Cautare




, Staff

Macroeconomie |
|

Beneficiile democrației

La un sfert de secol de la ieșirea din comunism, românii trăiesc mai bine, însă departe de condițiile majorității vecinilor din Europa Centrală și de Est (ECE).
vot_democratie_250727974

Speranța de viață medie a românilor va ajunge la 78 ani, în 2030, arată un studiu al Imperial College of London și al Organizației Mondiale a Sănătății. E mult?

În primul rând, cetățenii din Europa de Vest și din estul Asiei (Japonia, Coreea de Sud) deja au șanse să trăiască peste 80 de ani. Apoi, este nevoie să crească nivelul de trai, alimentația, educația, condițiile de locuire, asistența medicală, nivelul de cultură și alte condiții oferite de sistemul public.

Bunăstarea obiectivă (n.r. – cea din statistici, nu din sondaje, care se referă la fericire) reprezintă mai mult decât creșterea economiei, subliniază Șerban Toader, Senior Partner în cadrul KPMG România. Adică nu doar Produsul Intern Brut (PIB) per capita.

Încă din anii 70, s-a arătat că nu se pot corela satisfacția vieții și creșterea PIB-ului (paradoxul Easterlin), cel din urmă indicând bunăstarea națiunii doar alături de alți indicatori. Sănătatea populației (speranța de viață și rata supraviețuirii infantile) reprezintă nucleul bunăstării unei națiuni, „pentru că o stare psihică și fizică bună este crucială pentru a fi capabili să muncim, să studiem și să ne bucurăm de viață”, se subliniază în studiul KPMG „Evoluția bunăstării în România 1990-2014”.

Deja trăim mai mult

Speranța de viață a românilor s-a mărit cu 5,3 ani, în perioada 1990 – 2014, atingând 75 ani, cât a germanilor în 1990, la care însă a urcat la 81 ani, în condițiile în care Germania reprezintă un etalon pentru dinamica dezvoltării țărilor din Europa de Vest, fiind considerată motorul Europei și unul din principalii parteneri comerciali ai țărilor din ECE.

Cu acest nivel, românii sunt pe unul dintre ultimele locuri din ECE. Bulgarii au ajuns la 75,5 ani, cu un ritm de creștere mai redus decât românii, de patru ani. Ungurii trăiau 76 de ani, la nivelul Germaniei din 1994, deși, în 1990, sperau la mai puțin decât noi, la 69,5 ani. Polonezii au ajuns de la 71 de ani la puțin peste 77 de ani, nivelul Germaniei din 1998-1999. Cehii de la 71,5 ani pot spera să ajungă la 78 de ani, cât germanii în 2002–2003.

Pentru perioada 1990-2014, ritmul de creștere al ratei de supraviețuire infantile (numărul copiilor care trăiesc până la un an dintr-o mie de nou-născuți) corespunzător României (20,9‰, de la 969 la 988) a fost cel mai ridicat dintre țările ECE – Bulgaria, cu 9,2‰ (de la 981 la puțin peste 990), Polonia, cu 10,1‰ (de la 985 la puțin peste 995), Ungaria, cu 12,2‰ (de la 983 la aproape 995), însă la valori absolute de-abia ne-am apropiat de acestea.

Și Germania a evoluat modest, 4‰ (de la 993 la 997), însă ca urmare a valorilor inițiale superioare. Cehia s-a remarcat prin atingerea unei rate similare cu a Germaniei, de 997, în urcare de la 987,5, iar cele două se află la același nivel din 2006.

Din 2014, ungurii și polonezii reușesc să mențină în viață la fel de mulți nou-născuți cât germanii în 1998-1999. Per total, schimbările economico-sociale de după 1990 au însănătoșit semnificativ populația din ECE, iar trendurile din cele 5+1 țări sunt aproape paralele, cu excepția României și Bulgariei care au avut un start întârziat (de-abia din 1998), se remarcă în studiul KPMG.

De 1,5 ori peste comunism

„Dacă ne uităm la modul în care a evoluat PIB-ul, în perioada ce a urmat celui de-Al Doilea Război Mondial, economia României a crescut constant, vârful fiind marcat de anul 1987, după care am înregistrat o scădere, cauzată și de transformările economice de după 1989. Anii 1990-2000 au adus o serie de oscilații, însă, începând cu anul 2000, s-a înregistrat o accelerare semnificativă a creșterii economice. Criza economică internațională a afectat, în mod evident, acest ritm, însă tendința ascendentă s-a reluat puternic după 2010”, evidențiază Toader.

PIB-ul României 2000 per capita (exprimat la valoarea din 2000 și la paritatea puterii de cumpărare, PPC, respectiv ajustat la nivelul prețurilor) a urcat de la 1.350 de dolari, în 1950, la 7.100 de dolari, în 1973-1975. Maximul din comunism, de 10.500 dolari, s-a atins în 1987, după care s-a redus, în 1992 ajungând la 7.400 de dolari, iar câțiva ani a rămas la nivelul din anii ’70.

Declinul PIB din anii 90 a survenit înainte de schimbările din 1989, ceea ce poate fi interpretat „ca o inflexiune a ciclului economic, dar și ca un semnal că performanța economiei centralizate românești ajunsese la un moment critic”, se subliniază în studiul KPMG, în care se admite însă că tranziția la economia de piața a influențat negativ creșterea economică.

După un al doilea trend descrescător, din 1997-1999, PIB-ul real al României a beneficiat de cea mai abruptă creștere atinsă începând cu 1950, întreruptă doar de criza globală din 2009-2010. După declinurile din 1992 și 1997-1999, PIB-ul României atinge nivelul din 1990 de-abia în 2002, iar, în 2004, depășește nivelul maxim din comunism.

Începând cu 2000, creșterea devine mai robustă și beneficiază de o ascensiune deosebită în perioada 2005-2008, susținută de cererea internă și de cea externă, dar criza globală a ajustat drastic traiectoria PIB, potrivit KPMG. Chiar și în aceste condiții, valoarea din 2015 a PIB per capita real a fost de 1,5 ori mai mare față de vârful din 1987 și de 11,5 ori mai ridicată, față de 1950.

Cât Ungaria în 1991

În termeni absoluți, PIB-ul României 2011 per capita (exprimat la prețurile din 2011 și la PPC) s-a stabilizat, începând cu 1992, ca al doilea cel mai redus dintre cele cinci state din ECE analizate, deși, în 1990, depășeam cu puțin Polonia.

De-a lungul perioadei 1991-2014, Polonia conduce la creșterea relativă a PIB per capita 2011 (de la 10.000 la 24.000 de dolari), urmată de România (de la 10.500 la 19.500 de dolari) și de Bulgaria (de la 9.500 la 16.000 de dolari).

„PIB-ul Poloniei a crescut într-o măsură mult mai ridicată comparativ cu celelalte state, înregistrând în 2014 un nivel de 2,5 ori mai ridicat față de 1991. Mai mult, Polonia este singura țară în care efectele crizei au fost aproape absente. Pe de altă parte, România a fost considerabil afectată; în consecință, nivelul PIB din 2014 a fost de doar 1,8 ori mai ridicat comparativ cu 1991”, se detaliază în studiul KPMG.

Ungaria era acum trei ani, la nivelul Poloniei, însă a pornit, în 1991, la mai sus decât noi, de la 15.000 dolari.

Cehia este campioana regiunii, în ciuda dinamicii mai reduse, de 45% – a pornit de la 20.000 de dolari și a ajuns la 29.000 de dolari. La nivelul Cehiei din 1990 au ajuns Ungaria, în 2002, și Polonia, în 2007. Acum trei ani, cele două erau la nivelul Cehiei din 2010, iar România la cel al Cehiei din 1996-1999, pentru că economia acesteia din urmă s-a contractat între 1990 și 1995.

Și mai mult în urma Germaniei

Ecartul dintre PIB-ul României și cel al Germaniei s-a păstrat, însă, ținând cont de sume, s-a mărit la 29.500 de dolari, față de 20.000 de dolari. Economia Germaniei a avansat lent, de aproape 1,4 ori, însă aduna un PIB 2011 per capita de 44.000 de dolari, în 2014, datorită nivelului inițial, din 1990, ridicat.

După 1990, decalajul economic al României față de Germania, la evoluția PIB-ului și a consumului privat, a oscilat, distingându-se trei sub-perioade principale, susține Toader:

„Cea inițială (1990-2000) corespunde primei decade de tranziție la economia de piață în țările CEE, asociate cu un declin al performanței economice și cu o lărgire a decalajelor.

A doua etapă (2000-2008) a însemnat o creștere economică susținută în țările CEE și, în consecință, o tendință de reducere a decalajelor față de vestul Europei. În cazul PIB, decalajul absolut a continuat să scadă în 2009, ca urmare a contracției pronunțate a PIB din Germania, în acel an.

În cea de-a treia etapă (2008-2014), asistăm, din nou, la o ușoară adâncire a decalajelor. Această tendință a fost inițial generată de revenirea rapidă a PIB din Germania, după momentul de instabilitate 2008-2009, în timp ce convalescența României a durat mai mult.”

Profitabila ECE

Venitul național brut (din PIB s-au exclus veniturile primare – salarii și venituri din dividende, dobânzi, rente și profit reținut, realizate de entitățile străine de pe teritoriul unei țări și adună veniturile provenite din exterior) indică mai bine decât PIB-ul nivelul de trai al populației din ECE, deoarece o bună parte a veniturilor substanțiale realizate de companiile străine rezidente aici părăsesc economiile naționale, reiese din studiul KPMG.

Raportul VNB/PIB din majoritatea țărilor ECE a ajuns sub 100%, între 1990 și 2014, chiar până la 92,4% (Cehia, 2011): România – de la 99,5% la aproape 98,5%, Bulgaria – de la 98% la 97,5%, Ungaria – de la 99% la 95,5%, Polonia – de la 97,5% la 96,5% și Cehia – de la 99% la 93,5%.

„În cea de-a doua parte a perioadei analizate, tendința raportului este relativ similară între țările CEE, cu excepția Cehiei și a unor oscilații majore înregistrate de Bulgaria. Sporirea investițiilor străine directe a condus la un declin al raportului, începând cu 2000, însă, după 2007, anterior în România și ulterior în Cehia, apare un trend ascendent, datorat, probabil, unui declin în activitatea companiilor străine”, se menționează în studiul KPMG.

Germania prezintă un trend opus, de peste 100%, începând cu 2004, veniturile primite din exterior peste cele realizate de străini în țară.

De 3 ori mai mult

Avansul economic a sporit consumul final real al gospodăriilor, deși, potrivit KPMG, un consum mai ridicat nu echivalează cu un trai mai bun, ci doar cu alocarea mai multora dintre veniturile actuale și cele viitoare pentru a maximiza satisfacția din prezent.

Consumul per capita, la prețurile din 2011 și la PPC, a crescut în România de 2,9 ori, între 1991 și 2014, de la aproximativ 4.000 de dolari la 10.000 de dolari. În dinamică, cu 2,4 ori (de la puțin peste 5.000 de dolari la 13.000 de dolari), Polonia a secondat țara noastră, consumul acesteia revenindu-și cel mai repede după șocul din 1989-1990.

„Revenirea mai întârziată a României a fost compensată de o ascensiune abruptă între 2000 și 2008, susținută atât de venituri, cât și de împrumuturi masive, fapt ce a redus considerabil decalajul dintre cele două țari, în termeni absoluți. Începând cu 2009 însă, decalajul se mărește, din nou, în principal, din cauza modului diferit în care cele două țări au resimțit criza”, se subliniază în studiul KPMG.

Românii nu se pot considera mari consumatori, fiind, din nou, printre ultimii din regiune alături de bulgari (de la aproape 6.500 de dolari la 9.000 de dolari), care cu 1,85 au avut aproape aceeași dinamică de creștere precum cehii, cu 1,8 (de la 9.500 de dolari la aproape 13.000 de dolari). Cel mai redus ritm de creștere l-a avut Ungaria, de 1,4, însă cu aproximativ 10.500 dolari depășește România.

„Ca și în cazul PIB, evoluția consumului gospodăriilor include o creștere susținută până în 2008, urmată de o fază recesionistă declanșată de criza globală, când consumul privat a fost afectat pe trei căi: venituri, credit și înclinația către consum. Șocul consumului din 2009 este evident în cazul României, al Bulgariei și al Ungariei, în timp ce Republica Cehă a suferit doar o ușoară contracție, iar Polonia și-a continuat creșterea. Evoluția Germaniei este, de asemenea, notabilă, lipsind oscilațiile vizibile în perioada ultimei recesiuni globale”, se precizează în studiul KPMG.

Studenți, nu bani

După 1990, universitățile private au crescut susținut numărul de studenți în statele ECE, potrivit KPMG. România, aflată în 1990, pe ultimul loc între țările analizate, cu o rată brută a înscrierilor în învățământul superior (ponderea persoanelor înscrise dintre cele din aceeași grupă de vârstă, corespunzătoare perioadei ulterioare absolvirii învățământului secundar) de 8,4%, are cea mai puternică ascensiune, de opt ori, ajungând pe primul loc în 2009, cu o rată a înmatriculării de 71,3%, însă în 2014 scade la 51,3%, de doar șase ori mai mare.

Este posibil ca și reducerea grupei de vârstă să fi contribuit la această ascensiune, potrivit KPMG. Ungaria a început de la 14% și a ajuns la nivelul nostru în 2014, Cehia a urcat de doar 4,2 ori, dar de la aproximativ 15,5% până la 66%, Polonia de 3,5 ori, dar de la 20% la 70%, iar Bulgaria de 2,7 ori, de la 26% la 71%. Germanii au dublat acest nivel, de la 33% la 6%, nivelul Cehiei.

„A doua jumătate a anilor 2000 corespunde unei plafonări a evoluției înmatriculării terțiare, în majoritatea țărilor ECE. În România, de exemplu, țara cu cea mai abruptă contracție a indicatorului menționat (n.r. – între 2007 și 2013, numărul de studenți din țara noastră s-a înjumătățit), creșterea dificultății examenului de bacalaureat a redus semnificativ numărul de candidați la admiterea în universități. Dar, mai ales, a scăzut interesul în calificările oferite de acestea, în primul rând, din cauza unei neconcordanțe între aceste calificări și cerințele pieței muncii, ceea ce a condus la dificultăți în găsirea de locuri de muncă adecvate de către absolvenți”, explică reprezentanții KPMG.

Alt motiv al scăderii sunt salariile disproporționat de mici în raport cu pregătirea, situație la care s-a adăugat recesiunea. „Ca rezultat, tinerii români au optat fie pentru locuri de muncă mai puțin calificate, fie au decis să emigreze – pentru a studia sau pentru a realiza un venit decent. Evoluția de excepție a României până în 2009 trebuie privită cu rezerve, deoarece nu spune nimic despre calitatea educației și, implicit, despre utilitatea ei, atât din punct de vedere al dezvoltării personale, cât și în ce privește contribuția la sporirea veniturilor”, se detaliază în studiul KPMG.

Pentru România, indicele capitalului uman (HCI, rezultat din ani de studii și randamentul marginal al acestora, respectiv venitul unei persoane se corelează cu gradul de educație) nu indică o evoluție atât de pozitivă pe cât ar fi de așteptat, raportat la evoluția numărului de studenți. Între 1990 și 2014, România (de la aproximativ 2,75% la 3,19%) și Bulgaria (de la 2,74% la 3,16%) au atins o creștere modestă, față de Ungaria (de la 2,8% la 3,37%) și de Polonia (2,73% la 3,36%).

Pentru Cehia (de la 3,1% la 3,6%%) a urcat abrupt HCI, până în 2000, mult mai rapid decât în restul țărilor ECE, micșorând decalajul față de Germania și ajungând la același nivel cu aceasta din 2000, însă și-a redus ritmul între anii 2000 și 2014.

Pe locul doi

În dinamica generală a evoluției bunăstării în 1990-2014, Polonia se poziționează pe primul loc la „venituri și consum”, „educație” și la cel mai bun scor mediu total dintre țările analizate, de 0,822. România o secondează, cu 0,7, însă se află pe primul loc la „sănătate”, datorită supraviețuirii infantile, pe locul doi la „venituri și consum”, ca urmare a consumului privat, și pe locul patru la „educație”.

„Evoluția PIB-ului României este a doua după Polonia, a cărei performanță este superioară tuturor celorlalte țări. Pentru înscrierea în învățământul terțiar, România este doar pe poziția a treia, pentru că ascensiunea susținută din 2000-2009 a fost parțial anulată de reducerea ulterioară dramatică a numărului de studenți. Poziții și mai puțin favorabile apar în cazul evoluției speranței de viață și a indicelui capitalului uman (HCI) – locul cinci, respectiv locul patru.

Cehia ne urmează, cu 0,63, după care Ungaria, cu 0,53, Bulgaria, cu 0,318, și Germania cu doar 0,1. Ultimul loc ocupat de Germania poate fi o dovadă a convergenței bunăstării între estul și vestul Europei, ceea ce nu este adevărat pentru PIB și consum, unde creșterile în valoare le depășesc pe cele de dinamică, datorită bazei de raportare ridicate. „Aceste neconcordanțe confirmă că modificările relative pot fi derutante în ce privește estimarea tendinței decalajelor”, se explică în studiul KPMG.

În lumina tuturor datelor, dezvoltarea bunăstării în România în perioada 1990-2014 a fost coerentă și robustă, potrivit KPMG, însă, pentru a se apropia mai mult de ECE și de Germania, dar nu numai, România trebuie să acorde mai multă atenție sănătății și educației, atât ca valoare, cât și ca eficiență și performanță.

Dacă ar fi așa, creșterea cu trei ani a speranței de viață, în următorii 13 ani, nici n-ar fi spectaculoasă.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii