Cautare




, Staff

Editor-in-Chief Forbes România

Opinii |
|

Despre umanitate, Cernobîl și spațiu

Aveam mai puțin de opt ani când am prins, printre picături, o scenă dramatică între mama și o vecină de palier, asistentă medicală.
Ionut Bonoiu

Era vorba despre o explozie undeva departe, în Rusia, despre un nor radioactiv care urma să vină și la noi (sau ar fi venit deja, nu prea știa nimeni), despre faptul că nu aveam voie să ne mai jucăm afară, despre boli, despre moarte și despre faptul că trebuia să luăm niște pastile.

Mi-a venit foarte clar în minte această imagine când am văzut, luna trecută, că a apărut pe HBO Go seria de cinci episoade numită Chernobyl, care are ca subiect catastrofa produsă în anul 1986 în centrala nucleară din oraşul Cernobîl, în fosta Uniune Sovietică.

Ați citit deja până acum, cu siguranță, o grămadă de păreri despre acest film. De la începerea difuzării serialului a crescut turismul local cu 30%-40%, conform publicațiilor internaționale, iar influencerii din social media au ajuns deja acolo pregătiți să își facă selfieuri adecvate profilelor lor de Instagram, fie îmbrăcați în costumele de protecție împotriva radiațiilor, fie în bikini și cu zâmbet retușat în programele de editare a fotografiilor. De altfel, chiar și creatorul serialului, scenaristul Craig Mazin, a recomandat pe contul său de Twitter, decență, respect și un comportament adecvat tragediei teribile și sacrificiilor care s-au întâmplat acolo: mai multe persoane au murit la faţa locului în urma exploziei, alte câteva zeci şi-au pierdut viaţa în următoarele săptămâni din cauza radiaţiilor periculoase, iar sute de mii de persoane care locuiau în orașul Pripiat şi pe o rază de câteva zeci de kilometri au fost evacuate în săptămânile ce au urmat catastrofei. Efectele expunerii la radiaţii a populaţiei Ucrainei, Bielorusiei, Rusiei şi, prin extensie, a întregii Europe reprezintă şi acum un motiv de îngrijorare.

Sunt convins că aveți deja propriile opinii legate de acest film, cu atât mai mult cu cât este plin de momente puternice și dramatice ale unor personaje (reale sau fictive, căci există și multe persoane și momente inventate în film). Există chiar și monologuri retorice, unul dintre cele citate în comentariile de pe internet fiind următorul. “Care e prețul miciunilor? Nu e vorba că le vom confunda cu adevărul. Adevăratul pericol este că, dacă auzim prea multe minciuni, n-o să fim capabili să recunoaștem adevărul.” De fapt, aceasta a fost marea dramă și, potrivit liderului suprem al URSS de la acea vreme, Mihail Gorbaciov, Cernobîl a dus în cele din urmă la căderea comunismului. Cernobîl a arătat în toată splendoarea și dramatismul său că întregul sistem era putred, de la proiectare și execuție până la reacția care a venit după dezastru. Iar toate acestea nu ar fi fost posibile fără un sistem de propagandă și cenzură, care a existat nu doar pentru a răspândi anumite mesaje speciale, cât și pentru a face imposibilă învățarea, aflarea adevărului și pentru a înlocui faptele clare cu haos și confuzie și pentru a permite organelor de control să aibă un monopol în definirea unei realități aflată în permanentă schimbare. Iar aceasta mi se pare că sună cunoscut și, mai ales, sună mai actual ca oricând.

 

PS: În momentul în care scriu acest text sunt la Cluj-Napoca, la conferința Techsylvania și tocmai ce l-am urmărit pe Tom Mueller, co-fondatorul SpaceX, inginerul care duce, efectiv, rachetele lui Elon Musk în spațiu. Iar dincolo de buzz-ul din jurul Cernobîl, despre care am scris mai sus, Mueller spune ceva cu adevărat cutremurător: “Nu este în natura umană să o lăsăm mai ușor și să ajungem la un echilibru. Suntem permanent în căutarea unor noi orizonturi. Iar acum trebuie să mergem în spațiu pentru a păstra (și salva) umanitatea.”

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii