Este un adevăr în toate acestea şi ai nevoie şi de curaj şi de asumarea riscurilor pentru a deveni antreprenor. Dar cum ne explicăm atunci faptul că există persoane – sportivi, de exemplu – care îşi asumă riscuri şi au foarte mult curaj şi cu toate acestea nu sunt antreprenori în sensul clasic?
În ce categorie îi putem introduce pe unii jurnalişti care au curajul să scrie opinii împotriva unui regim politic agresiv şi îşi asumă riscurile consecinţelor de rigoare? Au curaj, îşi asumă riscuri şi văd şi oportunitatea. Sunt antreprenori sau nu?
Când am început pe calea aceasta a antreprenoriatului, cu ani buni în urmă, m-a mânat o singură dorinţă arzătoare şi anume să fiu independent financiar într-o bună zi. Mi-am făcut calculele şi cum îmi plac cifrele şi statistica mi-am dat seama că am şanse mult mai mari să îmi ating „targetul” pe calea antreprenoriatului decât pe alte căi bătătorite de alţii.
Tot statistic, era şansa cea mai mare să ajung să nu am nimic. Dar eu nu aveam atunci oricum nimic. Deci, ce puteam pierde? E uşor dacă nu ai nimic, dar ce faci când ai familie sau casă de protejat?
Cine spune că e uşor, minte. Însă, există soluţii la îndemâna celor care îşi doresc să devină antreprenori dar nu se simt bine să iasă din zona lor de confort.
Acum e perioada cea mai propice să începi o nouă afacere, chiar dacă veți spune că este un clișeu.
Cu trei ani şi jumătate în urmă am început un nou business, după ce din precedentele am avut exit-uri sau nu au mers cum trebuie. Businessul precedent era în domeniul software şi am luat decizia şi am negociat împreună cu partenerul meu să rămână doar el în afacere. Eu doream să încep ceva nou, fiind deja obişnuit cu postura de antreprenor în serie.
Ca să fie şi mai complicată treaba, am avut şi un gentlemen agreement: să las toţi clienţii şi toate contactele mele care erau legate de businessul anterior în firma pe care urma s-o părăsesc.
Aşa că, în vara lui 2011, am decis împreună cu doi prieteni care erau din acelaşi domeniu să începem un nou business în sectorul aplicaţiilor mobile – diferit oarecum de ceea ce făceam iniţial, însă din acelaşi domeniu general. Chiar dacă ne-am bugetat că vom investi probabil 30.000-40.000 de euro în companie până vom fi pe profit, totuşi am investit mai puțin de 10.000 de euro. E drept, în primele luni de activitate nu ne-am luat niciun leu din firmă, ci am trăit, fiecare, din economiile pe care le-am avut.
Cum am făcut rost de clienţi? Unul dintre colegii mei cunoştea o companie, care ne-a fost primul client. Apoi, prin marketing şi vânzări de calitate, am atras alţi clienţi și mi-am clădit noua reţea de contacte. Am făcut muncă voluntară pentru anumite organizaţii care ne-au adus expunere şi tot aşa, încet-încet, am ajuns în mai puțin de un an să fim o echipă de 9 oameni.
Am avut nevoie de curaj? Sigur că am avut. Am avut nevoie să vedem o oportunitate şi să profităm de ea? Da, am văzut oportunitatea şi trendul aplicaţiilor mobile. Avem concurenţă? Extraordinar de mare.
Avem piaţă? 3,3 miliarde de oameni legaţi la internet pe tot globul şi foarte mulţi dintre ei având smartphones. Da, a trebuit să cunoaştem bine domeniul, e nevoie de multă muncă, e necesar să faci cât mai puţine greşeli, trebuie să ai grijă de banii din cont însă cine te opreşte pe tine să devii bun în ceea ce faci, să te pregăteşti şi să acţionezi când vezi oportunitatea
