, fie din cauza faptului că sunt vechi, fie pentru că sunt poziționate în spații unde nu există acces pe cale feroviară sau maritimă. În ceea ce privește spațiile de stocare în silozuri, anul trecut, România deținea o capacitate de peste 13,6 milioane de tone, conform datelor Ministerului Agriculturii.

Silobag-ul este fabricat din polietilenă elastică și permite stocarea ermetică a recoltei, în interiorul său formându-se un mediu anaerob ce asigură conservarea în condiţii optime a recoltei direct pe câmp. El este realizat dintr-o folie cu şapte straturi (alb-negru) cu protecţie UV, din polietilenă coextrundată care are rolul de a proteja cerealele de lumina soarelui.

În ceea ce privește limitările acestei soluții, specialiștii susțin că acestea țin de spațiul pe care trebuie să fie amplasate silobag-urile. „Este necesar un minim de 300 mp teren arabil pentru a depozita 200 tone de cereale”, a completat Narcis Ranghiuc.

Fermierul Alexandru Haită a apelat la utilizarea silobag-ului ca soluție alternativă pentru a-și depozita recolta și s-a arătat mulțumit de alegerea făcută.

„Am avut un rezultat foarte bun, am păstrat mazărea aproximativ 4-5 luni. Anul următor, am trecut la depozitarea grâului, undeva la 1.000 de tone, și acum am ajuns la 2.500 de tone”. Mai mult, fermierul a menționat că majoritatea fermierilor care lucrează terenul în zona sa a început să-și depoziteze producția în silobag-uri, chiar și cei care dețin silozuri, pe motiv că aceasta reprezintă o variantă rapidă și economică.

Și în cadrul fermei Panifcom, tehnologia silobag este utilizată pentru depozitarea de cereale, borhot de bere și porumb crimping. Reprezentanții fermei spun că aceasta este folosită și ca soluție de rezervă, pe partea de însilozat furaje de volum, precum porumb siloz sau siloz de lucernă.

„Spun ca soluție de rezervă, pentru că noi avem un efectiv de vaci destul de mare – 2.000 de vaci, și facem undeva la 10.000-15.000 de tone de siloz în fiecare an. Iar, la un moment dat, ne lovim de problema spațiului la aceste silobag-uri. Avem niște mașini de furajat autopropulsate care în general, merg și își iau tot din depozit, din silozuri și avem nevoie ca silobag-urile să fie pe beton. În mare parte, le avem depozitate pe platfoma de beton și atunci avem o încărcare foarte ușoară”, a menționat Lucian Chelariu, managerul fermei, în cadrul unui eveniment online organizat de Grain Bags România.

În opinia sa, printre avantajele acestei soluții se numără: păstrarea calității furajului și umiditatea mai crescută la care se pot depozita cerealele.

„Cerealele pot fi introduse în silobag-uri, având o umiditate de până la 18-20%, în cazul porumbului și grâului, fără să existe probleme. Dar, când am depozitat rapița, aceasta a avut niște resturi vegetale prin ea și a trebuit să intervin repede, să o scoatem din silobag-uri pentru că apărea fenomenul de aprindere. Așadar, dacă ești la limită cu umiditatea și mai ai și resturi vegetale, atunci trebuie sporită atenția. Cel mai mult îmi place să depozitez crimpingul în aceste silobag-uri pentru că are loc fermentația acido-lactică, undeva la 28-30% umiditate și acolo pierderile sunt aproape de zero. Și foarte mult contează cum închidem sacii la capăt. Dacă scoatem bine aerul din aceștia, atunci pierderile sunt foarte mici”, a exemplificat Lucian Chelariu.

Nici pentru Suinprod SA Roman, silobag-ul nu este o noutate. Deși recunoaște că la început i-a fost teamă să utilizeze această soluție deoarece recolta avea o umiditate de 15%, Sorin Cobuz, directorul comercial al Suinprod SA Roman, a specificat că producția s-a păstrat în condiții excelente, pierderile înregistrate fiind foarte mici.

„După această primă experiență, am mai stocat o recoltă de 3.500 și 4.000 de tone, am amenajat sacii și pe nisip și pe pământ. De asemenea, am cumpărat și utilajul de încărcare, pe care în primă fază îl închiriasem. Au apărut unele probleme, cum ar fi mici găuri în silobag când au fost așezați sacii pe zona betonată, dar am intervenit la timp. Însă, concluzia este că pe nisip s-a depozitat cel mai bine, cu toate că ne gândeam că nisipul poate reține apa, dar nu au existat inconveniente”, a concluzionat acesta.

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii