Cautare




, Contributor

Scriu despre publicitate și media de 20 de ani. În 2013, am publicat cartea de interviuri „Primul an de publicitate”.

SmallBusiness |
|

Dan Pleșa (Vellant): “Migrația forței de muncă precum și exodul masiv de studenți care învață în UE sunt alți factori foarte importanți care au dus la scăderea pieței de carte”

Exodul masiv de studenți care învață în UE reprezintă un factor foarte important care a dus la scăderea pieței de carte din România, consideră Dan Pleșa, directorul executiv al Editurii Vellant.
Dan Plesa_doi

Forbes: Care sunt motivele pentru care România se află în coada clasamentului consumului de carte din Uniunea Europeană? Cu alte cuvinte, de ce românii nu sunt mari cumpărători de cărți?

Dan Pleșa: De fiecare dată când reprezentatul unei industrii vorbește de comparația cu piețe occidentale în termenii „ei vând atât, noi vindem de 4 ori mai puțin” (în subsidiar, iată cât loc de creștere și câți bani se pot face), există uneori o poziționare care vădește un conflict de interese. Și sunt, nu chiar puține cazuri, când o piață mai mică poate fi și simptomul unei opțiuni pozitive a societății. De exemplu un consum mic sau moderat de alcool nu e întotdeauna semn rău.

Însă, când vorbim de consumul de carte mic, vorbim cu certitudine de o problemă majoră a societății. Chiar dacă, și de multe ori nu se vorbește deschis despre asta, există o nișă în piața de carte care este mai degrabă apropiată industriei de entertainment, cartea este un instrument de creștere a gradului de cultură socială, instrucție și inteligență generală.

Iar dacă vorbim despre motive lista e incredibil de lungă, și fiecare motiv are partea sa de vină. Aș enumera doar cei mai importanți trei factori:

Calitatea din ce în ce mai scăzută a învățământului – deprinderea de a citi se dobândește în special în școală, veniturile mici – cartea devine un lux când banii ajung abia pentru nevoile de bază, mass-media generalistă care nu mai acordă absolut deloc spațiu pentru evenimente culturale și inexistența (cu excepția radioului public) jurnalismului cultural – inexistența unei grile de valoare pentru public în ceea ce privește cartea nou apărută și lipsa de informare și promovare.

Emisiunile culturale din media sunt un mod de a prelungi școala după școală. Și ca la școală, uneori sunt profesori cu farmec (emisiuni bine realizate) alții plictisitori (emisiuni de-alea prăfuite). Cultura nu face nicăieri în lume rating spectaculos pentru că e o școală la care nu se pun absențe. Acum, întreb pe oricine, dacă nu se puneau absențe în liceu, cine mai venea la școală? Hai, cel mult o oră-două pe săptămână, să scapi de plictiseală.

 

Forbes: În 2018, care considerați că au fost măsurile notabile decise de Guvern cu impact (pozitiv sau negativ) important în piața cărții din România? (Ne referim la Ministerul Educației și Învățământului, Ministerul Culturii, Ministerul Finanțelor Publice.)

Dan Pleșa: Au existat la nivelul jucătorilor importanți din piață o multitudine de propuneri care să se transforme în legi și care să ducă la creșterea consumului de carte. Dintre propunerile AER (Asociația Editorilor din România) din păcate doar declararea anului „2019 – Anul Cărții în România” s-a materializat.

E drept, la nivel instituțional s-a lipit o etichetă (bună și aia, nu spun nu) dar din punct de vedere al programelor, al mediatizării lucrurile se lasă așteptate. Ce s-ar (mai) putea face? Acordarea de sprijin financiar (cum s-a făcut acum niște ani) pentru cumpărarea de carte – la acea vreme acest sprijin financiar era acordat doar profesorilor, dar se pot gând scheme de deduceri din impozite, sau alte tipuri de ajutoare dedicate și elevilor -, creșterea finanțării achiziției de carte pentru bibliotecile publice (aici situația e extreme de dramatică).

Și mai sunt câteva instrumente care pot fi „împrumutate” din legislația franceză sau germană și ar ajuta piața de carte, cum ar fi „prețul  unic” la carte, o măsură care ar ajuta editurile în mod indirect, însă enorm de mult, în mod direct, ar ajuta librăriile să reziste. Pentru că este o realitate: în ultimii zece ani foarte multe librării s-au închis, în special în orașele mici și foarte mici.

 

Forbes: Migrația românilor a lovit piața forței de muncă în domeniul editorial? Altfel spus, vă confruntați în ultimii ani cu o criză a forței de muncă în domeniul dvs. de activitate? Cum gestionați această criză?

Dan Pleșa: Aici vă contrazic puțin, migrația forței de muncă nu a lovit fundamental editurile, și cred că o explicație este că, în general, în edituri lucrează foarte mulți oameni care iubesc realmente limba și cultura română, și vocațional lor cel mai bine le este în țară.

Sigur, au crescut costurile, sigur sunt poziții în edituri pentru care e mult mai greu să găsești forță de muncă, dar cred că față de alte industrii situația nu este chiar atât de dramatică.

Drama vine din altă parte, și mai adaug un foarte important fenomen, pe care poate trebuia să-l amintesc la prima întrebare: de fapt, migrația forței de muncă precum și exodul masiv de studenți care învață în UE sunt alți factori foarte importanți care au dus la scăderea pieței de carte. Mulți dintre cei probabil cinci milioane de români care nu mai stau în țară, ar fi cumpărat cărți și le-ar fi și citit.

 

Forbes: Care sunt oportunitățiile de afaceri pentru editura dvs. reprezentate de cele două târguri de carte interne – Gaudeamus și Bookfest – dar și cele oferite de participarea la târgurile internaționale?

Dan Pleșa: Trebuie remarcat că piața de carte din România fiind atât de mică e imposibil de organizat ceea ce s-ar putea numi târguri profesionale, adresate doar jucătorilor din industrie, cum sunt de exemplu cele mai celebre și importante târguri de afară.

Cele două târguri amintite sunt mai degrabă făcute pentru a promova și a aduce publicul mai aproape de carte, prin reduceri de preț sau prin lansări în prezența autorilor. Costurile, care nu sunt neînsemnate, permit marilor edituri să facă totuși un oareșcare profit după participare, dar editurile mici, care se prezintă doar din rațiuni de marketing și promovare, în cel mai fericit caz, de-abia reușesc să-și acopere costurile.

Târgurile internaționale sunt oportunități de afaceri, în general în ceea ce privește importul de carte (că vorbim de copyright sau de maunfacturi), și, deși toată lumea editorială se străduie să exporte copyright-uri, rata de success e mult mai mică.

Trebuie remarcat în această privință eficiența ICR-ului, care prin programele de sprijinire a autorilor români a făcut ca în ultimii ani peste 500 de cărți scrise de autori români să poată fi traduse și să circule. Dar de aici până la performanța unui export de carte și de cultură semnificativ și din punct de vedere economic mai e mult.

(5 aprilie 2019)

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii