Cautare




, Contributor

Lideri |
|

Dame Steve, afacerile și filantropia

Cum a ajuns Ambasador al Filantropiei din partea Marii Britanii întemeietoarea unei companii de sute de milioane de lire sterline, care a trebuit să-şi ia un nume de bărbat în anii `60, după ce în anii `30 reuşise să scape din Germania nazistă.
 aboneaza-te
dame_steve.jpg

Când o întrebi cum a reuşit să scape din Germania nazistă, Dame Stephanie „Steve” Shirley – „Dame” este un titlu cavaleresc britanic, acordat femeilor şi echivalentul masculinului „Sir” – povesteşte despre aşa-numitele „trenuri kinder”. Cu un tată evreu şi o mamă austriacă, Stephanie Shirley era ceea ce se numea pe atunci „mischling”, un „amestec” de sânge evreiesc şi arian, potrivit politicii statului nazist german. Faptul că tatăl său era judecător nu a contat prea mult pentru autorităţile vremii şi, după un periplu prin şapte ţări, printre care Austria şi Italia, cea care avea să devină întemeietoarea unei afaceri de sute de milioane de lire sterline a fost îmbarcată împreună cu sora sa, de către mama lor, într-unul dintre trenurile cu copii care au plecat, în 1939, spre Marea Britanie. În total, aproximativ 10.000 de copii au scăpat, în acest fel, de o foarte posibilă moarte în lagărele de concentrare germane.

Ajunsă în Anglia, Stephanie a fost adoptată de o familie britanică. „M-au crescut de parcă aş fi fost copilul lor”, spune ea. Absolventă de matematică la „Sir John Cass College” din Londra, a demarat propria afacere în 1962, cu un capital iniţial de doar 10 dolari. „Deşi am fost foarte săracă şi nu vreau să mă mai întorc vreodată la acea viaţă, nu am fost motivată de dorinţa de a deveni bogată atunci când am decis să devin antreprenoare”, precizează Dame Stephanie Shirley. „Tavanul de sticlă care limita în Marea Britanie ceea ce puteau obţine femeile în cariera lor şi nu numai a fost lucrul care m-a determinat să încep propria afacere.” Metafora „tavan de sticlă” se referă la bariera invizibilă care ţine femeile departe de evoluţia profesională. În Marea Britanie a acelor timpuri, femeile nu aveau voie, de pildă, să-şi deschidă un cont la bancă fără permisiunea soţului şi nici nu puteau lucra ca broker la bursă.

Industria IT, domeniul în care era specializată Stephanie Shirley, era la început în anii `60, dar nu făcea excepţie de la disciriminarea în privinţa femeilor. „Erau puţine femei pe atunci în industrie. În plus, ele îşi părăseau locul de muncă tocmai când aveau experienţa şi expertiza necesare pentru a performa, fie pentru că se căsătoreau, fie deoarece năşteau. M-am  decis să fac ceva pentru acea forţă de muncă care se pierdea”, îşi aminteşte Dame Stephanie Shirley.

Astfel a luat naştere compania Freelance Programmers, unde au lucrat până în 1975, când în Anglia a fost dată o lege împotriva „discriminării pozitive”, numai femei. „Am început să primim şi bărbaţi în companie, bineînţeles, cu condiţia să fie suficient de buni”, glumeşte Dame Stephanie Shirley. Firma, redenumită ulterior Xansa, a fost preluată în 2007 de către gigantul francez Steria pentru suma de 427 de milioane de lire sterline. Modelul iniţial de business a fost unul simplu: la firmă lucrau, de acasă, doar femei-programator, în timp ce Stephanie Shirley se ocupa atât de programare, cât şi de business. S-a lovit însă din nou de „tavanul de sticlă”: „Scriam scrisori de afaceri şi nu primeam niciun răspuns, dădeam telefoane şi nu mă suna nimeni înapoi. Dragul meu soţ a sugerat atunci ca, în loc să semnez Stephanie Shirley, un nume dublu feminin, să mă iscălesc Steve Shirley. Am început să primesc răspunsuri”.  Desigur, când intra pe uşă şi interlocutorul realiza că „el” e de fapt o „ea”, reacţiona cu un mic disconfort. „Aveam însă o „poveste” bună, o propunere bună de afaceri, aşa că uneori plecam cu ceva business. Important este să ajungi în interior, nu poţi schimba nimic din afară”, explică Dame Stephanie Shirley.

Business-ul a decolat şi Stephanie Shirley a devenit bogată. Povestea s-ar putea încheia foarte bine aici, însă Dame Steve a decis să meargă mai departe. „Am donat un sfert din companie angajatelor şi sunt foarte mândră de asta, pentru că m-a costat mai mult decât cecurile pe care le scriu acum”, spune ea. Acest pas a fost printre primii pe care Dame Stephanie Shirley i-a făcut pe calea filantropiei. „Eu consider că am dat ceva înapoi societăţii şi prin locurile de muncă pe care le-am creat, prin taxele pe care le-am plătit de-a lungul timpului şi, bineînţeles, prin cecurile pe care le-am scris pentru acte caritabile. Am acum cinci organizaţii filantropice, din care patru se autosusţin şi îşi strâng singure fondurile”, spune cea care a devenit, în 2010, Ambasador al Filantropiei din partea Marii Britanii, la propunerea primului ministru de atunci, Gordon Brown. La scurt timp de la această numire, au venit cereri din partea Comonwealth-ului britanic. „Am vorbit cu reprezentanţi din 53 de ţări, iar aceste discuţii au avut ca rezultat acest concept de ambasador care să se facă lucrurile să funcţioneze din toate punctele de vedere şi  care să reprezinte o voce a filantropiei, bazată pe ceea ce toţi filantropii, mari şi mici, gândesc şi fac”, explică Dame Stephanie, care a vizitat România timp de trei zile, în octombrie, la invitaţia Asociaţiei pentru Relaţii Comunitare (ARC România), pentru a susţine un discurs în faţa filantropilor români.

Obiectivul acestei vizite a fost de a convinge filantropii din România că este important să vorbească despre actele lor de caritate. „Această dorinţă de anonimat face parte din natura umană. Şi eu, la început, nu-mi doream să se ştie că am capacitatea de a dona, nu voiam să vină lumea la uşă să-mi ceară câte ceva. Din ce înţeleg,  în România filantropii sunt foarte tăcuţi, ei cred că meritele lor care decurg din actele caritabile sunt diminuate dacă vorbesc despre ele. Dar dacă vorbeşti despre aceste acte, îi încurajezi şi pe alţii să le facă, strângi practic fonduri”, spune Dame Stephanie Shirley, precizând că nu a venit în România ca să propună soluţii. „Evident, am un model pe care îl puteţi copia şi vă putem ajuta, dar este vorba despre ceea ce vreţi voi să faceţi în această societate. Important este să dezvoltaţi activitatea filantropică pe principiile unui business.” Cu alte cuvinte, filantropia nu este numai doar despre a dona sume de bani, ci de a o face strategic, pentru anumite scopuri, astfel încât acţiunile întreprinse să poată fi măsurate şi făcute mai bine în viitor.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii