Cautare




, Contributor

Modă |
|

Devenirea unei mame sau cele 10 lecții ale Mihaelei

kinga varga BOB_0820
Când s-a îndrăgostit de Mihai, un fost coleg din studenție reapărut întâmplător în viața ei, designerul Kinga Varga nu bănuia că marea ei iubire avea să se dovedească o ștrengăriță de opt ani, cu ochi mari, păr negru și o pasiune precoce pentru… afaceri.

Am cunoscut-o pe Kinga cu cinci ani în urmă și-mi amintesc momentul pecetluirii prieteniei noastre ca și cum s-ar fi întâmplat ieri. Ne aflam în showroom-ul ei, dintr-o casă veche și elegantă, la câțiva pași de Strada Toamnei și, după ce mi-am epuizat toate întrebările despre carieră și business, ne-am avântat ad-hoc într-o conversație total improbabilă despre lume, dezamăgiri și speranțe, ca și cum ne-am fi cunoscut dintotdeauna. Atunci am vorbit prima dată despre simbolistica îngerilor în viața ei și despre faptul că se simte mereu protejată de undeva de Sus, despre pasiunea pentru tricotaje (anul acesta brandul Kinga Varga împlinește 10 ani de existență), dar și despre marea ei dorință de a deveni mamă.

La fiecare reîntalnire care a urmat de atunci încoace, fie ca era vorba de o cafea între prieteni sau de o nouă lansare de colecție, tema copiilor revenea de fiecare dată, mereu sub semnul lui „Într-o bună zi…“. Asta până într-o seară de iarnă, cu mai bine de un an în urmă, cand m-am trezit nu doar cu ceașca de cafea în față, ci și cu telefonul Kingăi, deschis la un filmuleț video trimis de Mihaela, fiica iubitului ei, actualmente soț. „Trebuie sa vezi asta, trebuie“, mi-a șoptit ea, aproape conspirativ. Dupa 30 de secunde de zăngănit la o chitară de jucărie și de fredonat un cântec născocit de ea pe moment, micuța Mihaela atingea, în filmulețul cu pricina, cel mai important refren dintre toate: „Kinga, te măriți cu tata?“.

Încă am un fior cand imi amintesc momentul, poate fiindcă acum Kinga este doamna Mihai Huda, iar Mihaela este oficial fiica ei vitregă, pe care o iubește la fel – ba poate chiar mai mult – decât ar fi făcut-o daca era copilul ei biologic. De fiecare dată când o revăd o simt chiar și „mai mamă“ decât la precedenta întâlnire și mereu un pic mai relaxată și asumată în noul ei statut. „E un copil atât de charismatic și de matur“, zâmbește ea. „Dar în același timp are și momentele ei de copilărie, care te cuceresc“.  Mihaela împlinește luna aceasta opt ani și este o combinație de sensibilitate și forță, aceasta din urmă fiind călită de timpuriu, odată cu pierderea mamei ei naturale în fața unei boli necruțătoare. Privește viața cu o seninătate de-a dreptul inspirațională, datorată și faptului că tatăl ei, Mihai, i-a explicat, în cele mai grele momente de până acum, că tot ceea ce se întâmplă, bun sau rău, reprezintă parte integrantă din ciclul vieții. Și, cu o receptivitate pe care n-o au nici măcar unii oameni în toată firea, Mihaela a înțeles. „Emană foarte multă iubire, de multe ori vine să mă îmbrățișeze și-mi spune că vrea doar să stea puțin lipită lângă mine, atâta tot“, zâmbește Kinga. „Nu mai zic că în fiecare dimineață și seară ne tot spune cât de mult ne iubește“. În cele ce urmează, îți prezentăm cele mai frumoase lecții însușite de Kinga de la mica ei „profesoară“ de viață.

 

DESPRE ADEVĂRURI CARE-ȚI TAIE RESPIRAȚIA

„Ne dă câteodată unele replici pe care nu ni le mai putem scoate din minte. La un moment dat, i-am explicat că și oamenii mari sunt în sufletul lor copii și că depinde de contextul în care se află pentru a-și manifesta această latură. La ceva timp, când ne dădeam în leagăn undeva, s-a uitat direct în ochii mei și mi-a spus, foarte senină, «Haide, mami, scoate copilul din tine, acum e momentul!»“

 

DESPRE CALM

„Când ne vede puțin mai supărați după o zi lungă sau observă că am ridicat vocea într-o discuție, se uită direct la mine sau la tatăl ei și întreabă «Ești supărat(ă)? Trist(ă)? Mai bine odihnește-te un pic și o să vezi cum zâmbești după aceea». Iar dacă se întâmplă să mă vadă obosită și ea are chef de joacă, îmi spune, cu toată seriozitatea, «Te las, fiindcă ești obosită, dar mă întorc puțin mai târziu să stăm la povești, ca fetele»“.
DESPRE PRIETENIE

„Când s-a mutat cu tatăl ei de la Cluj la București, mă temeam că îi va fi dor de prietenele de acasă, dar s-a adaptat rapid. Totuși, în Cluj o are pe Bianca, pe care o numește „prietena ei de viață“. Îi scrie scrisori de mână, iar când știe că urmează să facă o călătorie în Ardeal și s-o vadă îi pregătește cu câteva zile înainte o felicitare cu desene. Iubește să scrie scrisori. Și în cartierul în care locuim acum, când are ceva de spus unui copil din gașcă îi strecoară o hârtie în cutia poștală. Nu mai zic că, atunci când am întrebat-o ce cadou vrea de ziua ei, primul lucru pe lista – scrisă de mână – pe care ne-a dat-o au fost «Cărți». Multe cărți“.

 

 

DESPRE DRAGOSTE

„Mihai și cu mine o tratăm cu seriozitate, iar când ne spune ceva încercăm să intrăm în jocul ei și să o facem să se simtă înțeleasă. Cum a fost, de exemplu, când a venit să ne spună că un băiețel de pe stradă, Edi, i-a dat o floare și a întrebat-o dacă vrea să fie «iubita» lui. Noi, ca să-i facem jocul, i-am spus că ne bucurăm pentru ei și am început s-o chestionăm cu maximă seriozitate: dacă urmează să se căsătorească, dacă au planuri de viitor, dacă s-au pupat pe obraz. S-a uitat la noi și ne-a zis, foarte serioasă: «Vai, mami, cum poți să crezi așa ceva? Trebuie să mai creștem puțin». Iar după câteva zile a venit la mine și mi-a spus, în șoaptă, că a decis să se despartă de Edi. M-am prefăcut mirată și am întrebat-o de ce, iar ea mi-a răspuns, cu absolută naturalețe: «Știi, m-am gândit că e prea rapid să am un iubit acum, o să am tot timpul din lume pentru asta»“.

 

DESPRE IUBIRE ȘI… LEADERSHIP

„Pentru că emană atât de multă iubire și crede atât de mult în această forță, nu îi lasă pe alții să se poarte în discordanță. La școală a despărțit de curând doi colegi care se băteau și i-a și pus la punct, iar ei au ascultat-o. Se uită în ochii lor și le spune, foarte senin, «Tu ești neastâmpărat, ar trebui să fii mai cuminte» sau «Nu trebuie să vorbești urât cu părinții, te rog să te duci să-ți ceri scuze». Nu poate vedea nimic rău la nimeni, nu privește decât partea frumoasă a fiecărui om, așa că «neastâmpărat» este suprema critică pe care o poate face cuiva. Și incredibil e că, tocmai datorită acestei bunătăți a ei, copiii chiar o ascultă, are un magnetism incredibil asupra lor. De curând, ea și o prietenă din cartier și-au făcut o gașcă oficială, în care au cooptat toți copiii din zonă, dar înainte de asta ea a ținut morțiș să creeze un set de reguli de respectat, ca o politică generală a găștii. E foarte minuțioasă în tot ce face“.

 

 

DESPRE BUSINESS

„Joaca ei preferată este… făcutul de prezentări de produs. Creează ceva în mintea ei, apoi explică în amănunt acel lucru. Ultima dată și-a inventat un detergent imaginar, pe care voia să ni-l vândă. Așa că îl prezenta exact ca și cum s-ar fi aflat în fața unui public, alegându-și pe loc cuvintele potrivite și frazând totul cu o maturitate incredibilă. Chiar și când înroșeam ouăle de Paște, și acolo simțea nevoia să «prezinte» și să-și marketeze creația. Am și o înregistrare cu ea, în timp ce explica «spectatorilor» ei, cu maximă seriozitate, ce se întâmplă dacă pune un ou galben lângă unul albastru și cum nu e absolut nicio problemă dacă se mai combină culorile între ele“.

 

 

DESPRE ANTREPRENORIAT

„În iarnă și-a strâns 1000 de lei din mers la colindat și, ca să se decidă pe ce îi cheltuie, și-a făcut mai întâi o listă: echipament de schi, un telefon pe care și-l dorea, plus câteva jucării. Pentru că îi mai rămăseseră niște bănuți, când ne-am dus la supermarket s-a întors către mine și a zis «Lasă, acum eu fac cinste, e rândul meu să plătesc».  Iar acum o lună, ea și prietena ei de pe strada noastră s-au gândit să-și facă o afacere și timp de o săptămână au deliberat ce «nume de brand» să aleagă. Până la urmă și-au făcut un stand de limonadă pe care l-au botezat Lemon Brock și au mers din ușă-n ușă la vecini, să-i anunțe că s-a deschis așa ceva pe stradă. Au hotărât să-l facă doar o dată pe lună, ca să nu se plictisească lumea, iar după ce au vândut limonadă de 40 de lei în total – un leu paharul – și-au împărțit în mod egal între ele și și-au pus banii în pușculiță“.

 

 

DESPRE COMPLIMENTE

„Mă surprinde extraordinar de tare cu remarcile pe care le face și care depășesc cu mult vârsta ei. E foarte atentă la lucrurile pe care le creez și la cele cu care mă îmbrac, dar atunci când vrea să mă laude, nu face complimentele clasice: îți stă bine, e drăguț, e colorat. Ceea ce-mi spune e mereu foarte profund și gândit. De exemplu, ultima dată când m-a văzut îmbrăcată elegant mi-a spus „«Vai, mami, ador cum sună tocurile pe parchetul din casă, pur și simplu ador sunetul lor»“.

 

DESPRE PROBLEME

„Chiar și la opt ani, are o gândire orientată spre rezolvarea problemelor. Întotdeauna e relaxată, fiindcă știe că există mai multe opțiuni și mai multe căi din care să alegi, iar dacă nu merge ceva, crede cu tărie că există mereu o alternativă. Obișnuiește să spună «Nu-i nimic,  mami, dacă nu merge treaba asta, o facem pe cealalt㻓.

 

DESPRE STIL

„Se află încă la momentul în care eu îi aleg hainele cu care să se îmbrace, dar știe imediat când ceva îi place sau nu. Am testat-o, lăsându-i mai multe haine din care să aleagă, iar combinațiile pe care le-a făcut au fost surprinzătoare. Are un simț al culorii și știe exact ce vrea. De multe ori vede un anumit lucru la mine și îmi spune că vrea și ea unul exact la fel, numai că pe altă culoare. Nu-i place rozul, îi place roșul. Chiar și când o îmbrac eu, acceptă ce îi propun dar simte nevoia să-și accesorizeze ea cu ceva. Mă întreabă dacă n-ar fi drăguț să-și pună o agrafă sau să-și facă altfel codițele“.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii