FacebookTwitterLinkedIn

Forbes: În opinia dvs., oamenii de afaceri din România (mai cu seamă milionarii din Top) știu să comunice în public?

Corina Vințan: Majoritatea oamenilor de afaceri de top au învăţat în timp că exerciţiul comunicării este obligatoriu. „Comunic deci exist” a devenit axiomatic şi în România. Americanii spun „out of sight, out of mind” referindu-se la faptul că o comunicare consecventă trebuie să facă parte din reflexul corporațiilor şi al celor care le conduc. Există mai multe tipuri de comunicare în rândul marilor oameni de afaceri români. Există o comunicare pro-activă, în special în domeniul bancar, unde comunicarea corporatistă își face datoria de zi cu zi, comunicând chestiuni de rutină, iar CEO-ul apare rar și doar pentru anunţuri foarte importante. Există şi comunicare de tip reactiv, în care corporaţia dă o reacţie la un subiect care deja se află pe agenda publică şi mass media cere în mod insistent o poziţie din partea companiei pentru a putea face o ştire echilibrată, care să acopere poziţiile tuturor celor implicaţi. Comunicarea reactivă este de evitat, pentru că, de obicei, cel reactiv se pune în poziţia celui defensiv. Mai există şi comunicarea de criză, în care până la momentul crizei compania nu a avut nici nume, nici faţă şi, de obicei, nu beneficiază de „prezumţia de nevinovăţie”.

Orice om de afaceri se poate afla pe rând într-una din aceste situaţii dar, din observaţiile mele, actorii mari din business-ul românesc, au reuşit deja să înţeleagă funcţia strategică a comunicării şi să înţeleagă că prezenţa în spațiul public în mod disciplinat şi constant, o relaţie profesională cu mass-media şi un schimb permanent de informaţii cu jurnaliştii îţi pot asigura un „good will” absolut necesar.

Forbes: Oamenii de afaceri ar trebui să vorbească despre averile lor în presă? Sau dimpotrivă, ar trebui să fie foarte discreți? Expunere sau discreție?

Corina Vințan:Oamenii de afaceri nu ar trebui să vorbească despre averile lor personale, ci despre business-urile care au produs aceste averi. Doar aşa ei pot fi credibili şi pot face proba moralităţii în business. Nu este nimic ruşinos în a fi bogat, dar exhibiţia bogăţiei doar la rubricile mondene nu este de natură să creeze o imagine solidă a unui om de afaceri serios şi responsabil. Comunicarea oamenilor de afaceri trebuie să fie în primul rând de natură corporatistă. Oamenii de afaceri români, foarte bogaţi, ar putea lua drept exemplu comunicarea miliardarilor americani, care au înţeles că dincolo de datoria faţă de business, există şi datoria faţă de societate. Comunicarea concentrată pe caritate, implicarea în comunitate şi programele de CSR ar putea înlocui cu succes comunicarea de tip tabloid. Dar pentru asta, oamenii noştri de afaceri trebuie să aibă şi dimensiunea morală a celor din America. România are în trecutul ei astfel de exemple inspiraţionale, şi aici mă gândesc la oameni de afaceri precum Malaxa sau Mociorniţa. Eu sunt adepta discreţiei inteligente, nu a absenţei din sfera publică.

Oamenii importanţi de afaceri au nevoie în afara aparatului de comunicare din companie de o consultanţă strategică a unor oameni care pot contextualiza comunicarea lor în mod obiectiv şi anume a poziţiona omul şi situaţia în context general, politic, social, economic, ceea ce în mod obişnuit, departamentele de PR ale corporaţiilor nu reuşesc să facă.

Forbes: Care sunt greșelile frecvente pe care le-ați observat în prestațiile lor publice?

Corina Vințan: În prestaţiile publice se fac greșeli de tipul: – comunicarea este mult prea tehnică şi limbajul de lemn, oamenii de afaceri sunt fie nepregătiţi, fie mult prea pregătiţi şi atunci işi pierd naturaleţea şi autenticitatea; subiectul abordat este mult prea specific şi nu face referire la o situaţie generală, o situaţie care să fie interesantă pentru un public semnificativ; suporturile vizuale tip power point, deşi benefice, nu au viaţă şi, din păcate, oamenii de afaceri nu ştiu să le însufleţească. Când nu au speech-uri scrise sau punctaje şi sunt în dezbateri, oamenii de afaceri se comportă ca nişte studenţi cuminţi care răspund cu subiect şi predicat, în fraze scurte şi precise dar fără culoare şi fara trimiteri la viaţa de zi cu zi.  Mulţi oameni de afaceri trăiesc într-o bulă din care le este greu să iasă şi, atunci, comunicarea lor este în consecinţă. Un communicator experimentat şi bine pregătit este cel care înţelege bine mediul în care trăieşte, are o pregătire solidă şi un nivel de cultură care să îi permită o inţelegere adâncă şi, în consecinţă o exprimare sofisticată şi profundă.

Forbes: Dar lucrurile bune în prestațiile lor publice?

Corina Vințan: Oamenii de afaceri au din ce în ce mai mult tendinţa să aibă substanţă în ceea ce spun, să vorbească articulat şi să nu divagheze folosind cuvinte multe care nu spun nimic. Comunicarea lor este de obicei într-o notă serioasă, cu un body language decent şi ţinută vestimentară elegantă şi de calitate. Oamenii de afaceri bine pregătiţi şi cu o experienţă semnificativă sunt asertivi şi transmit încredere prin comunicarea lor. Spre deosebire de politicieni, de exemplu, oamenii de afaceri au o mult mai mare responsabilitate pentru ceea ce comunică. Comunicarea unui om de afaceri are întotdeauna un scop şi un mesaj bine definit, omul de afaceri având mult mai clară în minte responsabilitatea pe care o poartă în ceea ce transmite.

Forbes: Puteți nominaliza câteva exemple de oameni de afaceri (milionari de top) care știu să comunice în public? Dar exemple de oameni care sunt stângaci și confuzi în comunicarea publică.

Corina Vințan: Dan Şucu este un comunicator foarte experimentat şi aplicat. Ion Ţiriac este un comunicator cu o forţă mare asupra publicului, însă temele pe care le abordează sunt mai degrabă cantonate în anii de început ai capitalismului românesc. Dragoş Anastasiu este un comunicator înnăscut, foarte îndrăgit de presa de televiziune, mai ales pentru prezenţa sa fizică deosebit de agreabilă şi pentru discursul său onest.

Aş mai spune că avem şi o categorie de oameni de afaceri care nu au putut evita dimensiunea controversată a propriei imagini şi a business-urilor pe care le deţin. Unii au avut capacitatea de a se reinventa, cum este cazul lui Ovidiu Tender, care a ales să comunice planuri spectaculoase, de-a dreptul exotice pentru mediul nostru de afaceri, asociindu-şi imaginea cu cea a unui deschizător de drumuri, a pionieratului românesc pe continentul african. Alţii, cum este şi cazul lui Ioan Niculae, nu au reuşit decât să adâncească controversa, mai ales prin faptul că i-a lăsat pe alţii să comunice pentru el, dânsul ratând până acum o mare ocazie de a comunica consistent şi frecvent din rolul de fondator al Asociaţiei Investitorilor Români. Ioan Niculae este un exemplu de om de afaceri puternic cu o imagine neclară şi cu comunicare neasistată de profesionişti. Un alt caz de controversă este Dinu Patriciu, un comunicator foarte talentat, al cărui background teoretic foarte vizibil nu l-a ajutat, din păcate, la clădirea unei imagini personale pozitive. Dinu Patriciu a rămas cumva dator opiniei publice cu foarte multe explicaţii.

O altă categorie de oameni de afaceri este cea a comunicatorilor discreţi. Este cazul lui Zoltan Teszari care este de o discreţie desăvârşită şi care se exprimă doar prin terţi. Un alt mare discret este Iulian Dascălu, însă paradoxul în cazul dânsului este că, deşi nu se exprimă în mod direct, comunicarea despre afacerile dânsului funcţionează foarte bine. Şi asta pentru că are o comunicare corporatistă corectă şi consecventă.