După logica societății în care trăim, cu toții suntem înregimentați în calupuri generaționale, individualizate prin diverse majuscule și termeni generici. Generația Baby Boom s-a născut după al Doilea Război Mondial, urmată de generația X – născută între finalul anilor ’60 și începutul anilor ’80 – și apoi generația Y, formată din fiii și fiicele „X”-ului. Numiți ulterior ,,Mileniști”, exponenții generației Y sunt copiii născuți într-o lume total diferită de tot ceea ce au văzut generațiile precedente.
Educați într-o societate în care comunicarea este posibilă în orice secundă, iar granițele dintre state, domenii și interese nu mai reprezintă decât reminiscențe ale unui sistem „de modă veche”, mileniștii și-au însușit de la vârste fragede firescul schimbărilor rapide, al adaptării din mers la trenduri și la revoluții digitale (sau de orice fel), dar mai ales și-au asumat în mod natural, ca filozofie de viață, o idee relativ străină celor de dinaintea lor: faptul că nimic nu este imposibil. Nu din perspectivă idealistă, ci în cea mai concretă accepțiune a termenului.
Pentru a-i înțelege, trebuie să facem un pas în spate și să ne amintim cum am fi privit noi, în urmă cu 10 sau 15 ani, ideea de succes profesional? În nouă cazuri din zece, cariera reprezenta ultima oprire după parcurgerea unui set clar de pași: o facultate terminată cu brio, obligatoriu în profilul viitorului job; cât mai multe stagii profesionale; o consistentă perioadă „de probă” și, ulterior, cel puțin cinci ani pentru acumulare de experiență pe poziții cu responsabilități de „junior”. Orice dorință de schimbare survenită de-a lungul acestui drum reseta la zero numărul pașilor deja-parcurși: un nou domeniu de activitate implica automat o nouă școală, o nouă perioadă de pregătire, noi competențe de însușit și, mai ales, o infinită răbdare.
Împărtășește-i acest scenariu unui „milenist” și te va privi suspicios, ca și cum i-ai recita dintr-un tratat despre specii dispărute. Apoi va izbucni în râs și va trece mai departe. N-o lua personal: mileniștii nu vor să-ți rănească sentimentele, dar… cu toată sinceritatea, chiar nu le pasă ce gândești tu (și lumea întreagă) despre ei. Dacă toți cei din jurul lor sunt educați după principiul „pașilor mici” și al încercatului mării cu degetul înainte de a se avânta în ceva nou, mileniștii sunt adepții plonjeului direct, cu capul înainte, fără colac de salvare și fără niciun salvamar pe o rază de o sută de kilometri. Poate și de aceea, sunt generația capabilă să inventeze start-up după start-up, fără ca eșecul primelor zece inițiative antreprenoriale să-i descurajeze de la urmărirea următoarelor cinci, zece sau douăzeci de proiecte.
Cât despre acele domenii în care încă s-a mai păstrat o ordine formală, viteza parcurgerii etapelor a devenit amețitor de mare. Lucru extrem de logic, dacă îl analizăm în perspectivă. Ce se întâmplă atunci când începi să înveți o limbă-străină imediat după ce ai început să mergi? Dar atunci când o începi la 20 de ani? Pentru că generația milenistă a deprins de timpuriu canoanele tehnologiei și, având acces la ea, a înțeles mult mai rapid mersul lumii în care trăim și mecanismele după care se construiește succesul, răbdarea de a învăța ceva de la zero s-a redus considerabil. Mileniștii ard etapele, uneori pentru că sunt mult mai bine pregătiți pentru viață decât o arată vârsta și nivelul lor de educație, iar alteori pentru că pur și simplu consideră creativitatea și talentul mai presus de orice reguli și proceduri.
Goana mileniștilor după spart tipare și dorința lor efervescentă de a „crea” ceva pe cont propriu mai degrabă decât a se înregimenta într-o structură pre-existentă se datorează unei convingeri însușite de timpuriu, tot la fel de natural precum o limbă-străină. Mileniștii sunt convinși că orice sistem, oricât de performant, ajunge la un moment dat într-o etapă de stagnare, iar în momentul în care cineva încearcă să le explice că lucrurile se fac într-un anumit fel, că procedura are anumiți pași iar regulile au o anumită ordine obligatorie, reacția lor este instantanee: dacă lucrurile au funcționat într-un singur mod pentru o perioadă lungă de timp, sunt șanse mari ca acel mod să fie total depășit, arhaic și ineficient. Concluzia: revoluție!
Această ediție a Topului FORBES “100 Cool Brands ale noii generații” a fost realizată în parteneriat cu agenția de cool-hunting Antz, care oferă o radiografie de ansamblu a fenomenului ,,cool” în România și în plan internațional, dar și o perspectivă de viitor în materie de tendințe.
