Cautare




, Contributor

Blogul lui Lucian Davidescu (riscograma.ro)

|
|

Darea în plată și piața imobiliară

În mod normal, legea dării în plată nu ar trebui să aibă vreun efect notabil pe piața imobiliară. Însă bancherii insistă cu orice preț ca efectul să existe, iar asta nu îi ajută cu nimic.
shutterstock_306279413

Temerile (sau speranțele, după caz) cum că intrarea în vigoare a legii care prevede că garanția ipotecară poate stinge integral creditul au fost de la început exagerate. Motivele sunt ușor de explicat: singura miză va fi în cazul locuințelor vândute în 2007 și 2008, la prețuri de până la două ori mai mari decât cele practicate acum.

CONSECINȚELE REALE ȘI FALSE ALE „DĂRII ÎN PLATĂ”

Cumpărătorii, care plătesc rate uriașe prin raportare la o chirie comparabilă, vor merge la bancă cu un argument în plus de negociere. Există posibilitatea ca banca să cedeze și să le reducă substanțial din dobândă, chiar până la punctul în care nu-și mai acoperă costurile. Asta înseamnă pierdere în dreptul băncii, dar locuința nu mai ajunge la executare.

Tot așa, există posibilitatea ca banca să nu cedeze și să prefere darea în plată, caz în care va scoate locuința la vânzare la prețul de piață. Și în acest caz bancherii marchează o pierdere iar suplimentarea stocului disponibil pe piață duce probabil la o ușoară relaxare a prețurilor. Pare însă exagerat să vorbim de o prăbușire. Dacă totuși bancherii au date mai bune care sugerează că darea în plată ar provoca o cădere substanțială a prețurilor, ei bine atunci este în primul rând în interesul lor ca asta să nu se întâmple. De ce? Pentru că asta ar crea un efect de avalanșă: tot mai mulți cumpărători s-ar trezi că sunt „sub apă“ și ar înapoia cheile la bancă, provocând o spirală fără sfârșit. Pierderile băncilor n-ar face decât să escaladeze.

CRONOLOGIA UNUI DEZASTRU

În astfel de condiții, reacția firească și naturală a băncilor ar fi să stimuleze o oarecare stabilitate a prețurilor. Iar instrumentul prin care chiar pot face asta este micșorarea „avansului“ cerut la creditele noi.

Procedând exact pe dos, bancherii riscă acum să creeze o situație acolo unde nu era nici una. În acest caz, măcar acuzația de cartel care a fost vânturată pare absurdă. Dacă este adevărată, ar fi un pact de sinucidere colectivă. Pe când, dacă fiecare bancă încearcă să-și urmărească astfel interesele individuale chiar cu prețul interesului lor colectiv măcar are un minim sens.

Este doar o speță ceva mai atipică de teorie a jocurilor, în care cei care pot să câștige nu vor iar cei care vor nu pot.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii