Mobilierul din lemn masiv este primul lucru pe care îl remarci în sediul central al Băncii Comerciale Feroviara de pe strada Popa Tatu, o zonă istorică a Capitalei. Fotoliile uriașe, din lemn alb și biroul uriaș, produse în Dubai pentru Valer Blidar, fondatorul Băncii Feroviara, tronează încă de la intrarea în sucursală.
Ca să ajungi la biroul cu numărul zece, de unde Petre Tulin conduce prima instituție de credit lansată în timpul crizei de un antreprenor român, trebuie să urci cu liftul patru etaje. Ajuns la etajul patru, constați că preferința pentru lemn masiv se păstrează, dar nu vei mai regăsi lemnul alb din Dubai.
„În martie, am trecut pe profit”, punctează Petre Tulin, cel care conduce banca încă de la apariția sa pe piață în a doua jumătate a anului 2009. Mai exact, Feroviara avea la finalul lunii aprilie un sold al creditelor de 316 milioane de lei, depășind astfel masa critică de la care activitatea de bază începe să genereze profit. Anul trecut, Banca Comercială Feroviara consemnase o pierdere de peste 9 milioane de lei, în scădere față de 20 de milioane de lei în urmă cu un an.
„Mizăm în continuare pe o creştere cu două cifre a creditelor și depozitelor. E posibil să ne mai deschidem şi unităţi de distribuţie. Anul acesta este important pentru că vrem să accesăm şi nişte linii de finanţare, pentru a crea și mai multă stabilitate”, detaliază Tulin strategia de afaceri.
Una dintre cele mai mici bănci din sistem, cu o cotă de piață de 0,1% la finalul anului trecut, Banca Comercială Feroviara și-a asumat de la bun început o poziționare de nișă. „Noi credem în specializare. Suntem specializați în finanțarea IMM, a microîntreprinderilor, pe componenta operațională. Iar rezultatele pe care le-am obținut dovedesc că putem să fim competitivi în piață”, adaugă Petre Tulin.
Practic, banca fondată de Valer Blidar, proprietarul Astra Vagoane Arad și unul dintre cei mai mari industriași români, a mizat pe faptul că mulți dintre clienții mici, din zona IMM și a microîntreprinderilor, pun mai mare preț pe operativitate și flexibilitate decât pe costul propriu-zis al finanțării activității operaționale.
„Pe ei îi interesează să aibă acces la finanţare atunci când au nevoie şi lucrul ăsta poate să-l facă o bancă specializată care are un flux decizional mai suplu”, adaugă Petre Tulin, un manager de bancă cu activitate atât în zona privată – înainte de Banca Comercială Feroviara a condus HVB Banca pentru Locuințe și BCR Banca pentru Locuințe -, cât și în cea de reglementare, ca director al Direcției de Reglementare și Autorizare din BNR.
„Mi-amintesc discuțiile pe care le aveam prin 2004 cu oameni din zona financiară și cu șefi din retail. Tocmai introdusesem avansul și limitarea ratelor la un anumit procent din venitul net disponibil. Le spuneam că așa funcționează piața asta peste tot în lume, iar dacă nu ținem seama de acești indicatori, o să avem o problemă mai devreme sau mai târziu, mai ales la ratele acelea mari de creștere. Mi se spunea că românii sunt cei mai buni platnici, fac cozi în ianuarie-februarie la administrația financiară și că n-o să avem niciodată problemele din America Latină, Europa sau America de Nord”, rememorează Tulin și, asemenea multora dintre oficialii BNR, își susține afirmațiile pe baze științifice.
„Am avut tot felul studii – pe câteva chiar le-am prezentat -, și de discuții, în special cu reprezentanți de la Banca Mondială, care au fost consultanți în diverse regiuni – America Latină, America de Nord. Sunt diferențe față de situația de la noi, dar la un moment dat pattern-ul este cam același. În cazul unei creșteri foarte mari, nu neapărat gradul de îndatorare, cât viteza de creștere pune probleme serioase, pentru că atunci și normele devin mai laxe, apar și fraudele, ceea ce s-a întâmplat și la noi, din nefericire”, explică Petre Tulin apariția bulei imobiliare. “În ansamblu, noi am scăpat relativ ieftin, lucrurile nu s-au dus într-o zonă de necontrolat, cum a fost în alte țări, unde a fost forțat statul să intervină să susțină sistemul bancar. La noi, toate măsurile de ajustare s-au făcut cu resurse proprii”.
Privind în urmă, la ultimii aproape șase ani de criză, șeful Băncii Comerciale Feroviara consideră că cei mai mari perdanți au fost clienții de bună credință, care au dus în spate și costurile pe care băncile le-au avut cu clienții rău-platnici.
„Băncile au fixat reguli mai dure către toți clienții. Din păcate, clienții de bună credință și cei eligibili au fost cei care au pierdut în această perioadă și cred că înspre ei trebuie să se îndrepte acum băncile și să aibă o politică mai flexibilă, mai orientată către client, să facă mai bine distincția între client eligibil, client care este atractiv din punct de vedere al businessului și din punct de vedere al gestiunii riscului și clienții care au avut probleme”, afirmă Tulin.
Managerul merge chiar mai departe și consideră că diferențierea între clienți se poate face nu doar atunci când vine vorba de companii, ci mai ales de persoanele care stau în spatele acestor businessuri.
„Se spune că e bine să înveţi din greşelile altora. Din păcate, lucrurile n-au stat chiar aşa. Lecția pe care am învăţat-o este că greşelile costă, iar costul poate să fie foarte mare. În perioda de boom, toate obiectivele impuse erau direcţionate către zona de business. Am schimbat la 180 de grade şi toate obiectivele vizau indicatorii de risc, gradul de recuperare, gradul de colaterizare, partea aceasta calitativă care ţine de gestiunea riscurilor. Ar fi trebuit să existe un echilibru”, consideră Petre Tulin.
Citiți textele integrale în ediția tipărită a revistei, dar și în variantă digitală a revistei din webviewer sau în aplicația de iPad a Forbes România
