Cautare




, Contributor

Scriu despre publicitate și media de 20 de ani. În 2013, am publicat cartea de interviuri „Primul an de publicitate”.

Opinii |
|

Descurajați lenea, încurajați munca!

Sunt oameni care muncesc și care vor să muncească. Asta nu înseamnă că sunt bogați. Sunt oameni care nu muncesc și care nu vor să muncească. Asta nu înseamnă că sunt săraci ori fac foamea. Nu am găsit un studiu convingător care să arate câți sunt pentru muncă și câți sunt cei care... tăndălesc. Intuiția mea este că a doua categorie e mai mare. E posibil să mă înșel.
Petre_Barbu.jpg

Constat, totuși, că sunt tot mai mulți cei care au ceva de cerut statului. Să li se dea. Statul să aibă grijă de ei, să fie un frate mai mare, să le dea tot timpul câte ceva: salarii mai mari, ajutoare mai multe, asistență, șomaj mai consistent, statul să le dea totul, dacă se poate fără muncă. (Nu mă refer aici la persoanele defavorizate, lovite de boli cronice și handicapuri.)

Un soi de socialism bântuie printre cei care nu vor să muncească: statul să ia de la cei bogați și „îmbuibați” și să dea la săraci, statul să nu mai lase corporațiile să-și facă de cap și să plătească taxe așa cum trebuie și băncile comerciale să ofere credite la toată lumea și să-și mai domolească dobânzile. Pentru că statul trebuie să aibă grijă de cetățeni, chiar dacă mulți cetățeni n-au chef să muncească. „Să ni se dea!” – strigă acești oameni pentru că, în fapt, sunt niște leneși care se deghizează în haine de populiști, care țin (chipurile!) cu poporul. Iar cei care nu țin sunt trădători, vânduți capitaliștilor și corporațiilor…

Cei care muncesc și care vor să muncească au multe motive de nemulțumire față de stat. Cea mai importantă, dar puțin vizibilă, este că statul le risipește munca. Impozitele și taxele pe care le plătesc cei care muncesc sunt prost administrate de către un stat mediocru, birocratic și corupt. Se fură din resursele statului, se risipesc banii, se alocă fonduri pentru aiureli, astfel încât nu mai sunt bani pentru lucrurile importante: încurajarea muncii pe o piață cu reguli clare și concurență transparentă.

Sunt prea mulți „paraziți” care trăiesc de pe urma statului la licitații trucate și oferte politice. Finanțările de la stat au ajuns la cele mai sofisticate metode, toate legiferate prin votul politicienilor, pentru popor!

În forma de organizare din prezent, statul nu mai poate continua să-i întrețină pe toți cei care nu vor să muncească, dar au pretenții din ce în ce mai mari. Bugetarii sunt cei mai numeroși și cei mai ineficienți. Dar politicienii sunt foarte atenți la bugetari pentru că de acolo vine grosul voturilor la alegeri, dacă te porți frumos cu bugetarii. Ei sunt cei mai gălăgioși: „Să ni se dea!”

Dar politicienii n-au niciun interes să reformeze statul. Atât politicienii noștri, cât și actualii lideri ai Europei. Reforma ar însemna suferințe pricinuite poporului. Iar politicienii se tem de reforme pentru că pierd popularitate și voturi. Mai bine s-o ținem tot așa, poporul să aibă un nivel relativ bun de mulțumire, ca să ne voteze! – socotesc politicienii. Este o socoteală proastă pentru viitor.

Sunt convins că va veni o vreme când statul, în forma actuală, nu va mai putea să susțină salariile, ajutoarele, pensiile și alte cheltuieli curente. Despre investiții, nici nu mai vorbesc! Sunt convins că nici nu va putea să se mai împrumute. Pentru că împrumuturile vor fi extrem de scumpe.

Sunt convins că va veni și vremea unor reforme ale statului, conforme realităților din societate. Atunci, suferințele și costurile vor fi mult mai mari. Cu cât reformele vor fi întârziate de niște politicieni fără viziune și lacomi de putere, cu atât durerile sociale vor fi mult mai ridicate. Până la urmă e o chestiune de timp. Nu de catastrofe sau războaie, ci de timp.

Statul trebuie să se retragă din viețile cetățenilor și să nu-i mai mintă ori să-i mituiască. Să-i lase pe cei care vor să muncească să-și desfășoare munca lor. Să-i abandoneze pe cei obișnuiți să nu muncească și să-i învețe să nu mai ceară statului drepturile care nu li se cuvin, pentru că n-au niciun drept. O astfel de reformă a statului ne-ar îndepărta definitiv de amenințarea revenirii unui socialism distructiv, o utopie dovedită de istorie!

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii