Cautare




, Staff

Editor-in-Chief Forbes România

Opinii |
|

Despre oameni de afaceri şi antreprenori

Am avut ocazia să discut în cei peste 15 ani, de când am intrat în domeniul jurnalismului economic, cu multe sute de oameni de afaceri și antreprenori români. Au fost ani în care nu doar subiecții și averile lor au evoluat radical, ci chiar și înțelesul sintagmelor „om de afaceri” și „antreprenor”.
ionut_bonoiu_editorial.JPG

La începutul anilor 2000, „oamenii de afaceri” erau priviți, la grămadă, într-un mod mai degrabă pozitiv. De la cei care construiseră afaceri de zero, până la cei care făceau afaceri cu statul și până la cei care pregăteau tun după tun, atât în detrimentul statului, cât și al altor parteneri de afaceri, toți erau „oameni de afaceri”, mai ales pentru presa generalistă. După jumătatea anilor 2000, termenul de antreprenor începe să aibă tot mai multă căutare (e de ajuns să comparați căutările care vizează cele două sintagme în Google Trends), pe măsură ce termenul „om de afaceri” începe să capete o nuanță mai degrabă negativă. Mult mai ofertant, cu o ușoară nuanță romantică, antreprenorul începe să intre în vocabularul ziariștilor de la noi, chiar dacă de cele mai multe ori era folosit incorect, pentru a aduce în discuție manageri și nicidecum fondatori de companii.

După criză, să numești pe cineva om de afaceri începea să semene tot mai mult cu o jignire, în genul altor titulaturi ajunse, nemeritat, pe lista termenilor interziși, precum patron sau capitalist. Omul de afaceri începea să devină sintagma favorită când venea vorba de condamnări, de falimente, de eșecuri.

Am resimțit permanent pe parcursul ultimilor 15 ani disconfortul managerilor, oamenilor de afaceri, patronilor sau antreprenorilor cu care am discutat de a fi puși laolaltă cu alții, pe care nu-i considerau vrednici fie pentru că erau prea săraci, prea îndatorați, prea puțin rafinați, prea colorați sau prea corupți. Situația devenea cu atât mai complicată cu cât tot timpul am fost un pasionat al topurilor și cred că acest demers editorial merită o soartă mai bună decât imaginea derizorie în care a fost aruncat de multe publicații mult prea comode pentru a avea o metodologie serioasă în spate.

Ultimii ani, însă, au marcat o premieră: tot mai mulți dintre actorii mediului politic, social și economic, fie ei manageri, antreprenori sau consultanți, simt nevoia să se asocieze și să lucreze împreună.

Am simțit aceasta mai puternic ca niciodată în ultimele luni, pe fondul numirilor și schimbărilor repetate din Guvern, care, pe alocuri, e drept, încep să semene a degringoladă.

Chiar și așa, oamenii de afaceri care au fost până acum în umbra „condamnaților” ultimilor ani,  (cei care făceau legea în economia românească în ultimii zece ani sau chiar mai mult) simt că acum este vremea lor. Sunt independenți financiar de contractele și banii statului, și-au restructurat și profesionalizat afacerile, dar vor mai mult. Nu vor neapărat bani (deși niciunul nu spune „nu” unor „oferte de nerefuzat”), ci vor mai degrabă să aibă un impact în societate. Au fiecare afaceri zeci de milioane de euro anual sau chiar mai mult, mii de angajați și influențează direct viețile a sute de mii de români. După atâta criză și negativism, sătui de formule mioritice ale succesului de tipul „merge și așa”, au nevoie să creadă – pentru ei înșiși și pentru familiile lor – că există, totuși, o speranță. Spun de fiecare dată, când sunt întrebați despre viitor, că după cât s-a furat, țara asta are, încă, atât de multe de oferit.

Sună mult prea frumos ca să fie adevărat, dar până la proba contrarie, cred că e cinstit să le acordăm prezumția de nevinovăție. După cum ar trebui să le dăm o șansă și noilor veniți din zona socială și politică. Pentru că indiferent ce ne spune instinctul sau ce părere avem despre unul sau altul, un lucru este cert: cu aceiași oameni și obiceiuri, nu o să iasă niciodată altceva decât până acum.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii