Cautare




, Contributor

Blogul lui Lucian Davidescu (riscograma.ro)

Macroeconomie |
|

Ce lasă în urmă scandalurile de la Astra şi Carpatica

bataie_asigurari
Care este realitatea pe care toţi asigurătorii refuză să o recunoască?

E greu pentru o piaţă a asigurărilor aşa mică şi împovărată cum e cea din România să-şi revină după două lovituri succesive cum au fost scandalurile cu fraude de la Astra şi Carpatica, dar deocamdată nu s-a ajuns nici în faza în care să evalueze impactul.

Estimările oscilează între „eventualele derapaje punctuale de la normele şi standardele de operare în domeniu – aşa cum este situaţia actuală – nu trebuie extrapolate, ci înţelese ca fiind excepţii“ (Uniunea Națională a Societăților de Asigurare din România – UNSAR) la „Piața asigurărilor este cangrenizată. Probleme nu sunt doar la Astra si Carpatica“ (Mircea Ursache, ASF).

O parte din diferenţa de viziune este de aşteptat, deoarece piaţa şi reglementatorul apără interesul public din perspective diferite; este binevenit şi faptul că principala asociaţie patronală se delimitează şi acela că autoritatea a încetat să ascundă mizeria sub preş. Dar totuşi, de unde diferenţa uriaşă dintre „excepţii“ şi „cangrenizată“?

Realitatea pe care toţi asigurătorii refuză să o recunoască e următoarea: chiar dacă unii au vrut cândva să fie integri, să respecte normele legale şi ale meseriei, să vândă produse bune la preţul corect, ani de zile de competiţie neloială i-au forţat să facă şi compromisuri. Unul câte unul, mai mult sau mai puţin, fie pentru că riscau falimentul, fie pentru că au angajat personal instruit în rele de la concurenţă, au făcut câte un pas sau mai mulţi în „partea întunecată“. Nu înseamnă automat că au tocat banii, dar calitatea serviciilor tot a scăzut.

Lista cu reclamaţii la RCA (segmentul unde se fac cele mai multe abuzuri pe baza faptului că plătitorul e diferit de beneficiar şi deci nu-i încurajat să-i pese de consecinţe) are trei nume mari cap de afiş, an de an: Astra, Carpatica, Euroins. Însă după acestea  urmează o zonă gri, de companii cu destul de multe reclamaţii, care în lipsa celor trei „vedete“, n-ar fi scăpat de atenţia publică. Aşadar, se poate întocmi şi o a doua listă, cu asigurători „nu-foarte-răi-dar-nici-prea-buni“: Uniqa, Omniasig, Asirom. Există şi un podium al merituoşilor: Allianz-Țiriac, Generali, Groupama – care au o pondere foarte mică a reclamaţiilor faţă de contractele încheiate, iar din ele o pondere mică a celor considerate întemeiate. Marea problemă a acestor companii este cum să vândă un produs mai scump unor clienţi care nu beneficiază direct de el.

Schimbarea sistemului de decontare a pagubelor între asigurători ar putea rezolva, dar asta numai dacă plăţile s-ar face la timp. Iar eliminarea de pe piaţă a competitorilor cu probleme ar putea face minuni. Însă totuşi RCA este doar un segment al pieţei, cel în care hazardul moral apare cel mai repede şi costă doar ceva stres şi bani din partea victimelor. Aici, jucătorii de pe piaţă au dreptate. Dar şi reglementatorul are dreptatea lui. Adevărata cangrenă este la asigurările de proprietate, unde nu există vreo modalitate imediată de evaluare sau corecţie şi unde tocmai de aceea găurile pot fi iremediabile. Inspecţia va ajunge acolo abia după primul cutremur mare, când vreo căsuţă poştală din Cayman va fi pusă să plătească toate pagubele.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii