Cautare




, Staff

Editor-in-Chief Forbes România

|
|

Caleidoscop

Zi de zi numărul victimelor luate în colimator de piețele financiare devine tot mai mare.

Au fost companiile din domeniul petrolului, fie ele tradiționale sau din domeniilor noilor energii, au fost producătorii auto, transportatorii. Săptămânile trecute a venit rândul gigantului german Deutsche Bank, al cărui preț la bursă a scăzut doar în acest an cu circa 40%, atingând un record negativ care nu fusese atins nici măcar pe parcursul marii crize din 2008. Nu au scăpat de furia investitorilor nemulțumiți nici Societe Generale sau Credit Suisse, ale căror capitalizări, aflate sub valoarea de lichidare, arată lipsa de încredere a piețelor în capacitatea managerilor de a le administra corespunzător.

E drept, sunt încă destule voci care afirmă că sunt doar turbulențe și nu este vorba (încă) de o criză mondială, și că turbulențele reprezintă noua normalitate.

Totuși, reducerea ritmului de creștere al economiei chinezești la cel mai mic nivel din 1990 încoace, alături de nivelurile tot mai scăzute ale prețurilor petrolului și materiilor prime pe fondul scăderii cererii la nivel mondial arată că o îmbunătățire a situației în următoarea perioadă este imposibilă.

TOT MAI APROAPE DE FURTUNA PERFECTĂ?

Dacă înțelegem acest context, atunci putem merge mai departe cu întrebările și să ne gândim cât de pregătită este România pentru o eventuală nouă criză. La fel ca în 2008, România pare a fi pe val, cu una dintre cele mai mari creșteri economice, anunțată recent de Institutul de Statistică.

În plus, o parte dintre dezechilibrele existente în economie în 2008 (în privința contului curent și a deficitului bugetar, de exemplu) nu mai există în prezent, iar consumul intern este în creștere.

Pe de altă parte, și atunci ca și acum avem de-a face cu un guvern interesat în principal de măsuri cu caracter social și de alegerile din acest an. Iar lipsa unor strategii și politici coerente de susținere a creșterii economice și un focus prea mare pe rolul consumului intern ar putea readuce la lumină situații și dezechilibre asemănătoare celor din 2009. Rămâne de văzut cât de mult din istoria recentă a fost înțeleasă.

Dincolo de spectrul economic, două evenimente disparate dintr-un cu totul alt registru au marcat puternic ultimele săptămâni. Pe de o parte, a fost vorba de întâlnirea istorică dintre Papa Francisc, conducătorul Bisericii Catolice, și Patriarhul Kiril, liderul Bisericii Ortodoxe Ruse. O întâlnire istorică, așteptată cu speranțe de întreaga lume creștină care asistă neputincioasă la o explozie a islamismului și schimbarea radicală a sistemelor sociale pe care această explozie o aduce după sine.

E drept, întâlnirea celor doi lideri ai bisericilor a avut loc pentru doar două ore, în incinta aeroportului din Havana (Cuba) și a fost un eveniment mai degrabă simbolic, dar care a fost pregătit de episcopii celor două biserici timp de circa doi ani. A fost primul eveniment în care liderii celor două comunităţi creştine s-au aflat față în față după Marea Schismă din anul 1054. Papa Francisc a spus: „Dragă frate, în sfârșit!”, iar Patriarhul Chiril a răspuns: „Acum, lucrurile sunt mai uşoare”. Declarația comună difuzată după întrevedere pledează, printre altele, pentru coexistența în pace a membrilor celor două comunități creștine și pentru intensificarea legăturilor dintre cele două biserici.

Cu puțină vreme înainte de această întâlnire, o altă știre făcea înconjurul lumii. O echipă de cercetători ai California Institute of Technology, Massachusetts Institute of Technology şi LIGO Scientific Collaboration au anunțat că au obţinut rezultate inedite în demersul lor de a descoperi undele gravitaţionale.

Descoperirea confirmă ceea ce Albert Einstein intuise în urmă cu 100 de ani, când a prezis ceea ce se întâmplă atunci când se ciocnesc două găuri negre.

„Am detectat undele gravitaţionale. Am reuşit”, a anunţat David Reitze, directorul executiv al LIGO. Echipa de cercetători a descoperit că cele două găuri negre au dimensiunea a aproximativ 30 de mase solare, situându-se la o depărtare de aproximativ 1,3 miliarde de ani lumină.

De ce e importantă, până la urmă această descoperire? Pentru că sunt o componentă esențială a Teoriei Relativității Generalizate și pentru că reprezintă o oportunitate de a studia marea parte întunecată a universului. Sau, după cum plastic se exprima un jurnalist la TV, o ocazie pentru oameni de a vedea în întuneric.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii