Jacques Bounin este un fel de ambasador Le Rosey, care călătoreşte aproape tot timpul pentru a cunoaşte potenţiali elevi din toată lumea. Internatul privat elveţian oferă o educaţie completă, multiculturală şi plurilingvistică, motiv pentru care moştenitori ai celor mai bogate familii din lume şi membri ai familiilor regale studiază aici. Printre ei s-au aflat Rainier de Monaco, Regele Baudouin al Belgiei sau Aga Khan. Dar alături de ei, fiecare cultură a lumii este reprezentată, ba chiar România este ţara cea mai bine reprezentată ca mărime din toate cele 66. În acest moment la Rosey studiază 14 români, iar domnul Bounin precizează că „unele dintre cele mai bune eleve din istoria Rosey au fost două fete din România”.
Investiţia în creativitate
Şcoala de tip internat, unde un an costă până la 80.000 de euro (cea mai scumpă din lume), are 400 de elevi între 8 şi 18 ani, 100 de locuri eliberându-se anual. Le Rosey se numără printre puţinele şcoli care îşi permit să selecţioneze atent elevii, având chiar şi o cotă pentru naţionalitate: nicio comunitate nu poate reprezenta mai mult de 10% din totalul elevilor.
Nimic nu este lăsat la întâmplare în această şcoală, care este şi o afacere specială. Conducerea reinvesteşte 95 % din venituri tot în şcoală. Cea mai recentă investiţie este Centrul de artă Paul & Henry Carnal Hall, de aproape 9000 de mp., construit în cadrul campusului de la Rolle de un arhitect elveţian renumit, acelaşi care a creat noul muzeu Acropole din Atena. „Englezii au internate de 500 ani, dar noi avem o viziune cu 30 ani înainte, deoarece creativitatea e din ce în ce mai importantă. Europa va supravieţui prin creativitate, nu prin producţie”, explică Jacques Bounin. Centrul a costat 45 de milioane de franci elvețieni.
Rezultatele bune sunt, desigur, importante, dar „la Rosey devii o persoană completă, pentru că fiecărui copil i se dezvoltă un talent”, după cum explică şi Mandana de Batten, fostă elevă, co-fondatoare şi directoare marketing – dezvoltare strategică a Fundaţiei Istorice Române FIRO. Nu întâmplător, un absolvent de Rosey din trei lucrează în domeniul artei. Chiar înainte de deschiderea centrului de artă, şcoala avea propriul studio de înregistrare, iar la Rosey se cântă de la muzică clasică la rock’n roll.
La finalul studiilor, toţi elevii stăpânesc cel puţin o formă de artă şi vorbesc patru limbi (limba maternă, engleză, franceză şi una la alegere). La Rosey se predau nu mai puţin de 22 limbi (inclusiv româna), pentru ca fiecare elev să păstreze propriul bagajul cultural.
Vezi aici ce alte şcoli merită toţi banii : Şcolile unde înveţi să fii miliardar
Cine poate intra la Rosey
În procesul de admitere a unui elev sunt implicate şase persoane, iar domnul Bounin este primul dintre ei, deoarece, de cele mai multe ori, el călătoreşte cu regularitate în Europa pentru a-i întâlni pe potenţialii elevi acasă la ei. În România s-a întâlnit în câteva zile cu 12 familii. Dacă destinaţia este prea îndepărtată, rolul primei selecţii îi revine unui fost absolvent din ţara respectivă.
Încă de la admitere, elevii trebuie să dea dovadă de ceva mai mult decât rezultate bune. Nu trebuie să fie „tocilari”, în sensul de a fi obsedat doar de studiu. La Rosey se pune accent mare şi pe sport şi creativitate, aşadar viitorii „roseeni” trebuie „să aibă mintea deschisă şi personalităţi potrivite spiritului Rosey, preferabil cu anumite talente artistice, deşi nu e obligatoriu”, explică Bounin.
Copiii pot intra la Rosey între 8 şi 15 ani. În cazul celor mici sunt preferaţi elevii cu personalităţi interesante, pe când cei de 13 -14 ani trebuie să aibă deja o pregătire solidă, mai ales la franceză sau engleză (cei care au făcut doar 4 ore/săptămână la şcoală nu au şanse ). Important e şi răspunsul la întrebarea „de ce vrei să vii la Rosey”. „Aici e mai mult o chestiune de motivare, trebuie să simţim că vor într-adevăr”, adaugă Jacques Bounin, care îşi rezervă şi o marjă de subiectivitate. „Sunt primit de familii în casele lor, iar dacă un copil nu vorbeşte frumos bonei, de exemplu, sau nu mă priveşte direct în ochi e ceva în neregulă”. Rosey nu este o şcoală de corecţie, de aceea copiii care nu se vor adapta uşor regulilor nu pot fi admişi.
Reguli şi privilegii
Le Rosey funcţionează în timpul verii la Rolle, lângă Geneva, unde elevii au la dispoziţie 10 terenuri de tenis şi un mic port de agrement. Iarna toţi cei 400 elevi şi 220 angajaţi (proporţia este de un profesor la patru elevi) se mută în campusul din Gstaad, unde sporturile de iarnă iau locul celor de vară. Pe de altă parte, în timpul anului se întâmplă ca elevii să meargă într-o croazieră cu iahtul unui fost elev în Grecia, pentru a studia istoria „în direct”. E unul dintre privilegiile marca Rosey.
Dar privilegiile se plătesc cu reguli dure. Nu doar programul este strict (dimineaţa cursuri, după-amiaza artă sau sport, apoi din nou studiu şi diverse conferinţe), Codul bunelor maniere şi o anume ţinută care ar putea fi calificată „de modă veche” sunt obligatorii. Aici nu se acceptă fumatul sau alcoolul, iar testele anti-drog sunt mai dure decât în lumea sportului: de 5 ori pe săptămână se fac teste de salivă la întâmplare. Pentru fumat şi consumul de alcool se dau două avertismente, apoi urmează exmatricularea, iar dacă un elev petrece o singură noapte (din timpul anului şcolar) în afara internatului este dat afară. „Avem propriile noastre reguli, suntem ca un stat în alt stat, o Elveţie a Elveţiei”, spune domnul Bounin, care adaugă că în vremea sa erau mai multe probleme decât acum. În ultima vreme competiţia este mai mare, iar copiii nu îşi mai permit abateri.
„Le Rosey este o şcoală pentru copii privilegiaţi, dar ei ar rămâne privilegiaţi chiar dacă ar merge la altă şcoală”, spune Bounin. „Diferenţa este că la Rosey au posibilitatea de a alege într-adevăr ce vor să facă, în funcţie de înclinaţiile lor. Este o investiţie, pentru că în viaţă poţi pierde totul, mai puţin educaţia”. Copiii sunt, de asemenea, formaţi în sensul unui spirit caritabil: de pildă, toţi elevii de la 15 ani la 18 ani petrec o săptămână pe an la un orfelinat din România, unde predau materia preferată.
Cel mai bun CEO din lume
De la început, şcoala a fost o afacere de familie, iar directorii au fost proprietarii, chiar dacă familiile s-a schimbat. Le Rosey a fost fondată în 1880 de Paul Carnal, ca internat de băieţi. Cu timpul, promisiunea unei educaţii de elită în spirit francez-elveţian a început să atragă din ce în ce mai mulţi americani (SUA a dat 25 % dintre elevii Rosey ). Acum şcoala este condusă de a patra generaţie de directori, familia Gudin de la Sablonnière . „Philippe Gudin este cel mai bun CEO din lume, pentru că tot ce face este pentru şcoală, nu pentru el”, spune doamna de Batten. „A riscat financiar, anticipând o evoluţie în educaţie şi nu a greşit niciodată”, adaugă Bounin.”Atunci când eram eu elev, erau doar 200 elevi şi studiam toţi acelaşi lucru. El a hotărât să dubleze numărul şi acum, cu 400 de elevi s-a putut face un program pe măsură şi elevii pot alege ce studiază”, spune el. A cincea generaţie, fiul actualilor directori, Cristophe Gudin, se pregăteşte să preia comanda şcolii, după 11 ani de educaţie la Rosey, o diplomă la Lausanne, un MBA la Singapore şi o experienţă antreprenorială.
De naţionalitate „rosean“
„Toţi cei care au fost la Rosey au un profil anume, eu pot recunoaşte la un dineu cine este rosean şi cine nu”, spune doamna de Batten. Reţeaua „Alumni” cuprinde 6000 de foşti elevi din toată lumea, care păstrează legătura printr-o reţea privată şi fac reuniuni periodic. Fiecare ţară are un reprezentant al şcolii, un fost elev care are grijă de reţea şi organizează evenimente, inclusiv vacanţe.
Absolvenţii de Rosey se susţin reciproc inclusiv în găsirea unor slujbe şi toţi se consideră egali. „Noi, «roseenii», ne tutuim, indiferent că am devenit astronaut, rege sau bancher,e o mare familie”, adaugă doamna de Batten. „De aceea când ajungi la această şcoala începi să plângi că eşti departe de mama şi tata, dar apoi când termini plângi iar, pentru că o părăseşti”.
Citiţi mai multe în Forbes România, Back To School, editie apărută pe 9 septembrie.
