Cautare




, Contributor

Industrie |
|

Chirurgul de afaceri

borza DSC_1595-1
Succesul unei reorganizări economice constă în aplicarea cu precizie de bisturiu a unui principiu de business pe cât de simplu, pe atât de eficient.

Când vine vorba despre companiile de stat, Remus Borza, avocat și practician în insolvență, are o slăbiciune. „Detractorii” – așa cum îi numește șeful companiei Euro Insol pe cei care-l critică (și aceștia nu sunt puțini, de la oameni de rând până la oficiali ai Guvernului, care au afirmat că Remus Borza, care s-a înscris recent în formațiunea politică ALDE ar trebui să nu mai administreze companii de stat, din moment ce a intrat în politică) –  spun că această slăbiciune ar fi legată de sumele provenite din onorariul perceput. „Onorariul pe care l-a încasat Euro Insol la Hidroelectrica este cel mai mic perceput de vreun practician în insolvență din 1995 și până în 2016, doar 0,21% raportat la veniturile suplimentare aduse de noi, nu la datoriile plătite creditorilor. Dacă puneam 3%, așa cum se obișnuiește, eu trebuia să plec cu 30 de milioane de euro din plățile de un miliard de euro”, explică Remus Borza, cu referire la  sumele achitate creditorilor companiei Hidroelectrica, pe care a administrat-o timp de patru ani, din 2012 până în 2016.

Avocatul spune că a jurat, în luna iunie a acestui an, să nu mai preia o altă companie de stat. „Mi-am făcut cruce cu două mâini, pe 21 iunie 2016, când am scos Hidroelectrica din insolvență. Am zis că statul e ingrat, se folosește de tine și te tratează cu dispreț. Te aruncă la groapa de gunoi fără regrete. Din 2009, în șapte ani, noi n-am avut decât două societăți de la stat din sutele de firme din portofoliu”, spune Remus Borza, care avea însă să-și încalce, pentru a doua oară în viață, acest jurământ – prima oară fiind în 2012, când a preluat Hidroelectrica, la doar o zi după ce Plafar, o altă societate cu capital majoritar de stat pe care a administrat-o, ieșise din insolvență. „Am zis că mi-ajunge, m-a arătat toată lumea cu degetul că m-am îmbogățit de la Hidroelectrica. Noi administrăm active de șase miliarde de euro și generăm o cifră de afaceri anuală de peste două miliarde de euro și avem circa 27.000 de salariați. În ultimii trei ani de zile am plătit aproape trei miliarde de euro bugetului consolidat al Statului Român.”

Și totuși, istoria s-a repetat, iar Remus Borza a preluat administrarea CET Govora, producător de energie termo și curent electric cu capital de stat, deținut 100% de Consiliul Județean Vâlcea. „Am zis să mai încerc o faptă de vitejie. Am acceptat mandatul la CET Govora ca pe un pariu al meu cu mine însumi, dar și cu toți detractorii și «specialiștii» din zona de energie. Ambiția mea este să le demonstrez că și un producător termo, pe lignit, poate să stea în piață pe picioarele lui și poate să facă profit. Nimeni nu-mi dă nicio șansă, ca și la Hidroelectrica. Sunt mulți «băieți deștepți» și la CET Govora, am realizat recent raportul privind cauzele insolvenței, are aproape 600 de pagini de management defectuos”, spune practicianul în insolvență, asemănând situația CET Govora cu cea a unui „purice care a dus în cârcă doi elefanți, timp de zece ani”.

În ultimul deceniu, potrivit lui Remus Borza, CET Govora a subvenționat prețul utilităților energetice pentru Oltchim și pentru Uzinele Sodice Govora (USG).  „Din această subvenție, CET Govora a pierdut 90 de milioane de euro, o sumă imensă, cu care și-ar fi rezolvat problemele de mediu, sunt instalații, echipamente, cazane, turbine de 30-40 de ani care pușcă în fiecare săptămână”, explică maramureșeanul. „E nevoie de mulți bani ca să modernizezi, să retehnologizezi, să faci acele investiții de mediu, constând în instalații de denoxare, de desulfurare, dar cu ce bani? În cazul CET Govora, timp de zece ani de zile, energia electrică și aburul industrial au fost vândute constant, în fiecare an, mai ales în relație cu cei doi mari consumatori – Oltchim și USG –, sub prețul de cost.”

Remus Borza povestește toate acestea în timp ce se pregătește pentru ședința foto – una dintre cele trei pe care aveam să le realizăm cu șeful Euro Insol pe parcursul zilei – , ce a avut loc pe o stivă imensă de lignit. „Anul trecut pe vremea asta, unde e muntele de cărbuni erau mărăcini, nu găseai un bulgăre de cărbune. Acum avem sub picioarele noastre vreo 150.000 de tone de cărbune și vom avea, până în prima decadă a lui octombrie, 200.000 de tone de cărbune, adică stocul minim necesar și de rezervă pentru trecerea iernii”, explică administratorul CET Govora.

În cele câteva luni de la preluarea CET Govora, Remus Borza a pus în aplicare setul de măsuri pe care-l folosește întotdeauna atunci când preia în administrare o companie: „Eu nu sunt mai deștept decât alții, însă compensez cu o rație dublă de muncă. Noi, la Euro Insol, suntem ceva mai tenace, mai consecvenți, mai riguroși în a aplica niște reguli pe care nici măcar nu le-am inventat noi, niște principii de management. Ele sunt aceleași, imuabile și universale, se aplică peste tot, indiferent de natura capitalului, de stat sau privat, indiferent de ceea ce facem: ozn-uri, pufuleți, bere, energie electrică, mobilă, ziare. Acele principii constă în a-ți crește veniturile simultan cu reducerea costurilor. Trebuie să ai venituri mari și cheltuieli mici și asta știe și vânzătorul de cartofi din piață. N-am avut nicio revelație, nu am inventat noi apa caldă”.

În cazul CET Govora, aceste măsuri au vizat, până acum, disponibilizarea a 300 de mineri de la exploatările de lignit Berbești-Alunu, renegocierea contractului cu Oltchim și a aproximativ 200 de contracte cu furnizorii, denunțarea contractului cu Uzinele Sodice Govora – „Ne-am judecat, nu le-am dat vreo trei săptămâni abur și au venit după aceea și au dat un preț mai mare”, spune Remus Borza –, recuperarea creanțelor din piață. Astfel, au fost generate venituri anuale suplimentare de 32 de milioane de lei. „Vom sta vreo trei sau patru ani de zile la CET Govora, dacă ne țin creditorii și judecătorul, asta înseamnă între 24 și 30 de milioane de euro, care vor fi alocați pentru investiții”, explică Remus Borza.

Și pentru că a venit vorba despre investiții, discuția merge către grupul Polisano, pe care Remus Borza l-a preluat în administrare din motive mai degrabă sentimentale, deși spune că în business nu există suflet. „Odată cu decesul lui Ilie Vonica (fondatorul grupului Polisano – n.red.), business-ul s-a prăbușit, asiguratorii și-au redus expunerea – asta s-a întâmplat în trei zile -, imediat au reacționat și băncile, noi aveam linii de finanțare de 71 de milioane de euro deschise în 2014, acestea au înghețat. Mai mult decât atât, băncile și-au exigibilizat sumele trase, care erau undeva la vreo 17 milioane de euro și în perioada septembrie-decembrie 2014 a trebuit să și rambursăm anticipat 11 milioane de euro din cele 17 milioane”, povestește Remus Borza.  „Eu tocmai în acel moment de criză  am venit, când distribuitorul se confrunta cu o criză de numerar de circa 50 de milioane de euro. Banii aceia nu se evaporaseră, Ilie nu-i jucase la cazinou și nici nu cumpărase iahturi în Miami, ci se regăseau în investițiile din spital, din fabrică, în retail-ul farmaceutic. Sunt business-uri cu potențial foarte mare, însă din păcate marii producători de medicamente nu au creditat distribuitorul cu încredere, deși ar fi fost un gest firesc de solidaritate, de răsplată și de recunoștință pentru un distribuitor care, timp de 23 de ani, a făcut pârtie pentru marii producători de medicamente din România.”

Această lipsă de încredere de care vorbește Remus Borza a însemnat, pentru Polisano Distribuție, condiționarea de către distribuitori a livrării de marfă de plata anticipată, având în vedere datoriile existente în valoare de 50 de milioane de euro. „Noi anul trecut am făcut eforturi și am contractat de la bănci 32 de milioane de euro, am plătit toți acești bani furnizorilor, am plătit două treimi din sold și speram să fim deblocați măcar pro-rata, adică să ne dea două treimi din marfă, pentru că evident că o iei la vale fără produse. Noi aveam aceleași cheltuieli cu personalul, o flotă de vreo 500 de mașini, cheltuieli cu depozitele”, explică șeful Euro Insol, precizând că marii distribuitori de medicamente nu au acceptat, astfel că Polisano Distribuție a intrat în insolvență la începutul lunii septembrie. În același timp, investițiile demarate de Ilie Vonica, pe care Remus Borza l-a cunoscut în timpul unei vacanțe în urmă cu 15 ani, continuă. Este vorba, în primul rând, despre fabrica de medicamente Polisano Pharmaceuticals din Sibiu, o investiție de 70 de milioane de euro. „Este cea mai mare fabrică de medicamente din România și din Europa Centrală și de Sud-Est, singurul producător de oncologice din acest areal, atât solide cât și injectabile. Funcționăm deja cu o secție de suplimente alimentare, avem un portofoliu de vreo 50 de produse care răspund întregii patologii medicale. Această secție reprezintă doar 3% din capacitatea totală de producție a fabricii, urmează ca în decembrie sau ianuarie să inaugurăm și prima secție de oncologice, cea de solide și sperăm ca până în iunie 2017  să o inaugurăm și pe cea de injectabile. Vorbim de o fabrică ce se întinde pe  o suprafață de 33.000 de metri pătrați, de peste 400 de linii de echipamente de producție de serie, dar și pilot”, explică Remus Borza, menționând că planurile includ deschiderea a încă două centre de radioterapie, toate acestea adăugându-se portofoliului deja existent, ce cuprinde două spitale, o rețea de 113 farmacii și mai multe clinici.

Vorbim deja cu Remus Borza de două ore și am intrat bine în noapte, însă mai avem timp de o întrebare: de ce vorbește practicianul în insolvență despre companiile pe care le administrează ca și cum ar fi ale lui? „Aceste companii sunt copiii mei. Am 44 de ani, preferam să am și eu doi copii ai mei, o familie, un câine care să mă aștepte acasă. Dar firmele astea au nevoie de tine acolo dacă vrei să le însănătoșești. Tu inspiri, tu dai încredere oamenilor – «E și ăsta aici, e cot la cot cu noi» –  și se mobilizează și apoi le câștigi încrederea. E o stare de spirit, e o efervescență, pentru că încerci să creezi emulație și să găsești complementarități și sinergii. De pildă, e o sinergie între CET, Oltchim și USG. Da, ne-am războit trei luni, dar am făcut pace și am zis că de-acum suntem trei frați, pentru că dacă rămânem uniți nimeni și nimic nu ne va putea înfrânge.”

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii