Cautare




, Contributor

Scriu despre publicitate și media de 20 de ani. În 2013, am publicat cartea de interviuri „Primul an de publicitate”.

Afaceri |
|

Banii și suferințele editorilor

În dezbaterile publice, editorii români par să fie niște plângăcioși iremediabili: consum redus de carte, taxe și impozite mari, rețele de difuzare capricioase. Este o atitudine sinceră. Piața editorială duce lipsă de cash flow. 
edituri

Este greu să fii editor în România, țară în care consumul de carte este unul dintre cele mai reduse din Europa. Editorii nici nu se alintă și nici nu inventează dezastre când vorbesc despre businessul lor, așa cum fac alți antreprenori. Realitatea este că circa 58% din români declară că au citit o singură carte într-un an, față de media europeană de 68%.

De asemenea, cheltuielile pe an alocate cărților sunt de 5 euro pe cap de locuitor în România. Rețelele de distribuție nu acoperă zona rurală și nici urbanul mic. Multe orașe mici au rămas demult fără librării. În aceste condiții, editurile sunt într-o stare permanentă de… fragilitate. Asta în ciuda bilanțurilor declarate la Ministerul Finanțelor Publice, care arată profituri nete consistente.

Dintre cele 64 de edituri monitorizate de „Forbes România”, doar 12 au raportat pierderi la sfârșitul anului 2014. Adică o cincime din grosul pieței editoriale din România. Dar ceilalți editori, care au raportat profituri, și-au văzut cu adevărat banii? În piața editorială, banii circulă foarte greu și editorii își recuperează investițiile în cărți după mult timp. În primul rând, cum aminteam, cartea este un produs greu vandabil. Puterea de cumpărare a populației și educația în școală au suferit puternic în ultimii ani. Sunt chestiuni colaterale, care nu țin direct de businessul editorial, dar cu efecte majore în dezvoltarea pieței de carte.

Apoi, rețele de difuzori de carte plătesc cu mare întârziere. În fapt, editurile emit facturi către distribuitori pentru cărțile livrate, dar aceste facturi sunt achitate după foarte mult timp (jumătate de an, chiar doi ani distanță!). Astfel, facturile emise intră în cifra de afaceri pe anul respectiv. Editorii livrează marfa, pentru care plătesc TVA și impozite, dar își obțin banii cu mare greutate din partea rețelelor de retail, care sunt rău platnice. Viața editorilor depinde în mare proporție de „mofturile” difuzorilor. În tot acest sistem sunt avantajate marile edituri, care scot anual pe piață un mare număr de titluri. Cu unele cărți câștigă, cu altele pierd. Avem, așadar, o mare cantitate de cărți livrate difuzorilor, care stau pe „stoc” fie în rafurile librăriilor, fie în depozite.

De asemenea, unele editurile care publică multe traduceri au de plătit drepturi de autor în străinătate. De această dată, editorii sunt cei care întârzie efectiv plățile, dar acestea sunt trecute în contabilitate. Și acestea conduc la creșterea cifrei de afaceri pe care o raportează editorii.

Astfel, profitul contabil și cifra de afaceri pentru editori arată destul de bine pe… hârtie. Se poate spune că profiturile editorilor sunt contabile, banii adevărați sunt mai puțini în conturi.

Fragilitatea acestui business și consumul redus de carte îi determină pe editori să nu riște tiraje mai mari de 1.000 de exemplare. Doar autorii români sau străini cu branduri solide și nume garantate la marele public pot atinge și 2.000 de exemplare vândute într-un timp rezonabil. La un tiraj de 1.000 de exemplare și la un preț de copertă de 30 de lei, de exemplu, costurile de tipărire reprezintă în jur de 15% din preț. La acestea se adaugă drepturile de autor (6% – 12%, în funcție de notorietatea autorului), redactarea și serviciile de DTP (5%) și, de-a dreptul strivitor, rabatul practicat de difuzori care variază între 35% și 50%. Se adaugă și plata TVA (9%). De la 1 ianuarie 2016, acesta va fi de 5%.

Trăgând linie după aceste costuri, editorul va rămâne cu 15%-20% din prețul de vânzare. Este mult? Este puțin? Bugetele de promovare pentru titlurile scoase pe piață sunt inexistente. Editorii nu au bugete de promovare sistematică. Se practică mai degrabă promovări izolate pe internet, mai ales în rândul bloggerilor și pe site-urile specializate.

Dar industria editorială se mișcă încet și cu tenacitate. În 2014, cifra totală de afaceri pentru cele 64 de edituri monitorizate de „Forbes România” a fost de 55.489.430 euro. Au fost monitorizate edituri ce reprezintă entități juridice de sine stătătoare, fără a însuma afacerile în cadrul grupurilor editoriale ce activează pe piață. Profitul net cumulat al acestei piețe s-a ridicat la 7.458.043 euro. Asta înseamnă o rată a profitului de 13,4%, mai mare, de exemplu, decât cea a agențiilor de Public Rations sau a agențiilor de publicitate digitală. Numărul total de angajați declarați de cele 64 de edituri a fost de 1.159.

Analiza bilanțurilor contabile ale editurilor fruntașe în top arată faptul că opt din cei primii 10 jucători au înregistrat creșteri ale cifrelor de afaceri față de anul precedent. Doar Grupul Editorial ART SRL (Editura ART) a suferit o erodare a cifrei de afaceri de 10,8%.

Editura RAO a înregistrat o creștere a cifrei de afaceri de 197%. Creșterile celorlalte edituri au fost: Grup Editorial Litera (7,9%), Polirom (1,4%), Humanitas (8,9%), Paralela 45 (2,9%), Trei (3,43%), Nemira Publishing House (23,4%) și Curtea Veche Publishing (27,6%). Creșterea de două cifre procentuale în cazul editurii Curtea Veche se datorează, firește, succesului de librărie cu titlul „Pas cu pas”, semnat de președintele Klaus Iohannis. Editura Sigma și-a menținut cifra de afaceri la nivelul anului 2013 (scădere de 0,7%).

Bilanțurile editorilor de la Ministerul Finanțelor Publice trebuie judecate în condițiile specifice acestei piețe care, deși crește relativ încet, este săracă în cash flow.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii