Cautare




, Contributor

SmallBusiness |
|

Delicatese de pe Dealul Feleacului

De la o masă rafinată nu ar trebui să lipsească „fromage de chèvre”, o specialitate din ce în ce mai apreciată. Aceasta a fost ideea care a stat la baza unei afaceri de familie, pornită din inima Ardealului. 
La_Colline_linie_productie.jpg

Ovidiu Spînu a cochetat cu ideea de a deschide o afacere în domeniul produselor lactate, încă de la începutul anilor ’90 când a obţinut o bursă doctorală în Franţa, la Facultatea de Medicină Veterinară din Nantes. Acolo a descoperit lumea brânzeturilor fine, dar şi pe producători şi fermieri, şi aşa a prins gustul rafinatei şi sofisticatei brânze de capră. Un motiv în plus pentru care a pornit o afacere nişată a fost şi faptul că acest tip de „fromage de chèvre” sau „goat’s soft cheese” câştiga tot mai mult teren pe pieţele din străinătate, în timp ce în România brânzeturile de capră premium se importau în totalitate. Astfel, în 2007, reuşeşte să deschidă, în urma unei investiţii iniţiale de o jumătate de milion de euro, fabrica La Colline. „De atunci încolo, am mai pus încă pe atât. Am mărit fabrica, am creat produse şi linii de fabricaţie noi şi am crescut capacitatea de procesare”, spune proprietarul fabricii, Ovidiu Spînu. Cu toate acestea, procesul de fabricaţie este unul relativ complicat, iar lucrurile nu s-au „închegat” bine încă de la început. „În principiu laptele se încheagă lent, în 24 de ore cu foarte puţin cheag şi la temperatura camerei.  Fără o materie primă de calitate şi daca nu sunt respectate cu stricteţe condiţiile de igienă nu iese nimic. Am ratat multe şarje până i-am dat de cap”, mai explică el.

Spre deosebire de alte tipuri lapte din care se fac diferite brânzeturi, laptele de capră este foarte perisabil, se acreşte uşor şi de aceea, spune proprietarul La Colline, puţine firme de profil se încumetă să îl proceseze, cu toate că este loc suficient pe piaţa autohtonă. În plus, după părerea sa, „brânzeturile franţuzeşti sunt delicate şi nu admit greşeli de fabricaţie sau jumătăţi de măsură în ceea ce priveşte curăţenia”. Însă, cu ajutorul mentorilor lor francezi de la Fromagerie Jacquin, ajunşi la a treia generaţie de brânzari, şi prin colaborarea cu cei de la De Jong Cheese din Olanda, familia Spînu a îmbinat cu succes tradiţionalismul francez cu pragmatismul olandez.

Nici nu este de mirare faptul că produsele merg bine şi pe pieţele din regiune – Ungaria, Cehia şi Slovacia – însă potenţialul este mult mai mare, mai crede Ovidiu Spânu pentru că, în afară de Balcani, în Europa Centrală sunt puţine ţări care au ferme de capre de lapte. „Dacă mai avem cereri trebuie să le refuzăm pentru că suntem limitaţi de capacitatea de producţie şi mai ales de cantitatea de lapte pe care reuşim s-o colectăm”, spune el. Colectează laptele de la 15 fermieri din Transilvania pentru că nu are încă o fermă proprie de capre de lapte. „În calitate de veterinar şi iubitor al agriculturii mi-ar plăcea să avem propria fermă. Dar, cum deja este foarte mult de lucru în fabrică, soţia mea mă mai domoleşte şi-mi spune să mai aşteptăm puţin cu ferma proprie”, mărturiseşte Ovidiu Spînu.

În fabrica La Colline sunt produse trei categorii mari: lapte de capră, iaurt sau kefir şi brânzeturi. „Procesăm zilnic între 3.000 şi 6.000 de litri de lapte, în funcţie de comenzi putând orienta materia primă spre oricare dintre sortimente. Dacă producem lapte sau iaurt din 3.000 de litri de materie primă iese tot atâta produs finit. În cazul în care transformăm aceeaşi cantitate în brânză, în funcţie de reţetă şi de gradul de maturare putem obţine între 250 şi 500 kilograme”, explică el. Comercializarea produselor se face atât în magazine din retailul modern, în cele naturiste sau dedicate delicateselor cât şi, de puţin timp, în mediul online. Deocamdată contribuiţia online-ului la încasări nu este decât de cinci procente faţă de vânzările în magazine, însă astfel au acces la aceste produse amatorii din toată ţara. „Cele mai multe comenzi ne vin din Bucureşti şi apoi din localităţi mai mici unde nu există retail modern tip supermarket”, mai spune proprietarul fabricii.

Criza pare să nu fi afectat foarte mult business-ul, mai ales că este vorba de o afacere nişată. Cifra de afaceri a crescut constant cu aproximativ 20 de procente, iar volumele au sporit şi ele. Există totuşi un efect negativ care s-a resimţit şi în acest business şi anume scăderea puterii de cumpărare. „Merg bine produsele de lux şi mai puţin cele de volum”, mai explică el. În 2012, au încheiat cu o cifră de afaceri apropiată de un milion de euro, iar pentru anul în curs anticipează o creştere între 3-5%.

Citește articolul  în ediţia specială a Forbes România, Cele 7 dileme ale agriculturii, apărută la chioşcuri pe 11 noiembrie. Click aici pentru a vedea ce conţine revista.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii