Cautare




, Contributor

Forbes Kids |
|

Cea mai frumoasă așteptare

În așteptarea primului său copil, al cărui sex nu vrea să îl afle până în ultimul moment, Corina Bârlădeanu, fondatoarea agenției 2ActivePR, a stat cu noi de vorbă despre experiența care schimbă totul. Cum a gestionat vârtejul lucrurilor neașteptate și neplănuite un profesionist de comunicare a cărui meserie constă tocmai în îmblânzirea neprevăzutului?
3O5A8107

Forbes Kids: Care a fost cea mai frumoasă surpriză pe care ai avut-o până acum în sarcină?

Corina Bârlădeanu: Cea mai frumoasă surpriză a fost, cu siguranță, însuși faptul că am rămas însărcinată. Sufeream încă după recenta pierdere a mamei. Doctorul meu mă asigurase că îmi va mai lua câteva luni până să-mi revin și să pot lucra la acest „proiect”. Am primit vestea cu uimire și recunoștință, cu sentimentul că miracolul este prezent în viața noastră și că există o lege a compensației care funcționează fără greș. M-am simțit iubită, am simțit că am primit un semn clar că moartea și viața sunt doar treceri dintr-un plan în altul. Cei care s-au dus rămân prezenți în spirit, iar cei care vin își aleg momentul, contextul și mai ales familia pe care și-o doresc.

Ești o femeie de succes, cu o carieră muncită în ani buni. Cum ți-ai propus să îmbini cariera și viața de familie, după apariția bebelușului?

CB: Am senzația că toată viața m-am pregătit să devin mamă… Încă de mică, îmi pro3O5A8018pusesem să am un copil după vârsta la care m-a născut mama (adică 35 ani). Mă gândeam atunci că până la vârsta aceea voi fi trăit, experimentat și înțeles multe, ca urmare voi avea disponibilitatea de a mă dedica plenar creșterii copilului meu. Cineva spunea că principala noastră creație suntem noi și viața noastră. Aș spune că încununarea acestei opere de creație este copilul pe care îl aducem în lume. Îmi doresc din toată inima să fiu cât mai mult prezentă în viață lui.  Am convingerea că voi reuși să le fac pe toate. Îmi doresc ca după primele luni de la naștere să mă întorc la birou 2-3 ore pe zi, pentru că online voi fi oricum prezentă. Dar, aceste rânduri fiind scrise înainte de nașterea lui, îmi dau și libertatea de a vedea atunci cum simt.

Mi-ai spus mai demult că nu vrei să afli sexul copilului. Care a fost principalul argument cu care ți-ai învins curiozitatea?

CB: Am citit într-o carte, acum mulți ani, faptul că, dacă părinții își imaginează pe parcursul perioadei de maternitate copilul atât în ipostază feminină cât și masculină, îi dau șansa să își dezvolte până la naștere ambele sale laturi. Cred că tehnologia e extraordinară pentru că ne oferă atâtea informații utile despre dezvoltarea fătului și așa mai departe. Întotdeauna am fost de părere că misterul e necesar și agreabil în viață, iar acum, după atâtea ecografii, pot să spun că e mult mai greu să beneficiezi de el. În plus, faptul că nu vrem încă să știm dacă e fată sau băiat e felul nostru de a spune că este binevenit, orice ar fi el.

La ultima noastra discuție, mi-ai povestit despre o nouă filozofie de parenting pe care ai descoperit-o. Despre ce este vorba?

CB: Am avut norocul să fiu expusă la informații despre educația prenatală. Ce spune educația prenatală? Că formarea copilului începe chiar la concepție și, ulterior, continuă pe parcursul maternității. Că bunăstarea fizică și psihică a viitorilor părinți determină calitatea structurii fizice și psihice a copilului. Mai mult decât atât, că informația genetică moștenită poate fi modificată prin conștientizarea modelelor comportamentale și chiar a traumelor care se transmit de la o generație la alta. Perioada de pregătire a concepției (fie prin dietă, detoxifiere, cât și prin conștientizarea celor de mai sus) cât și cea a maternității pot fi considerate ca un training intensiv pe actualizare personală și priză de conștiință a viitorilor părinți. E o perioadă în care reconsiderăm cine suntem, cum am devenit cine suntem, ni se reactivează amintiri din copilărie și despre părinții noștri. E important să știm ce fel de părinți vrem să fim și dacă vrem să perpetuăm modelele din familie. Și da, trebuie să fim gata să renunțăm la cine suntem pentru a deveni o versiune mai bună, optimizată că să zic așa, a ceea ce eram. Acesta este actul de creație personală supremă care va influența direct dezvoltarea copilului nostru. Mai multe informații și modalități de sprijin pot fi găsite pe educatieprenatala.ro

În Marea Britanie există chiar un program care se numește „Conception to Age 2 – The Age of Opportunity” care se referă la perioada prenatală și la următorii doi ani de existență care sunt extraordinari de importanți pentru creșterea copilului. S-a arătat că investiția în astfel de programe este foarte profitabilă, ea scutind societatea de costuri mult mai mari de tratament și protecție socială. Cum trăim într-o societate în care practic noi trebuie să avem grijă de noi pentru că instituțiile pe care le plătim nu o vor face, este esențial să avem aceste informații.

Ești o persoană spirituală, cu o minte deschisă, iar în ultimii ani ai acumulat tot mai mult în această direcție. Care a fost cel mai valoros lucru pe care ți l-ai însușit în acest răstimp și care ți se pare acum esențial în noul statut de mamă?

CB: Convingerea că totul are un sens și că, atunci când lucrurile nu se petrec conform planului, e clar că Universul are un plan mai bun. Din această concluzie a rezultat o oarecare doză de răbdare, toleranță și o oarecare detașare, ceea ce pentru o persoană activă că mine constituie un mare progres.

Se vorbește mult despre eliminarea stresului, mai ales în sarcină. Tocmai având o viață atât de activă, cum reușești să rămâi „zen” în această perioadă?

CB: Orice mamă știe că de îndată ce rămâi însărcinată pui lucrurile în perspectivă și tot ce părea înainte a fi de o importanță capitală acum pur și simplu nu mai este o prioritate. Sigur că nu rămân zen tot timpul, dar fericirea pe care o resimt e atât de mare încât orice supărare trece repede. În plus, „puiuțul” nu vine într-o lume perfectă. Când am momente mai triste, mai neplăcute, îmi pun mâna pe abdomen și îi explic că ele fac parte din viață, că sunt trecătoare și că viața este frumoasă dacă știi să vezi pozitivul din orice situație.

Care sunt, din experiența ta, principalele trei ritualuri pe care orice mama ar trebui să le aibă în vedere în perioada sarcinii, pentru a fi relaxată și sănătoasă?

CB: Mie mi s-a părut important să trăiesc clipele ca și cum le-aș împărtăși cu el. În această primăvară am mirosit multe flori, am fost răsfățată cu mâncăruri delicioase, am ascultat muzică clasică și chiar și mantre tibetane, m-am plimbat printre copacii în floare, m-am înconjurat de lucruri și experiențe frumoase. În China antică existau case pentru gravide, în care tot decorul era frumos, tocmai pentru a hrăni spiritul mamei și al copilului. Cam asta am încercat să fac, să îmi iau doză zilnică de frumusețe. Dincolo de aspectul dezvoltării senzoriale – foarte important pentru creierul său – am fost și mai atentă la cum îmi aleg gândurile, ce alegeri fac și cum i le-aș putea explica lui. Un alt ritual important este jurnalul care documentează sarcina. Sunt momente unice, a căror magie merită surprinsă. În același timp, va fi cu siguranță o lectură cel puțin interesantă pentru protagonistul devenit adult.

3O5A8164Știu că alimentația sănătoasă este de asemenea un subiect foarte important pentru tine. Cum ți-ai modificat regimul alimentar de când ești însărcinată și cum ai ,,navigat” printre aceste luni cu bebe?

CB: Am făcut încă de la începutul sarcinii o intoleranță la produse lactate, așa încât le-am scos definitiv din dietă. În rest, multe fructe, legume gătite în toate felurile, supe și ciorbe cât mai acrișoare. O descoperire a fost laptele de nucă de cocos, care am senzația că a ajutat la o placentație foarte bună. Să nu vă închipuiți că nu am călcat și strâmb, dar în proporție tolerabilă. Din fericire, nu am avut pofte teribile și nici nu mi-a fost greață. Mi-am impus să mestec mai bine fiecare îmbucătură și să am un mediu cât mai seren în timpul mesei. Iarăși, nu mi-a reușit tot timpul, dar cu siguranță a fost o imbunătățire.

Ai avut vreodată o imagine sau o proiecție legată de tipul de mamă care ți-ai dori să fii? Cum vezi acum lucrurile?

CB: Eu mi-am dorit întotdeauna să fiu o mamă relaxată, prezentă, dar nu obsesivă. Cine mă cunoaște știe însă că relaxarea nu e punctul meu forte… Probabil că îmi va fi și mai greu când va fi vorba de copilul meu. Ce îmi doresc este să nu îi impun felul meu de a vedea lucrurile, să îl las să își urmeze vocea interioară, să fiu doar traducătorul realității, în sensul de a-i explica ce înseamnă fiecare dintre alegerile sale și care sunt consecințele lor.

Care ți se pare cea mai grea încercare în a fi părinte în zilele noastre și de ce?

CB: Îmi este dor de inocența copilăriei noastre, când timpul trecea mai greu și eram la adăpost de violență, de media și de tehnologie în exces, când ne jucam în fața blocului și interacționam offline. Provocarea noastră este să-i oferim o copilărie cât mai lungă și, pe cât posibil, petrecută în natură.

Dacă ar trebui să alegi două calități pe care ți-ai dori că viitorul copil să le moștenească neaparat de la tine și de la tatăl lui, care ar fi acestea?

CB: Încrederea în sine și aspirația spre frumos și dreptate.

Cum privești experiența nașterii și ce te-a ajutat să te pregătești în acest sens?

CB: Mai am trei luni până la termen și încă mă documentez. Dificilă sau ușoară, voi trece prin ea fără frică și sunt sigură că orice efort merită făcut. Mă bucur că am aflat că există o soluție care înlocuiește epidurala și nu are efectele adverse aferente. Îmi doresc din toată inima să pot naște natural. Din câte am citit, faptul că bebelușul, în loc să fie extras din burtă, luptă și el pentru a veni pe lume îi dă mai multe șanse să fie răzbătător în viață. Implicațiile sunt multiple, dar cred că orice mamă care se documentează știe deja lucrurile acestea.

Care sunt cele mai valoroase lecturi și revelații despre parenting pe care le-ai acumulat de când ești însărcinată?

CB: Aș recomanda cu căldură cărțile lui Michel Odent, Elizabeth Gueguen și Educația Prenatală Naturală a lui Marie Andrée Bertin. Am avut de asemenea șansa să citesc chiar draftul cărții Laviniei Nanu, „Ghidul de educație prenatală”, înainte de tipărire. În zona de parenting, o apreciez foarte mult pe Dr. Shefali Tsabary, atât că speaker cât și ca autor. De asemenea, „The Circle of Security” mi se pare o metodă interesantă și pertinentă.

Care este cel mai bun sfat legat de sarcină pe care l-ai primit?

CB: Să mă odihnesc și să mă bucur cât mai mult de această perioadă (și mai ales de trimestrul 2 de sarcină). Și că cel mai important lucru este însă să mă conectez prin atingere și atenție concentrate asupra lui.

Cum ți-ai modificat programul de sport în sarcină?

CB: După ce au trecut primele luni de sarcină am devenit din nou mai activă și am continuat clasele de tai-chi și yoga, iar când au apărut primele tensiuni pe coloană am început să fac și aquagym de două ori pe săptămână. Orice mamă își dorește să fie în formă după naștere și să ducă sarcină cât mai ușor. Chiar și mersul pe jos poate ajuta mult, în caz că nu este timp pentru mai mult.

Ești o persoană care emană foarte multă liniște și siguranță de sine, un fel de asumare reconfortantă a propriei personalități. Ce simți că s-a schimbat de când ai rămas însărcinată și ce fațetă a ta ai descoperit sau redescoperit de când sunteți doi?

CB: Schimbarea de perspectivă, în care importanța celorlalte lucruri devine relativă în comparație cu maternitatea, este cu siguranță cea mai eliberatoare. Blândețea, răbdarea, disponibilitatea de a lăsa în spate eul de dinainte de maternitate sunt calități care se cer cultivate.

Care au fost experiențele care te-au schimbat cel mai tare, că mod de gândire și structură sufletească, în ultimii ani și care te-au pregătit pentru a fi mamă?

CB: Sunt foarte multe. În primul rând călătoriile și cursurile pe care le-am făcut. O pasiune pentru fizică cuantică și pentru tărâmul celor nevăzute, în sensul că sunt mai puțin palpabile în materialitatea lor. În general, pierderile și suferințele au adus cele mai mari salturi în înțelegere, detașare și ca urmare, în fericire. Ajungi să nu mai fi așa de atașat de bine sau rău, noțiuni pe care acum le privesc că fiind mai degrabă relative decât opuse.

Am fost de pildă într-un retreat de o săptămână în care nu am vorbit 7 zile, am făcut diverse exerciții de respirație, am stat în natură, m-am trezit în zori, m-am culcat la apus. Am înțeles atunci cât de importantă este sincronizarea cu ritmurile inițiale, cele ale naturii. După cele șapte zile de tăcere, în momentul în care am răspuns la primul telefon, am constatat cât m-au obosit cele două minute de conversație. Am realizat atunci că totul se traduce în termeni de energie (pe care o risipim cu prea multă ușurință). Genul acesta de experiențe mi-a arătat cât de utilă este disciplina în viață noastră, un soi de rutină care să administreze mai bine resursele, fie că ele se cheamă gânduri, mișcare fizică sau interacțiune care te motivează sau, dimpotrivă, te consumă.

Care sunt cele trei „lucruri simple“ despre viață pe care ai vrea să le învețe micuța sau micuțul tău, chiar și în societatea ultra-conectată și rapidă în care trăim?

CB: Influența familiei va fi cu siguranță hotărâtoare și va ajunge să trăiască aceste reguli simple de viață. O primă regulă în care eu personal cred este că potențialul nostru este cu adevărat nelimitat. Că nu există nicio constrângere materială sau de proveniență etnică ori socială care să îi stea în cale. Că poate visa și orice visează se poate îndeplini. Noi, adulții, uităm să visăm așa cum o făceam în copilărie, nerezonabil și fără complexe. Acum visăm doar să trăim cu 10 sau maxim 20 procente mai bine decât înainte.

O altă regulă ar ține de starea de prezență, de observare și de participare plenară la viață. Viața reală se întâmplă în offline. Aș vrea să îi insuflăm această bucurie a prezenței în imediat, a bucuriei de a mirosi o floare, de a asculta valurile mării, de a surprinde și exprima gânduri și mai avântate în conversațiile sale sau așternute pe hârtie. Toate sunt experiențe care nu pot fi deprinse online, unde accentul se pune pe consum, de informație sau de produse. Adevărata viață se întâmplă în offline. Iar cea de a treia ar spune că totul în viață are un sens. Un sens care uneori nu poate fi imediat pătruns, dar care ulterior își arată utilitatea. Când ai încredere că lucrurile se întâmplă așa, alegerile devin mai simple. Nu îi va mai fi greu să aleagă drumul greu dar autentic în detrimentul caii ușoare și tentante. Îi va judeca cu blândețe și bunătate pe oameni și pe sine, pentru că această atitudine dă naștere unei  toleranțe care este esențială pentru viitorul nostru.

Ce i-ai răspunde viitorului tău copil, dacă te-ar întreba ce să facă că să fie fericit în viață?

CB: În engleză ar suna așa: be true to yourself. Să ajungi să te cunoști și să te respecți prin tot ceea ce faci.

Ca om de PR, care este cea mai importantă lecție de comunicare interumană pe care ți-ai dori să o înțeleagă de timpuriu copilul tău, pentru a-i fi un pic mai ușor în viață?

CB: Respectul pentru interlocutor mi se pare că stă la baza comunicării. Din respect pentru tine, vrei să afli ceva nou și te interesează cine este și ce spune celălalt. Din respect pentru celălalt, ești prezent în ascultare și nu umpli timpul cu fraze inutile, fără valoare. Există foarte multă energie în cuvinte, puțini știu să o folosească. Consumăm multe cuvinte, așa cum consumăm multe produse. Așa cum petrecem prea puțin timp în tăcere și introspecție, care pentru mine este cheia dezvoltării noastre.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii