Cautare




, Contributor

Blogul lui Lucian Davidescu (riscograma.ro)

Bani și Investiţii |
|

Ce urmează după darea în plată?

Ca într-o farsă cu bufoni, grupul de lobby care în urmă cu cinci ani lupta  cu succes împotriva falimentului personal îl vede acum ca pe o salvare.
Banca

„Avantajul major al legii privind procedura insolvenţei persoanelor fizice faţă de legea privind darea în plată este că după insolvenţă debitorul persoană fizică de bună credinţă poate rămâne în posesia bunului imobil care este adus în garanţie, pe când darea în plată înseamnă pierderea locuinţei de familie/ terenului”, susţin într-un mesaj comun bancherii, care cer ca legea respectivă să intre în vigoare mai repede decât era prevăzut.

Rând pe rând, eforturile de a neutraliza legea au eșuat și, deși la momentul scrierii acestor rânduri bancherii încă nu se dăduseră bătuți complet, au început deja să-și pună centurile de siguranță pentru impact.

Impactul nu se va măsura, probabil, în numărul efectiv de chei lăsate de împrumutați la casierie în loc de rate ci în rate lunare tăiate până la nivelul sustenabilității, indiferent dacă rezultatul final mai acoperă sau nu costurile băncii. Adică în „costuri de oportunitate“ respectiv bani care puteau fi încasați dar nu vor mai fi.

Acesta este motivul pentru care legea dării în plată este mult mai dură pentru bănci decât a falimentului personal: ea se aplică și unei categorii de împrumutați care – mai ușor sau mai greu – și-ar permite să plătească dar a calculat că nu merită.

În orice caz, tocmai pentru că returnările efective vor fi doar cazuri extreme, toate consecințele catastrofale trâmbițate până acum nici măcar nu vor avea ocazia să fie  infirmate de realitate. Eventualele scăderi de prețuri de pe piața imobiliară ar putea fi provocate cel mult de mărirea avansului, reacția resentimentară dar nu tocmai oportună a bancherilor la lege.

Consecința despre care aproape toată lumea se teme să vorbească în acest moment este legată de următorul șoc pe care l-ar putea suferi băncile, și care decurge din prezenta lege. Bancherii chiar se feresc să-l aducă în discuție deși până la un punct le-ar putea servi drept argument, unul dintre puținele solide.

Legea dării în plată are printre consecințe și o răsturnare bizară a ierarhiei garanțiilor. Ce înseamnă asta mai exact: În mod normal, ipoteca nu instituie dreptul de-a executa un imobil – dreptul există oricum în caz de executare silită – ci doar privilegiul de-a o face înaintea altora. Darea în plată transformă acest privilegiu într-o limitare, astfel că odată imobilul preluat, banca nu mai poate cere nimic.

Însă nimic nu se schimbă atunci când nu există o ipotecă înscrisă în cartea funciară. De exemplu, dacă un datornic are un credit de nevoi personale dar și o locuință neipotecată, banca îi poate scoate la vânzare locuința, iar dacă nu se îndestulează poate să-i poprească veniturile pe termen nelimitat.

Pe de o parte asimetria este clară, pe de altă parte nu este clar în favoarea cui. Banca se poate considera discriminată pentru că plasamentele ipotecare îi sunt protejate chiar mai puțin decât cele garantate. Dar și cel care a luat credit de nevoi personale se poate considera discriminat, pentru că este mai puțin protejat decât cel care a luat credit ipotecar.

Dacă Parlamentul își va propune să echilibreze cumva situația o va face, cel mai probabil, tot în defavoarea băncilor. Asta poate însemna de exemplu să limiteze cazurile în care se execută imobile, să elimine posibilitatea de-a mai popri venituri după sau chiar și una și alta.

Moment în care bancherii vor începe, probabil, să se lamenteze că darea în plată era de fapt o lege bună.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii