Cautare




, Contributor

Opinii |
|

De ce e aproape criminal noul acord cu Iranul

Acest interviu cu premierul Israelului, Benjamin Netanyahu, a fost realizat recent în Israel, cu condiţia de a fi păstrat sub embargo până la anunţul oficial privind acordul în dosarul nuclear iranian. Interviul acoperă subiecte precum programul nuclear ameninţător al Iranului, acordul anunţat şi alte probleme critice de securitate. Nu trebuie făcută nicio greşeală: chiar şi siguranţa SUA este în joc.
Steve Forbes

STEVE FORBES: Domnule Prim-Ministru, Preşedintele Obama a spus că lipsa unei înţelegeri cu Iranul înseamnă război. Ceea ce ştim despre acord nu este liniştitor. Care este părerea dumneavoastră despre acest subiect?

BENJAMIN NETANYAHU: Cred că în cazul în care înțelegerea se va realiza suntem în pericol de război şi poate fi unul mai rău decât ne-am putea imagina. Asta pentru că acordul va deschide calea prin care Iranul nu va obține o singură bombă, ci mai multe. Timp de zece ani, vor fi liberi să producă nelimitat uraniu îmbogățit.

În cadrul acestei înțelegeri, Iranul va obţine între 100 miliarde de dolari şi 300 miliarde de dolari, pe care îi vor putea folosi pentru a finanţa terorismul şi agresiunea în regiune, scopul final fiind distrugerea Israelului. Luând în considerare istoria agresivităţii Iranului, aş putea spune că această dublă prosperitate – de garantare a unei căi sigure spre un arsenal nuclear şi a unei sume mari de bani pentru a-şi continua agresiunile – face pericolul unui război, chiar a unuia nuclear, să fie şi mai mare.

SF:Aţi evidenţiat ceva foarte important. Chiar dacă Iranul se va ţine de acest acord, lucru destul de improbabil, într-un deceniu va deveni o mare putere nucleară şi va avea rachete balistice.

BN: Iranul le produce şi ghiciţi ce: În câţiva ani va fi capabil să ajungă pe țărmul estic al Statelor Unite. Şi apoi în fiecare punct strategic din Statele Unite. Dar acest acord va permite Iranului, de asemenea, să-şi încarce acele rachete cu arme nucleare, cu bombe atomice. Şi cred că e o greşeală foarte mare să permiţi Iranului, sponsorul principal al terorismului global, să aibă arme nucleare, dar şi capacitatea de a da astfel de arme reprezentanților terorismului. Aceasta este o greşeală foarte, foarte mare: nu pune în pericol doar Israelul şi întregul Orient Mijlociu, ci întreaga lume, în special SUA. Dictatorii din Teheran, ne spun nouă „micul Diavol”, iar Americii „marele Diavol”. Voi sunteţi ținta lor finală şi nu ar trebui să daţi unui asemenea regim terorist arme de distrugere în masă. Cred că cel mai mare pericol cu care se confruntă lumea noastră este apropierea dintre un militant islamic şi o armă nucleară, iar aici aveţi un stat militant islamic, Iran, ce se înarmează nuclear şi mai primeşte şi o sumă mare de bani în urma acestei înţelegeri. Asta este o greşeală.

SF: Este adevărat că, în cazul în care Iranul va deveni o putere nucleară, se va declanșa o cursă a armelor nucleare în această parte a lumii, sau nu?

BN: Da, este. Marele pericol al acestui acord nu este faptul că Iranul îl va încălca. Acesta nu este un pericol, ci probabil o certitudine, luând în considerare istoricul său în înşelăciuni. Problema este că, în zece ani, Iranul nu va mai trebui să mai încalce nimic; doar va merge pe bombe, pe multe bombe. Iranienii spun deschis că ei nu vor avea doar 6.000 de centrifuge de îmbogățire a uraniului care le sunt permise în acest acord, ci pot avea 190.000 de centrifuge, ceea ce este o cantitate foarte mare.

Ei vor fi capabili să ia uraniul, să-l pună în acele centrifuge, să-l învârtă şi să facă materialul necesar pentru a crea bombe atomice în câteva săptămâni – şi la o scară largă – şi nu vor trebui să încalce înţelegerea. Mai degrabă o vor păstra pentru a-şi crea un arsenal nuclear. Şi tocmai de aceea, ţările din regiune – vecinii arabi sau ceilalţi – spun: „Ei bine, dacă Iranul primeşte o licenţă de producere a unui arsenal de bombe atomice, atunci trebuie să facem şi noi asta.” Deci această afacere va declanşa o întrecere în arme nucleare între ţările din Orientul Mijlociu. Şi acest acord poate duce la proliferarea nucleară, care mai mult ca oricând în istorie va cauza răspândirea armelor nucleare. Acestea sunt veşti rele pentru toată lumea.

SF: Iranul doreşte cu siguranţă să devină puterea dominantă a Orientului Mijlociu. Îl vedem acţionând peste tot. Iranul pare să aibă ochii fixați pe petrolul Arabiei Saudite, ca să nu mai menţionăm de cel al Irakului.

BN: Şi locurile sfinte.

SF:Şi locurile sfinte. Lăsând la o parte problematica nucleară, cum putem opri ambiţiile Iranului în regiune, ce pot avea implicaţii globale?

BN: Nu daţi Iranului cele 100 de miliarde până la 300 miliarde de dolari pentru a-şi finanţa propria industrie de armament – rachetele, dronele, submarinele. De ce să oferi celui mai periculos regim de pe pământ puterea de a-şi continua agresivitatea? Aceasta este o mare, mare greşeală. Deci, în primul rând: Nu daţi Iranului fondurile necesare să-şi crească agresivitatea de 10 ori, de 100 de ori. În al doilea rând, trebuie să rezistaţi Iranului. Susţineţi-vă aliaţii, susţineţi-i pe cei care se împotrivesc Iranului. Iar principalul aliat, cel mai bun aliat pe care SUA îl are în regiune este Israelul. Cred că America nu are un prieten mai bun decât Israelul, iar Israelul nu are un prieten mai bun decât America. Ar trebui ca noi să stăm împreună împotriva agresiunii iraniene şi agresiunii ISIS. Ambii sunt duşmanii noştri. Nu ar trebui să oferi putere unuia şi să-l slăbeşti pe celălalt, ar trebui să-i tragi în jos pe ambii.

SF:Ce se va întâmpla dacă Congresul nu va bloca acest acord?

BN: Avem întotdeauna dreptul şi datoria de a ne proteja împotriva unui regim care, deşi refuză ideea Holocaustului, plănuieşte un alt Holocaust împotriva a 6 milioane de evrei din Israel. Asta nu se va întâmpla, nu o vom lăsa să se întâmple.

SF: Situația de acum este asemănătoare cu cea din anii 1930?

BN: Nu, este mai rău, pentru că acum avem exemplul anilor 1930, un exemplu care nu era disponibil atunci.

Mai multe taxe. Washington repune pe tapet problema cheltuielilor fiscale. Acum cauza este una mai veche: cheltuielile cu infrastructura. Perspectiva de a aduce mai mulţi bani pentru străzi a făcut mulţi Republicani să se agite. Highway Trust Fund, locul de unde vin majoritatea cheltuielilor pentru programele de transporturi, este distrus. Fondul este 90% finanţat de taxele federale de benzină şi motorină, acum cu o valoare de 18,4 cenţi şi 24,4 cenţi pe galon, iar veniturile generate nu sunt suficiente pentru a acoperi proiectele existente.

Ce rămâne de făcut? În Washington, răspunsul constă de cele mai multe ori în mai multe taxe. Anul acesta, cu puţin timp în urmă, clasa politică a avut ideea de a creşte taxa pe benzină. Oricum, preţul petrolului a plonjat şi, odată cu el, costul combustibilului de la pompă. În aceste circumstanţe, automobiliştii vor observa cu greu vreo mişcare în privința taxelor.

Acum, politicienii din Washington se uită cu jind la o altă posibilă sursă de venit: modul în care sunt impozitate companiile noastre multinaţionale. SUA este printre puţinele ţări care impozitează profiturile obţinute din afacerile din străinătate. Multinaţionalele plătesc taxe nu numai guvernelor străine, ci şi Unchiului Sam, când repatriază acele câştiguri. Nu e de mirare de ce companii cu sediul în SUA au aproape două mii de miliarde de dolari cash în străinătate.

Perceperea unei taxe unice pe profiturile din afară care să aducă fonduri pentru Highway Trust Fund se bucură de o susţinere largă. Oricum, această manevră poate foarte bine să devină o parte dintr-o revizuire mai amplă. De exemplu, o idee este cea de a avea o taxă permanentă pe câştigurile din străinătate, chiar dacă sunt aduse sau nu acasă. Rata ar fi, oricum, mult mai mică decât cea curentă, de 35%, percepută pe profiturile domestice şi repatriate.

Nu în cele din urmă, concluzia este aici inevitabilă: rezultatul tuturor acestora va fi o creştere a taxelor. Orice schimbare importantă în taxele pe afaceri va trebui să aştepte până când Obama va pleca de la Casa Albă, când un asemenea efort va fi o parte a unei revizuiri cuprinzătoare a codului fiscal sau eliminarea sa şi impunerea unei cote unice de impozitare.

Cât despre Highway Trust Fund, două lucruri: pe termen scurt, trebuie să aibă grijă la exproprieri. Apoi, să investească fondul în scopul iniţial din 1950: să construiască şi să menţină Interstate Highway System. Punct. Astăzi,  fondul este folosit pentru de programele de transport în comun, traseele pentru bicicletă şi Dumnezeu mai ştie ce. Dacă ar fi folosit doar pentru scopurile sale iniţiale, fondul ar fi practic suficient. Iar pentru celelalte lucruri, ar trebui să se ia în considerare  facturi diferite de aprobare şi finanţare prin procesul legislativ normal.

Traducere și adaptare de Georgiana Călin

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii