Cautare




, Contributor

Director executiv al AREX – Asociația Română a Exportatorilor

Opinii |
|

De-acum încolo va fi bine

RV2
Se împlinesc 10 ani de când mari bănci europene precum Deutsche și Intesa își exprimau oficial interesul pentru privatizarea BCR. Începea cel mai competitiv proces de privatizare, care a adus cea mai mare sumă în vistieria statului (2,2 mld. euro) și a rămas un model de transparență și rigoare.

Odată ce fusese consacrat principiul că românii sunt fie manageri slabi, fie hoți, vânzarea celei mai mari bănci era privită drept unica opțiune, iar guvernul din 2005 s-a grăbit să bifeze obligația asumată în fața FMI și a UE. Prețul oferit a decis cumpărătorul. Și a fost un preț mare (3,75 mld. euro). Doar că banii s-au topit în nisipurile mișcătoare ale bugetului, iar după 10 ani banca încă își caută direcția, fiind incapabilă să mai dea direcția pieței ca pe vremuri.

Românii nu strălucesc în managementul bancar. Sau cel puțin așa s-ar putea crede având în vedere că din primele zece bănci de pe piață numai trei sunt conduse de bancheri autohtoni.

Dar cât de buni manageri s-au dovedit bancherii austrieci? Și cam cât de tare s-au înșelat experții Erste care au susținut intrarea în tranzacția pentru BCR la un multiplu de 5,8, văzând în această bancă „liderul clar al pieței, cu performanță operațională puternică și potențial semnificativ de creștere a veniturilor”, care anticipau în 2005 un randament al capitalului de peste 35% la nivelul lui 2009 și care socoteau că nu era nevoie de mai mult de 100 mil. euro ca provizionare suplimentară conform standardelor austriece?

Desigur, când lucrurile merg prost sunt de vină ba greaua moștenire, ba criza internațională, ba politicienii, ba clienții escroci. Niciodată vreunul din conducătorii băncii care s-au succedat de la privatizare încoace, niciodată supervizorii de la Viena.

Schimbări de management au tot fost, dar fără mare efect, singurul rămas să-și asume nota de plată a nesfârșitelor restructurări de la BCR fiind șeful Erste, Andreas Treichl, care a început să dea semne de oboseală repetând de la un an la altul că de astă dată chiar s-a ieșit din purgatoriu, iar Erste și BCR au în față un viitor luminos. Bancherul care va împlini la vară 18 ani de când conduce Erste, este azi principala vedetă a bankingului austriac după ce fostul șef al Raiffeisen, Herbert Stepic, a ieșit din scenă în circumstanțe sulfuroase, lăsând în urmă un imperiu regional care pârâie din toate încheieturile și începe să se destrame. Principalele ”mostre de iscusință” ale bancherilor austrieci sunt însă Volksbank și Hypo Alpe Adria, devenite în urma crizei două găuri negre.

Tomas Spurny, șeful BCR și exponent al pariului pe cehi făcut de Treichl pentru relansarea băncii locale, se grăbise să anunțe în primăvara lui 2014 că a restabilit profitabilitatea și își amenința concurenții că vor fi snopiți, revenirea BCR în piață urmând să-i transforme în „sorbeto”. Amenințarea cu pricina a rămas doar subiect de glumă în industrie. Cât despre profitabilitate, pierderea record de 2,8 mld. lei, înregistrată pe fondul căderii profitului operațional cu 600 mil. lei față de 2013, pune între paranteze declarațiile triumfaliste din urmă cu un an.

După șase ani de la izbucnirea crizei banca a acumulat o pierdere netă de peste 2 mld. lei, profiturile din primii doi ani de criză și din 2013 fiind prea mici pentru a compensa pierderile dramatice din 2012 și 2014 care însumează peste 4 mld. lei.

Bancher exotic, Spurny a ales să nu-și asume pierderea pe anul trecut printr-un mesaj către clienți și public, preferând să plece în vacanță și să-l lase pe Treichl să dea testul de încredere cu piața. De-acum încolo va fi bine.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii