Cautare




, Contributor

Forbes.com

Afaceri |
|

Care este, de fapt, averea lui Trump?

E un conducător șarmant. Un luptător care intimidează. Spune lucrurilor pe nume. Minte când e necesar. Și de 33 de ani încoace își construiește calea spre o poziție cât mai înaltă în Forbes 400. Dacă vrei să descoperi o perspectivă unică asupra a ceea ce face cel mai controversat candidat la prezidențiale trebuie doar să răspunzi la o simplă întrebare.
Donald Trump

Pentru un om care în ultimele luni a deschis aproape în fiecare zi jurnalele de ştiri naţionale cu perturbatoarea sa campanie prezidenţială, atmosfera din biroul lui Donald Trump este şocant de calmă. Fără urlete, fără alergături, fără sfătuitori ori servitori  – ea are ritmul ordonat şi adormit al unei firme de contabilitate din Boise, chiar dacă se observă preferinţe pentru oglinzi, aur regal şi o mulţime de articole înrămate despre Donald Trump.

În această zi de luni, de la sfârşitul lunii septembrie, doar cele mai importante cereri îşi fac loc într-un colţ al biroului. „Am pre-interviul lui Stephen Colbert“, spune unul dintre asistenţii săi. Trump răspunde: „Vrei să îmi faci o favoare? Vom suna noi înapoi.“ Pare că fiica sa, Ivanka, vrea să afle mai multe despre ceva. „Micuţa Ivanka“, zâmbeşte el, înainte de a-i comunica că va reveni mai târziu la discuția cu ea. Cineva de la 60 Minutes, care îl va înregistra pe Trump în ziua următoare şi va difuza interviul în acea duminică, cere să vorbească. Show-ul cu celebrităţi va trebui, de asemenea, să aştepte.

CÂT VALOREAZĂ CANDIDAȚII LA ALEGERILE PREZIDENȚIALE DIN 2016

Toate apelurile telefonice către cea mai solicitată persoană de pe planetă au fost puse în aşteptare pentru aproximativ două ore, pentru a sta faţă în faţă cu FORBES şi a aborda, bucată cu bucată, un subiect care îl interesează până în adâncul sufletului: cât de mult spune FORBES că valorează. De la debutul topului celor mai bogaţi americani – Forbes 400, din anul 1982, dinamismul economiei americane a făcut ca exact 1.538 de oameni să se perinde pe această listă. Dintre ei, nici unul nu a fost mai preocupat de evaluarea sa decât Donald J. Trump.

Desigur că evaluarea lui Trump din acest an are o mai mare importanţă, datorită acţiunii sale îndrăzneţe: drumul foarte puţin probabil, dar nu de neconceput, către preşedinţie. În declaraţiile date, Trump a spus că valorează cel puţin 10 miliarde de dolari, sau, cum a declarat într-un comunicat de presă, ZECE MILIARDE DE DOLARI (majusculele sunt ale sale). După intervievarea a mai mult de 80 de surse şi dedicarea unor resurse fără precedent pentru evaluarea unei singure averi, ajungem la o valoare mai mică de jumătate – 4,5 miliarde de dolari, cea mai mare cifră pe care am avut-o vreodată pentru el.

„Mi-am depus candidatura pentru preşedinţie“, spune Trump, „Valorez mult mai mult decât aţi afirmat voi. Nu arăt bine, să fiu sincer. Adică, arăt mai bine dacă valorez 10 miliarde de dolari decât 4 miliarde“.

Pentru cititorii Forbes 400, poate. Dar, atunci când este constrâns, chiar  Trump admite că, pentru alegători, diferenţia dintre 4 miliarde şi 10 miliarde este la fel de irelevantă ca o stea care se află fie la 4 miliarde, fie la 10 miliarde ani lumină distanţă. În cele din urmă, obiecţia lui Trump în legătură cu numerele stabilite de noi este condusă de Trump: cum îl văd colegii lui şi, mai ales, cum se vede pe el însuşi. Paradoxalul Trump, care acum paralizează cultura politică americană, este acelaşi alături de care Forbes 400 a dansat timp de 33 de ani. Istoria concentrării lui Trump asupra valorii sale nete oferă perspective asupra antreprenorului, candidatului şi persoanei Trump.

TRUMP ÎN CIFRE

Ediţia inaugurală a Forbes 400, în 1982, a introdus diferite nume în discursul naţional şi mulţi dintre aceşti magnaţi, cărora nu li se acorda multă atenţie, au luptat pentru recunoaşterea noii poziţii. William Graham, baronul terenurilor din Florida, a cerut FORBES să îi mute locul de la dreapta la stânga. Avocatul unei persoane influente din Oklahoma a afirmat că va face rost de informații pentru un nou intrat pe listă, dacă al său client va fi scos de pe listă. Apoi a fost dezvoltatorul de imobiliare, Donald Trump, 36 de ani, la a cărui primă apariţie în top s-a estimat că el şi tatăl său, Fred, împart în mod egal o avere în valoare de 200 milioane de dolari. Articolul se termina, însă, astfel: „Donald revendică 500 milioane de dolari.“

Întreaga viaţă de adult a lui Trump a constat într-o măsurare continuă a averii. În bestsellerul „The Art of the Deal“, publicat în 1987, el a amintit de averea netă pe care o deţinea la momentul absolvirii  facultăţii („aproximativ 200.000 de dolari“), fiind probabil singura dată când şi-a subapreciat rezerva de bani, reamintind public un punct de referinţă pentru a-şi măsura viitorul succes.

A adăugat trei, aproape patru zerouri la acel număr de-a lungul anilor ’80, fiind un personaj de tabloid. La fel și „The Donald”, ce perfecționa arta de a face lobby pentru o avere netă. De cele mai multe ori, rezumatele financiare ajungeau la birourile Forbes cu antetele poleite de Trump, ieșite în relief, pentru a trimite către o poziție favorabilă. „Am învățat repede să luăm numărul pe care ni-l arunca cu averea sa netă, să îl împărțim la trei și să plecăm de aici”, își amintește Harold Seneker, care a condus Forbes 400 în primii 15 ani de la înființarea sa. Și, într-adevăr, se pare că regula „împărțirii la trei” l-a ținut pe parcursul anilor 1980, inclusiv 1988, când i-am raportat chiar și 1 miliard de dolari avere. Donald, nemulțumit însă cu noul său statut de miliardar, a declarat 3,74 miliarde de dolari.

Cu trecerea anilor, Trump a adoptat o tactică mai personală, prin intermediul convorbirilor telefonice și al prânzurilor, introducându-l și pe Allen Weisselberg, directorul său financiar de lungă durată, în aceste procese. Fiind atent la nume și oferind mici informații atractive, Trump poate fi chiar plăcut. Prima dată când l-am intervievat pentru Forbes, cu mai mult de 20 de ani în urmă, m-a sunat dintr-o cameră de spital. A doua sa nevastă, Marla Maples, tocmai o născuse pe fiica sa, Tiffany, pe care i-a încredințat-o.

Banii au reprezentat, de asemenea, motivația pentru care Trump vrea să-și umfle averea netă. „E bine pentru resursele financiare”, recunoaște acum Trump, demonstrându-ne ceea ce alți dezvoltatori ne-au spus de-a lungul anilor: că o estimare mare în Forbes 400 pentru un bancher poate să-i asigure împrumuturi mai mari și rate mai bune. Când eram reporter începător pentru Forbes 400, cel mai mare dezvoltator din Texas, Jerry J. Moore, mi-a oferit un job cu salariu din șase cifre, doar pentru a-l apropia mai mult de statutul de miliardar.

Trump a fost, de asemenea, un pionier în a-și încorpora proiectele sub o marcă de lux, succesul său financiar fiind definit de rezonanța brandului Trump. Atunci când un reporter pe nume Timothy O’Brien a ieșit cu o carte, „Trump Nation“, în 2005, un fragment imens a apărut în New York Times susținând că Trump are o avere de  250 milioane de dolari (față de estimările FORBES de 2,7 miliarde de dolari și cele 7,8 miliarde închipuite de Trump). Trump l-a dat în judecată și a cerut daune imense de 5 miliarde de dolari. Chiar dacă metodologia lui O’Brien a fost deficitară, cazul a fost respins. Însă datele obținute de FORBES subliniază diferențele văzute de el între averea și brandul său. „Nu eram sărac atunci, dar așa am fost perceput”, a mărturisit Trump. Ca urmare, „cred că acel articol mi-a afectat brandul și m-a rănit personal“.

El ia totul personal. „Privește topul 400 ca un fel de Biblie”, se menționează în descrierea lui Trump din FORBES, ca urmare a unui prânz în anii ’90 cu jurnaliștii Forbes la Gotham Bar & Grill din New York , „fiind convins că și alții fac la fel”.

Când își pune ambiția, experiența averii nete a lui Donald Trump este un adevărat spectacol, completat cu schițe de clădiri, fotografii aeriene și excursii cu ghid. Excursia începe din Turnul Trump, în sala de sport, ce arată ca o cameră de antrenament, cu excepția perspectivei uimitoare și își propune cumva să ne convingă că cele 530 de milioane de dolari pe care ar trebui să le atribuim holding-ului The Donald ar reprezenta o sumă de patru sau cinci ori mai mare. Singura întrerupere are loc atunci când managerul de campanie al lui Trump, Corey Lewandowski, dă buzna și îi șoptește ceva.

Trump se întoarce spre mine. „Scot Walker tocmai a ieșit din cursă”, spune el, referindu-se la guvernatorul Wisconsin, care, până când Trump a răsturnat situația, a fost considerat un candidat prezidențial viabil. „Cred că e bine.” Bineînțeles, orice alt candidat ar convoca o ședință „de război”, pentru a vedea cum poate schimba acest lucru peisajul general. Nu și Trump. „Nu e mult de împărțit”, strigă el la Lewandowski, care se retrăgea. „Vezi dacă poți obține vreun vot de-al lui, Corey”.

Mai degrabă,  Trump m-ar duce în penthouse-ul său de trei etaje pentru a-mi demonstra că valorează dublul celor 100 de milioane de dolari, la cât l-am estimat noi. Invitația de a vedea grandiosul Versaillles-in-the-sky nu necesită nicio presiune, iar Trump evidențiază asta. „Vă voi arăta primul etaj al apartamentului meu, lucru pe care nu l-am mai făcut până acum – nu fac asta de obicei”.

Doar că a făcut-o. Pentru Access Hollywood. Pentru Newsweek. Pentru Extra. Și pentru un fotograf FORBES cu ceva timp în urmă, în anii 2000. Așadar, interviul pentru emisiunea 60 de minute va avea loc a doua zi la primul etaj al reședinței sale, pentru a fi împărtășit celor 15 milioane de oameni duminică. Trump nu a lăsat niciodată micile detalii să stea în calea unei bune prezentări.

Oricum, în 1990, imperiul Trump a regresat. Piața imobiliară din New York s-a prăbușit, cazinourile sale din Atlantic City au început să se clatine și s-a scufundat și noua sa jucărie, compania aeriană Trump Shuttle. În 1989 FORBES i-a estimat averea netă la 1,7 miliarde de dolari. Până în primăvara lui 1990, FORBES a constatat că avea cel mult 500 de milioane. Până la acea cădere, supraestimatul Trump a fost „la un salut distanță de zero” și a căzut din Forbes 400.

Ca și astăzi, Trump a stat în colțul său de birou, având o atitudine defensivă. Nu a fost prea convingător. „Îți voi arăta cifrele pe care nu le-am mai arătat nimănui înainte”, a spus el apoi, într-un mod familiar- dar a pliat paginile pentru a ascunde coloana finală. Și în timp ce el insista că averea sa e între 4 miliarde și 5 miliarde, FORBES a obținut înregistrarea în care Trump a recunoscut autorităților că din mai 1989 activele sale nete au fost doar de 1,5 miliarde de dolari – o treime din ceea ce ne-a spus și chiar un pic mai puțin decât cifrele obținute anul anterior de Forbes,  care se străduiește să obțină estimări prudente. Minciuna s-a adâncit mai tare când a fost analizată pe bucățele. În 1988, Trump a trimis către FORBES un document ce cuprinde lista de reședințe personale, inclusiv Mar-a-Largo, conacul său de pe Palm Beach, ce ajunge la 50 de milioane de dolari. În același timp, el a jurat că valoarea totală a activelor ajunge la 30 de milioane de dolari, dar datoriile erau de 40 de milioane de dolari. Trump a spus, de asemenea, că deține 159 de milioane de dolari în acțiuni și obligațiuni. Dar documentele depuse la SEC (Securities and Exchange Commission) au arătat că a împrumutat o sumă mare de bani pentru a le cumpăra, ceea ce se traducea într-o scădere a valorii lor nete.

Lui Trump nu i-a plăcut această amenințare la reputația sa. El a publicat un eseu pentru sindicatul din Los Angeles Time: „Forbes s-a răzbunat din print”. El a argumentat că partea de „greșeală intenționată” a fost făcută pentru a vinde reviste și a-i păta lui reputația. De asemenea, și către Sam Donaldson de la ABC „Forbes mă tot urmărește de ani, e continuu după mine”. „Forbes face tot ce poate pentru a mă pune în cea mai proastă lumină, probabil”.

25 de ani mai târziu. Trump este dispus să își ceară scuze (către John McCain). Acum admite ceea ce era evident: că a întins coarda în acele zile negre. Apoi, fără ironie, critică FORBES spunând „voi chiar sunteți foarte sus”, adăugând „eu merit să fiu pe această listă”.

„Apropo, nu m-am plâns niciodată”. Când i-am amintit că într-adevăr s-a plâns, Trump ridică din umeri spunând: „Mda, în fine”.  În afara unei glume despre oameni care intră într-un bar, probabil că numele Papa Francisc și Donald Trump nu au fost niciodată rostite în aceeași frază. Cu toate acestea, la sfârșitul lunii septembrie, când Papa Francisc, în timpul vizitei în America, a decis să țină rugăciuni la Catedrala Sfântul Patrick din New York, organizatorii papali au hotărât ca procesiunea formală să se desfășoare pe Fifth Avenue, chiar în dreptul clădirii Trump Tower.

Trump a întrebat dacă am putea aduce modificări la ședința foto pentru coperta Forbes. Cum Papa Francisc se îndrepta spre sediul Trump Tower, Donald Trump conducea șase persoane către balconul de la etajul cinci, „cel mai bine localizat etaj politic din istorie”. Însă, în afară de câteva postere și una sau două mese, spațiul este complet gol. Cel mai bogat om care candidează la președinție conduce o operațiune scheletică. „Am cheltuit 543.000 dolari pe campania mea”, spune Trump. „Alți oameni au cheltuit 20-25 milioane de dolari, cum ar fi Bush și alții. Ei cheltuiesc o avere”.

Faimosul Papamobil s-a oprit la probabil 15 metri sub noi, așteptându-și pasagerul (Trump nu este un fan al mașinilor de acest fel: „Arată periculos”, spune el. Și este cu atât mai puțin impresionat de Fiatul în care Papa Francisc ajunge. „Nu-mi place mașina mică. Încearcă să fie «de-al oamenilor», dar nu arată în regulă”).

În același timp, la 15 metri distanță între balcon și parter, mii de persoane s-au adunat pe Fifth Avenue pentru a-l vedea pe Papa Francisc. Luând în considerare că sunt atâția catolici care au venit să-l viziteze pe Papa originar din Argentina, sunt, mai mult ca sigur, latini. Nu sunt exact pe placul lui Trump. Pentru prima dată, omul de afaceri nu cerea atenție: „O să par un idiot… asta este ziua Papei”. Însă nu are de ales. Așa că Trump iese pe balcon și începe să salute mulțimea.

Oamenii încep să fluiere și să huiduie. Neînfricat, Trump se întoarce către mine „90% pozitiv”, spune el. „90% este destul de bine. O să vezi acest lucru în perioada alegerilor”.

A auzit Trump ce au auzit și ceilalți, dar s-a îndreptat către absurd? Sau a auzit ceea ce a vrut să audă? Într-un fel, nu are importanță. Colegii lui Steve Jobs au vorbit despre „realitatea sa distorsionată” – abilitatea de a vedea ceea ce voia și de a transforma iluzia în adevăr. Cu mult timp în urmă, capitalistul Andrew Carnegie a declarat că „toate averile și lucrurile materiale pe care le obține cineva prin efort propriu se află inițial în mintea persoanei respective sub formă de viziune clară și concisă”.

Trump are această „genă”. În 2007, a afirmat că estimările referitoare la averea sa netă sunt subiectul schimbărilor stării sale de spirit de zi cu zi. „Chiar și sentimentele mele îmi afectează valoarea în raport cu mine însumi”, a afirmat acesta. Rugat să dea mai multe detalii, a spus că este vorba despre „starea generală de spirit pe care o am în momentul în care întrebarea este pusă”. Și dacă starea de spirit generală este negativă? „Nu i-aș spune reporterului că îmi merge prost”.

În timp ce Papa Francisc se află la parterul clădirii, starea de spirit a lui Trump este foarte bună. „Înțelegi la ce mă refer când vorbesc despre imobiliare? Acesta e un exemplu perfect. Clădirea este amplasată bine”. În timpul unei conversații recente, Trump a spus de mai multe ori că e posibil să-și vândă participația în Trump Tower pentru 2 miliarde de dolari, sau 2,5 miliarde de dolari, sau 3 miliarde de dolari. Când un miliard de dolari în plus este obținut atât de ușor, este ușor de înțeles că are o avere de 10 miliarde de dolari.

Acest tip de business «just-do-it» furnizează o explicație fezabilă a ceea ce este, probabil, cea mai mare ghicitoare despre candidatura lui Trump: Cum poate cineva care este destul de inteligent (așa cum ți-ar aminti chiar el) să promoveze non-sensuri periculoase, cum ar fi legătura dintre vaccinuri și autism sau minciuna potrivit căreia Barack Obama s-a născut de fapt în Kenya și nu în Hawaii? Păstrându-și mesajul simplu și repetându-l cu convingere, Trump are abilitatea de a da o formă faptelor. Când Trump a fost prezent la emisiunea The Late Show with Stephen Colbert, gazda liberală a emisiunii a declarat că averea lui Trump se ridică la 10 miliarde de dolari, fără ca Trump să protesteze.

Din momentul în care Trump a revenit în topul Forbes 400, în 1996, a avut o relație mai nuanțată cu topul. Forbes funcționează pe principiul Reagan: Ai încredere, dar verifică. Trump oferă mai multe informații decât aproape toți ceilalți din listă, iar pentru noi informațiile de bază sunt suficiente. Însă, în lipsa dovezilor care să ateste dreptul la proprietate, datorii sau bunuri specifice, am greșit în ceea ce privește prevenția. De obicei, echipa lui Trump ne arată investițiile lichide. Anul trecut am văzut actele care atestau o avere de 307 milioane de dolari. Acum, ei pretind că averea este de 793 milioane de dolari, dar nu vor să arate documentele pentru a dovedi acest lucru. În consecință, noi am ales calea sigură și să evaluăm averea lui Trump la 327 milioane de dolari (în urma vânzării Miss Universe Organization).

În mod similar, Forbes evaluează averea lui Trump utilizând modele ale venitului operațional net. Echipa lui Trump presupune că clienții care dispun de cash vor veni în număr mare, autorizațiile de construcție vor fi emise,  iar câmpurile de golf vor fi dezvoltate fără costuri. Exact ca odinioară, estimările noastre reprezintă  o treime din estimările lui Trump. Cât despre valoarea brandului Trump, pe care echipa sa îl evaluează adeseori la miliarde închipuite, îi dăm acum o valoare nulă. Considerăm că valoarea sa în aceste afaceri este deja inclusă în averea sa netă și nu reprezintă o valoare actuală teoretică pentru viitoarele afaceri. Însă Trump și echipa sa ne-au mai atras atenția cu privire la alte informații, precum dimensiunea clădirii Niketown (am vorbit despre o dimensiune mai mică) și datoriile Trump Park Avenue și Old D.C. Post Office (de la 170 milioane de dolari la 8 milioane de dolari). În plus, în urma presiunilor sale, am reanalizat Trump Tower și câmpul de golf Doral. Acestea fiind spuse, am adăugat 700 de milioane de dolari la estimarea inițială a averii.

Între timp, Trump, după cum obișnuiește, vorbește dur. „Este un mascul alpha”, spune Phil Ruffin, un membru al Forbes 400, al cărui parteneriat cu Donald Trump a generat afaceri de 96 milioane de dolari pentru fiecare. „E puternic. E competitiv, extrem de competitiv”.

„Cred că încercați să mă faceți cât de sărac cu putință”, spune Trump, care spune că averea sa a crescut anul acesta de la 8,7 miliarde de dolari la peste 10 miliarde de dolari. În timpul interviurilor acordate Forbes, a afirmat că are „cu mult peste 10 miliarde de dolari” și că „o altă revistă respectabilă care urmează să apară” estimează averea sa la 11,5 miliarde de dolari.

„O să fiți puși într-o lumină proastă”, mai spune el. „Tot ce pot să spun este că Forbes este o revistă falimentară, care nu știe despre ce vorbește.  Asta urmează să spun”.

Întrebarea mea pentru Trump este una simplă: Crede că Forbes folosește o metodologie diferită de cea utilizată în evaluarea altor miliardari din lista Forbes 400 care își desfășoară activitatea în domeniul imobiliarelor? „Da, cred.”, răspunde el. „Da, cred”.   Serios? De ce? „Pentru că eu sunt faimos, iar ei, nu. Când Richard LeFrak a cinat la Joe’s  Stone Crab, m-a sunat să mă întrebe dacă îi pot face o rezervare”.

Lui Trump îi pasă. În ultimii ani, și-a făcut timp să trimită notițe reporterilor Forbes 400, pentru articolele care îl puneau într-o lumină bună („Companiile de asigurări + alți dezvoltatori au contribuit cu suma respectivă – nu eu”, a mâzgălit el cu un marker pe marginile articolului despre Golf Inc.). Într-o seară în care trebuia să fie invitat într-o emisiune, m-a sunat să clarific statutul ipotecilor într-una din clădirile din portofoliul său. Ulterior a anunțat planul fiscal, asistentul său a scanat și a trimis prin e-mail o notă personală a lui Trump în care oferea sugestii de variații ale valorii brandului său. La finalul ultimului nostru interviu a întrebat ce titlu am în minte pentru poveste. I-am spus, sincer, că nu am niciunul și l-am întrebat ce sugerează. Populistul miliardar care vrea să fie Președinte nu a stat nicio clipă pe gânduri: „The King”.

 

Traducere și adaptare de Georgiana Călin

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii