FacebookTwitterLinkedIn

Forbes: În opinia dvs., oamenii de afaceri din România (mai cu seamă milionarii din Top) știu să comunice în public?

Crenguța Roșu: Parametrii uzuali de măsură în aceste situații sunt:

–      ritmicitatea și numărul aparițiilor.

–      calitatea conținutului – ideilor, temelor, lansarea și asumarea unor teme/subiecte specifice.

–      modul de livrare – atractivitatea discursului, paralimbaj și limbaj.

–      date non-verbale – atitudine, concordanța mesaj-gest, aspect.

În final, se contrapun toate acestea obiectivelor pe care comunicatorul și le propune.

Din observațiile făcute în monitorizarea diferitelor apariții publice, oamenii de afaceri din România s-ar putea împărți în câteva categorii:

Comunicatori star – excelenți în discurs, articulați, percutanți, acoperă teme legate de propriile afaceri, cadrul mai amplu social-economic;

Comunicatori funcționali – susțin și prezintă puncte de vedere legate strict de evoluția afacerilor pe care le conduc/girează și a industriei de profil;

Comunicatori de nevoie – exprimă în calitate de lideri ai organizațiilor poziții și puncte de vedere strict legate de momente punctuale din evoluția companiilor sau industriei;

Pustnici – retrași, evită aparițiile publice, îngrijesc din culise evoluția companiei/companiilor pe care le-au inițiat.

Curba lui Gauss se aplică și acestui univers, așa că am putea spune că 10-15% sunt cuprinși în fiecare din categoriile extreme, iar 70-80% se regăsesc în categoriile doi și trei.

Forbes: Oamenii de afaceri ar trebui să vorbească despre averile lor în presă? Sau ar trebui să fie foarte discreți? Expunere sau discreție?

Crenguța Roșu: Răspunsul la această întrebare este o chestiune de opțiune/filosofie personală, de stil. Mulți dintre oamenii de afaceri se concentrează pe realizarile pe care le au companiile lor și evită să promoveze averea, banii pe care îi au. Dovadă este faptul că, dupa știința mea, în demersul jurnalistic este destul de dificil să fie identificate persoanele care pot fi incluse în topul constituit pe dimensiunea activelor și conturilor. Această direcție este mai europeană ca stil. În America, expunerea averilor este considerată naturală și promovată ca măsură a succesului. Și această direcție a fost importată în comportamentul din România. Interesant este că, în ultimii ani, americanii au adoptat principiul „quiet elegance”, care vizează discreția, în vreme ce europenii măsoară mai frecvent veniturile.

Forbes: Care sunt greșelile frecvente pe care le-ați observat în prestațiile lor publice?

Crenguța Roșu: Observațiile la rece, fără a face apel la obiectivele comunicatorului sunt puțin hazardate și se pot referi mai degrabă la tehnici. Aparițiile sunt mereu parte a unui context și a unei agende. În general, însă, aș putea să punctez:

În privința conținutului – prea puțină pregătire a aparițiilor publice, astfel încât mesajele să aibă claritate, să fie suficient repetate și să nu fie mai multe de trei. Se adaugă uneori supraîncărcarea cu informație specifică industriei, mediului în care își desfășoară activitatea, fără punerea într-un context. De obicei, cauza este tot lipsa timpului de pregătire care ar putea duce la o condensare a ideilor și la formulări inspirate (de cele mai multe ori, alocarea unui timp de pregătire transformă un vorbitor stângaci într-unul bun iar pe unul bun, înzestrat cu talent, într-unul excepțional).

În privința ritmicității – uneori se simte o lipsă de constanță, care nu permite conturarea unui profil coerent.

În privința livrării – neadaptarea stilului la tipul de comunicare, ritmul uneori monoton, utilizarea limitată a accentelor, sublinierilor și, uneori, reactivitate.

Forbes: Dar lucrurile bune în prestațiile lor publice?

Crenguța Roșu: Conținutul: informație interesantă, viziune de ansamblu, capacitatea de a puncta unghiuri inedite și atractive.

Livrarea: autenticitate, alertețe, siguranță, deschidere.

Forbes: Puteți nominaliza câteva exemple de oameni de afaceri (milionari de top) care știu să comunice în public? Dar oameni care sunt stângaci și confuzi în comunicarea publică?

Crenguța Roșu: Nu pot să fac nominalizări, pentru că, deși am urmărit segmentul nu am făcut o analiză de detaliu. Dacă la nivel general, pe întregul mediu, se potface remarci privind interviurile, discursurile și aparițiile publice, întrucât analiza statistică ajută, la nivel individual, ar fi o scoatere din context. Nu m-aș hazarda la comentarii, fără un studiu de profunzime, pe un termen mai lung și acces la obiectivele specifice ale vorbitorilor.