Cautare




, Contributor

Scriu despre publicitate și media de 20 de ani. În 2013, am publicat cartea de interviuri „Primul an de publicitate”.

Media şi entertainment |
|

Denisa Comănescu (Humanitas Fiction): „Editorii au fost pionierii globalizării și sunt promotorii activi ai interconectării culturale”

Editorii români sunt conectați la marile târguri de carte din lume, iar piața internațională „curge“ spre România, subliniază Denisa Comănescu, directorul general al Editurii Humanitas Fiction.
Denisa Comanescu2, credit Cosmin Baluta

Foto credit: Cosmin Băluță

Forbes: În ultimii trei ani (2014 – 2016), România a înregistrat creșteri economice. În ce măsură aceste performanțe macroeconomice au influențat piața editorială din România?

Denisa Comănescu: Paradoxal, creșterea economică, generată de cererea internă, deci de mărirea consumului, nu a atras diminuarea ratei sărăciei, ba dimpotrivă, aceasta e în creștere și ea, după datele KeysFin.

Aceeași evoluție pe un trend crescător a economiei nu a stimulat creșterea pieței de carte. A devenit un loc comun, de cinci ani încoace, estimarea aproximativă a pieței de carte din România la 60 de milioane de euro (fără manualele școlare). O piață stagnantă.

Comparația cea mai frecventă se face cu piața de carte din Ungaria (de circa 123 de milioane de euro). Din toate sondajele și studiile de piață, de la UE sau de mai aproape, România e codașă la lectură: și la o carte citită pe an, și la zece, și la suma pe care o cheltuiește un cetățean, în medie, pe cărți într-un an (4 euro și ceva).Vecinii noștrii bulgari ne-au luat-o înainte.

Piața editorială depinde de numărul de cumpărători (care își achiziționează cărți pentru uzul propriu sau pentru cadouri) și de cel al cititorilor de carte. Dar câți cititori de carte avem? Nu sunt statistici relevante. Se vehiculează cifra de 1,2 milioane. Între creșterea consumului și o potențială creștere a pieței de carte nu este o legătură directă, imediată. Consumatorul român are un comportament cel puțin ciudat. Investește mult  ̶  pe lângă coșul alimentar prioritar  ̶  în bunuri de imagine (haine, gadgeturi, mașini, turism extern etc.). Exercițiul lecturii nu-i este la îndemână. Nu e de mirare că 42% dintre români sunt analfabeți funcționali, incapabili de a presta munci calificate.

Numai creșterea interesului pentru carte stimulează dezvoltarea pieței editoriale. Or, acesta este un proces de durată, care ține de triada educație – bibliotecă – librărie și decurge din implementarea unor politici educațional-culturale și fiscale coerente pe termen lung. Care, din păcate, nici măcar nu se întrezăresc la orizont.

Forbes: România este de 10 ani în Uniunea Europeană. Dar piața editorială din România este integrată sau măcar conectată, din perspectiva valorilor și a businessului, la piețele europene?

Denisa Comănescu: Editorii au fost pionierii globalizării și sunt promotorii activi ai interconectării culturale. În 1990, cand libera circulație peste hotare abia începea la noi, era o plăcere să vezi câți editori români vizitau și făceau afaceri la Târgul Internațional de Carte de la Frankfurt.

Acum, diversitatea de ofertă de carte din librăriile occidentale e aproape aceeași cu cea din România. Importul de cultură fucționează bine  – același roman de Amos Oz, simultan cu publicarea originalului la Tel Aviv, apare în traducere atât la Londra, cât și la București. Sau romanul premiat cu Pulitzer în aprilie 2017, „Underground Railroad” de Colson Whitehead, iese de sub tipar la București la ediția din noiembrie 2017 a Târgului de Carte Gaudeamus.

Editorii români sunt branșați la marile târguri de carte din lume, iar piața internațională „curge“ spre România. Din ce în ce mai mulți autori străini vin la București și în alte mari orașe, precum Cluj, Iași, Timișoara, să-și lanseze cărțile în versiune românească, să ia parte la festivaluri sau târguri, iar conferințele unor autori de primă mărime strâng sute bune de oameni.

De asemenea, online-ul, un alt instrument al globalizării, se dezvoltă, având canalele sale alternative de producere de carte (e-book-uri) și de vânzare. E-comerțul de carte câștigă din ce în ce mai mult teren, mai ales datorită faptului că se practică, în cadrul lui, discounturi foarte atractive pentru cumpărători (spre deosebire de rețelele de librării care nu și le pot permite).

Problema autorilor români traduși și vânduți pe piețele străine de carte e tot spinoasă, deși s-au câștigat puncte însemnate la bursa valorilor libere. Prin programele de subvenționare inițiate și dezvoltate de Institutul Cultural Român din perioada președinției lui Horia Roman Patapievici, peste 150 de scriitori români (până în prezent) au fost traduși preponderent în limbi de largă circulație, dar și în alte limbi europene. Dintre aceștia, s-au impus destul de puțini, cel mai cunoscut fiind Mircea Cărtărescu. Primul nostru boom literar în străinătate a fost în 2005, când România a fost invitata festivalului Les Belles Étrangères organizat de CNL din Paris. Au urmat  târguri internaționale de anvergură la care România a fost țară invitată de onoare. În 2018, va fi la Târgul de la Leipzig.

Forbes: În opinia dvs, care sunt blocajele interne ce au frânat în ultimii trei ani dezvoltarea pieței editoriale din România (2014 – 2016)?

Denisa Comănescu: Consumatorii de carte determină mărimea pieței. La noi, crește consumul în general, dar consumul de carte stagnează sau scade. Un studiu avansa cifra de 260 de librării existente. Peste o treime din numărul acestora se află în București. Există orașe fără librării. Poți cutreiera zone ample din țară fără să zărești cotor de carte. E-comerțul nu reușește să suplinească dispariția unor librării.

Actul educațional are carențe care tot cresc, din multiple cauze. Mulți profesori predau în dorul lelii, într-un mod vetust și neatractiv. În familie, copiii nu găsesc îndrumare spre citit. Exercițiul lecturii se deprinde în timp, și se începe din copilărie, pentru a deveni o parte necesară a vieții cotidiene.

Statul nu are politici coerente nici în domeniul educațional, nici în cel cultural, nici în cel fiscal legat de primele două. Din jale se întrupează bibliotecile (au dispărut din mediul rural!), neavând dotări corespunzătoare.

În „Aleph”, Borges își imaginează paradisul ca pe o imensă bibliotecă. Ce fel de paradis ar fi dacă ar arăta ca o bibliotecă dintr-o urbe românească?

(4 mai 2017)

CITEȘTE INTERVIUL CU IREN ARSENE, EDITURA CURTEA VECHE 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii