Cartea „Pas cu pas” a atins 100.000 de exemplare vândute în cursul anului trecut, potrivit conducerii Editurii Curtea Veche. În absența unei monitorizări independente pe piața editorială, nu avem niciun motiv să nu luăm în considerare această cifră, interesul românilor pentru această carte fiind foarte mare, mai cu seamă după ce Klaus Iohannis a câștigat funcția de președinte al României.
Monitorizările „Forbes România” pe principalele rețele de distribuție de carte arată că „Pas cu pas” s-a situat pe poziții fruntașe în fiecare din aceste ierarhii. Este încă un motiv „să batem în cuie” că „pasul” președintelui a fost cel mai vândut volum în 2014, atât la categoria „autori români”, cât și la „autori străini”. (În monitorizări, au fost luate în calcul toate cărțile, indiferent de anul apariției.) Mai mult, Iohannis l-a întrecut și pe Paulo Coelho, cu al său „Adulter”, care a ocupat primul loc în topul autorilor străini în 2014. Monitorizările „Forbes” arată că „Adulter” n-a depășit 20.000 de exemplare vândute. Așadar, Iohannis „l-a bătut măr” pe Coelho! În fapt, „Pas cu pas” este bestseller-ul cu cea mai rapidă ascensiune de pe piața editorială românească din ultimii 25 de ani.
GALERIE FOTO: Topul celor mai vândute cărți de autori români, în 2014
Ierarhia celor mai vândute cărți în anul trecut, stabilită de „Forbes”, arată că, pentru a vinde carte într-o țară în care numai jumătate din populație este interesată de lectură, în care puterea de cumpărare este scăzută, în care editorii sunt striviți de concurența televiziunilor și de degradarea sistemului de învățământ, a TVA-ului de 9% (cel mai mare din Uniunea Europeană) și amenințați cu creșterea valorii „timbrului literar” printr-un proiect de lege făcut după ureche, ei bine!, pentru a vinde carte trebuie să fii un brand. Klaus Iohannis este deja un brand.
În top 10 titluri scrise de autori români se regăsesc două vedete de televiziune și muzică (Mihaela Rădulescu și Tudor Chirilă) și o personalitate a teatrului românesc, Dan Puric. Acesta a știut foarte bine să-și gestioneze imaginea și „verbul”, devenind în ultimii ani scriitor cu mare priză la public. Toți trei autori amintiți mai sus sunt branduri cu mare notorietate.
În topul „Forbes” apar și două nume grele ale culturii române: istoricul Lucian Boia, cu tilul „Balcic. Micul paradis al României Mari” și istoricul Neagu Djuvara, cu „O scurtă istorie ilustrată a românilor”. Este o dovadă că publicul autohton este pasionat de cărțile de istorie. De asemenea, cei doi istorici reprezintă veritabile branduri editoriale. Surprizele acestei ierarhii sunt tânăra scriitoare Irina Binder (romanul „Fluturi”), regizoarea Chris Simion, debutantul Adrian Teleșpan („Cimitirul”) și publiciștii Simona Tache și Mihai Radu, cu volumul „Femeile vin de pe Venus, barbații de la băut”, ale căror cărți au beneficiat de campanii de promovare foarte eficiente.
GALERIE FOTO: Topul celor mai vândute cărți de autori străini, în România
Piața editorială din România nu are parte, din păcate, de o instituție care să monitorizeze cu precizie vânzările de cărți, adică să prezinte în fiecare clipă cine a vândut mai mult. Un astfel de sistem, bine pus la punct în Occident, nu a fost încă implementat în România dintr-un simplu motiv: editorii și distribuitorii nu au interes pentru un astfel de proiect care ar asigura transparența vânzărilor. Lipsa de interes se traduce în orgolii, frustrări și practici neloiale. Absența unui sistem transparent de monitorizare este o dovadă că piața editurilor din România n-a ajuns la maturitate. În absența transparenței, se dorește „confidențialitatea”, adică fiecare editor, când este întrebat despre vânzări, declară ce-i convine. Și nu se întrevede în viitorul apropiat vreun semn care să conducă la introducerea transparenței în domeniul vânzărilor.
În ultimii patru ani, Gala Industriei de Carte din România „Bun de Tipar“, organizată de Asociația Headsome Communication, a încercat să aducă un plus de transparență pe piața autohtonă de carte. La ultimele trei ediții, în cadrul Galei, au fost oferite premii la Categoria „Bestseller românesc“. Astfel, în 2012, categoria a câștigată de volumul „Despre frumuseţea uitată a vieţii” de Andrei Pleşu (Humanitas), iar în 2013, de cartea „De ce este România altfel?” (Humanitas), semnată de Lucian Boia. Anul trecut, cea mai vândută carte a fost declarată „Sfîrșitul Occidentului? Spre lumea de mîine” de Lucian Boia (Humanitas). Dar nici în această inițiativă nu au fost oficializate tirajele vândute.
Din cauza acestor nori de ceață care plutesc de 25 de ani pe piața editorială, nici nu există date demne de încredere referitoare la businessul de carte din România. Nimeni nu știe cu acuratețe, nici măcar oamenii de la Institutul Național de Statistică, care sunt vânzările totale de carte, cu sau fără să mai adauge manualele. În schimb, fiecare editor are câte o cifră, bazată mai degrabă pe percepții și aprecieri subiective. Câte edituri vei întreba, atâtea cifre de vânzări vei obține!
Totuși, „Forbes” susține că piața de carte s-a ridicat în 2014 la 60 de milioane de euro, fără manuale și cărți la kiosk. Este o cifră de afaceri printre cele mai mici din Uniunea Europeană. În Ungaria, piața editorială este de 200 de milioane de euro, iar în Italia, de un miliard de euro. În ciuda incertitudinilor ce frământă industria editorială, se știe cu siguranță că vânzările de carte au scăzut începând cu sfârșitul anului 2008, când România a fost lovită de criza economică.
Oferta de carte din România s-a orientat în ultimii ani către domenii ușoare, chiar populiste. Predomină cărțile scrise de vedetele cu rating TV, volumele gen „self-help”, motivaționale, care te învață ori să faci bani… fără să faci nimic ori să-ți construiești o carieră fără să ai vreo competență profesională. Atât editorii, cât și publicul vor… ceva ușor, care să nu le dea dureri de cap. În aceste condiții, observația lui Mihail Penescu, directorul general al Grupului Editorial ALL, este pe deplin justificată: „În general, căutăm cu toţii cărţi subţiri, la propriu şi la figurat, cu costuri mici, care se pot vinde ieftin. Superficialitatea este emblema zilei”.
Mergând pe acestă direcție, editorii români așteaptă în anii ce vin manuscrisele politicienilor și oamenilor de afaceri care, în prezent, își ispășesc pedepsele în închisori. DNA-ul poate contribui la creșeterea pieței editoriale din România, pușcăria fiind un mediu propice de creație, dacă ne gândim la „scriitorii” Adrian Năstase ori Gigi Becali.
Lăsând gluma (pe jumătate) la o parte, piața editorială se zbate la limita supraviețurii. Cea mai dificilă chestiune este distribuția, care nu acoperă nici măcar mediul urban. În mediul rural, cartea a dispărut demult. Librăriile independente se închid, chiar dacă rețelele de distribuitori fac eforturi să acopere marile orașe. În plus, comisioanele distribuitorilor depășesc ușor 50%, fiind o povară greu de suportat pentru editori. Astfel, cărțile ajung cu mare greutate la potențialii cititori.
Satele României au rămas fără cărți
* „Forbes România” estimează că piața editorială în 2014 a fost de 60 de milioane de euro, fără manuale și cărți la kiosk. A fost un an în care declinul pieței s-a oprit după cinci ani de cădere.
* În România mai funcționează în prezent circa 260 de librării. Cartea lipsește în mediul rural. Există orașe în România în care nu există librării.
* A crescut vânzarea cărții pe internet. Circa un sfert din cărțile vândute s-au achiziționat din mediul online.
* Editorii sunt îngrijorați de scumpirea „timbrului cultural”, prevăzut în proiectul Legii 583/2014, care ar conduce la creșterea de la 2% din preţul de vânzare al cărţilor la o valoare forfetară de 1 leu.
