Cautare




, Staff

Editor-in-Chief Forbes România

Opinii |
|

De la birou acasă. Și invers

Acum, că s-a consemnat oficial eșecul campaniei de vaccinare (fără ca cineva să fi învățat ceva din aceasta, după comentariile pe care le-am văzut până acum), e cazul să ne mutăm la următorul subiect fierbinte al zilelor noastre, în afara destinațiilor de vacanță: office vs work-from-home.
Ionut Bonoiu

 

Un lucru este evident: pandemia a obligat marile corporații și micile companii deopotrivă să își trimită angajații acasă. Unele au găsit soluții avansate de telemuncă și au dezvoltat rapid (chiar dacă de multe ori imperfect) proceduri privind lucrul de acasă, altele au descoperit concepte și produse elementare, precum cloud-ul, softurile de videoconferințe și cele de project management.

Mai bine sau mai rău, treaba a început să meargă, chiar dacă angajații stăteau în aceeași casă cu copiii care făceau școală online, iar micuții, când se plictiseau, deveneau o prezență obișnuită în ședințele online de business și strategie. Sub avalanșa de știri negative privind numărul de cazuri și versiuni noi de virusuri, angajații au descoperit, în plus, că lucrează mult mai mult decât (credeau că) o făceau la birou. Dar (atenție la puterea conjuncției adversative!) angajații au descoperit că nu mai sunt nevoiți să piardă ore în șir în fiecare zi în trafic, în scaunul incomod din mașină sau înghesuiți într-un vagon de metrou sau tramvai. E drept, destul de rar se întâmpla ca aceste ore să fie petrecute în totalitate cu familia, pentru că în cele mai multe cazuri erau consumate pentru lucru, însă cel mai important este că nu mai erau ore de nervi și supărări petrecute în trafic (cât de ZEN să fii să nu pui la suflet momentul neprețuit când îți „ia fața” un cetățean grăbit care găsește, totuși, timp să îți dea o lecție de șofat plină de gesturi indecente sau altul care te face cu ou și cu oțet pentru că nu ai intrat pe galben – „hai că nici măcar nu era roșu!” – într-o intersecție care era deja blocată?).

De cealaltă parte, cu inima îndoită – și permanent cu imaginea revenirii la birou în minte –, managerii au permis angajaților să lucreze de oriunde vor ei. Lipsa controlului (mai ales fizic, pentru că softurile de project management pot compensa lipsa contactului fizic și oferă oricând un status exact al oricărui proiect) i-a speriat de moarte pe managerii obișnuiți să conducă doar prin prezența fizică, adică acei manageri care aveau nevoie permanent să îi vadă la birou pe angajați și să le arate, permanent, cine e șeful. Dintr-odată, ceea ce era până atunci văzut ca un beneficiu acordat discreționar – pentru angajații cărora li se permitea să lucreze de acasă o zi pe lună, de exemplu, era mai degrabă o alternativă la o creștere de salariu – a devenit (pseudo)normalitate.

 

Acum, la aproape un an și jumătate de pandemie, au fost deja publicate o mulțime de studii, cu metodologii mai complexe sau mai subțirele, care vorbesc despre viitorul (imediat și pe termen mai lung) al spațiului de lucru. Sunt studii care spun că munca de acasă nu este productivă, deoarece angajații ajung să lucreze mult mai multe ore decât la birou, ceea ce le pune probleme în privința sănătății mintale, dar și studii care arată că cei mai mulți dintre angajați vor să lucreze de acasă, deoarece au descoperit în ultimul an cum trebuie să își gestioneze timpul și viața pentru a livra eficient rezultatele la care se așteaptă șefii lor.

 

Unii dintre liderii de business încep să pună presiune pe angajați. Goldman Sachs le-a cerut angajaților din SUA și Marea Britanie să se prezinte la birou de luna aceasta, iar șeful Morgan Stanley a declarat că se așteaptă ca pe parcursul verii să revină la birou toți angajații. „Dacă poți să ieși într-un restaurant în New York, înseamnă că poți să vii și la birou în New York”, a spus el, în condițiile în care peste 90% dintre angajați sunt vaccinați.

 

Conceptul hibrid, pe de altă parte, pare a fi o normă a zilelor noastre. E drept, în spatele acestui concept se ascund numeroase declinări, de la spațiile office „de prezentare”, destinate în special prezentărilor și demo-urilor de produse pentru clienți sau întâlnirilor importante ale echipelor, unde angajații vin (pe rând, prin anunțarea în prealabil) doar când e neapărată nevoie, și până la reguli de tipul celor două zile lucru de acasă și trei de la birou sau săptămâni întregi de lucru alternative la birou și acasă.

 

Fără a încerca să simplific și să dau un verdict, cred că se impune o precizare importantă: conceptul work-from-home nu este valabil pentru orice angajat. Chiar și în lockdown, au fost mulți angajați care au fost nevoiți să ajungă la birou. Însă cei mai mulți nu au venit la birou.

Sunt tot mai mulți cei care spun despre Covid că a fost principalul agent al transformării digitale a business-urilor. Se poate spune însă că pandemia a determinat și o modificare radicală a raporturilor dintre angajați (și nevoile lor) și companii. În lupta tot mai intensă pentru atragerea talentelor, companiile sunt obligate să fie tot mai atente la modul cum evoluează aceste nevoi – de exemplu, de la un birou frumos, cu cafea de calitate oferită gratis și multe alte elemente de entertainment, la alternativa de a lucra o perioadă nedefinită de la munte, de la mare, din casa de la țară sau din străinătate.

 

O altă temă recurentă în vremea digitalizării forțate induse de pandemie este venirea roboților. Nu a celor din Terminator (deocamdată!), ci a celor care emit facturi sau înregistrează datele din facturi în contabilitate.

Să ne imaginăm însă un scenariu în care companiile precum UiPath nu vor pune pe piață doar roboței care să înlocuiască facturarea sau alte joburi plictisitoare, ci și pe cele ale șefilor care încep să devină… inutili. Dar până la (potențiala) înlocuire a managerilor de către roboței e cale lungă, și așteptăm cu interes să vedem ce vor descoperi acești roboței prin meandrele ANAF și ale administrațiilor publice din toată țara.

Deocamdată, traficul din București pare că revine ușor-ușor la nivelurile dinainte de pandemie, chiar dacă în fața multor clădiri de birouri din centrul, vestul și nordul Capitalei abia dacă zărești câțiva angajați ieșiți la țigară. Una dintre temele recurente ale discuțiilor lor din ultima perioadă, mai ales dacă lucrează în multinaționale, e legată de faptul că trebuie să stea cu masca pe față timp de opt ore, deși sunt doar câțiva oameni într-un open-space imens și, cel mai probabil, sunt aproape toți vaccinați.

În prezent, singura țară din lume care a renunțat la obligativitatea de a purta mască la interior este Israel, unde 70% din populația peste 20 de ani a primit două doze de vaccin. De altfel, aceasta era ultima dintre restricțiile care mai erau în vigoare în Israel.

Dacă în prima parte a campaniei de vaccinare România era unul dintre exemplele pozitive, vedem acum că am revenit, ca de obicei în aproape orice clasament, pe ultimele locuri în Europa în ceea ce privește ponderea populației vaccinate și a interesului pentru vaccinare. Dacă tot vrem să ne luăm viața înapoi (inclusiv cea de la birou), de ce nu ne-am vaccina toți cei care lucrăm la stat sau privat? Nu costă nimic, nu stăm la coadă și putem avea liniștea sufletească că i-am protejat pe cei pe care chiar și o răceală i-ar destabiliza. Sau am putea primi cadou cafea, cărți sau mici. Whatever works!

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii