Cautare




, Contributor

Sănătate |
|

Cod roșu în medicină

photo1
Tot mai mulţi medici români iau calea Occidentului în speranţa unei recunoaşteri profesionale şi a unor venituri mai consistente. Ce rămâne însă în urma lor?

În ultimii şase ani, aproape 14.000 de medici au ales să părăsească România, iar anul trecut aproape a fost atins pragul psihologic de 3.000 de medici plecați, ceea ce echivalează cu aproximativ zece procente din totalul personalului medical autohton. Nu numai medicii aleg să plece din ţară, într-o proporţie mai mare o fac şi asistentele, potrivit unor statistici ale Federaţiei Europene a Serviciilor Publice din 2013, 3% dintre medici şi 10% dintre asistente pleacă spre Occident. Iar balanţa se pare că înclină în continuare tot spre exod, în ciuda faptului că au trecut şapte ani de la aderarea la UE şi în ciuda aşteptărilor autorităţilor care sperau ca, o dată mirajul aderării trecut, numărul medicilor care aleg calea străinătăţii să scadă. Preşedintele Colegiului Medicilor din România, Vasile Astărăstoae, unul dintre cei mai vocali  exponenţi ai acestei probleme, a subliniat, în nenumărate rânduri, că plecările masive ale medicilor reprezintă “dovada neîncrederii profesioniştilor din sănătate în societatea românească şi în sistemul de sănătate”.

Cu toate acestea, prezent la prima ediţie a evenimentului Forbes Medical care a avut loc anul trecut, Raed Arafat, pe atunci secretar de stat în Ministerul Sănătăţii, spunea că a observat că sunt şi mulţi medici români care ar dori să facă drumul înapoi. Însă procentul celor care aleg acest traseu este cu mult mai mic – 624 de medici din 2007 până în prezent, potrivit statisticilor Colegiului Medicilor din România. De aproape 22 de ori mai puţin decât numărul celor care pleacă din România. Paradoxul sistemului este că, la întoarcerea în ţară, unii medici pregătiţi în străinătate nu se pot angaja, lovindu-se de refuzul instituțiilor, chiar dacă există o nevoie acută de specialiști. Aceste cazuri, punctuale după cum spunea şi Raed Arafat, nu fac însă decât să-i descurajeze şi mai mult pe cei care şi-ar dori să se reîntoarcă în sistemul medical românesc. În lipsa unor mecanisme de recunoaştere profesională şi a unei remuneraţii motivante, Franţa, Marea Britanie şi Germania ajung să fie în topul preferinţelor medicilor români, urmate de Belgia, Irlanda sau ţările scandinave.

Problemele pe care le lasă în urmă medicii sunt însă din ce în ce mai complicate pentru statul român. În primul rând, facultăţile de medicină din România riscă să devină fabrici de medici pentru spitalele din străinătate, în condiţiile în care formarea unui medic reprezintă aproximativ 30.000 de euro. Tot Vasile Astărăstoae spunea că, până în 2012, statul român a cheltuit aproximativ 3,5 miliarde de euro pentru finanţarea studiilor viitorilor medici care nu mai apucă să profeseze în România. În al doilea rând, deficitul de personal în spitalele din Bucureşti şi din ţară ar fi cuprinse, potrivit unor estimări, între 25% şi 50%. Iar dacă pentru locuitorii din marile oraşe plecarea halatelor albe nu este deocamdată o problemă acută, în mediul rural, lipsa medicilor specialişti este o problemă reală. De altfel, potrivit statisticilor, în 2012, mai erau în ţară, mai puţin de 40.000 de medici cu drept de liberă practică, ceea ce, raportat la numărul populaţiei, înseamnă un medic la 500 de români. Soluţiile ce trebuie găsite în acest caz sunt complexe şi necesită o viziune pe termen lung care să fie în interesul tuturor celor trei părţi implicate: pacienţi, medici şi stat.

Aflați ce alte articole cuprinde ediția specială Forbes Healthcare

Citiți ediția specială Forbes Healthcare și în variantă digitală a revistei din webviewer sau în aplicația de iPad a Forbes România.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii