În prezent, omul de afaceri, descendent al domnitorilor Moldovei, este în consiliul de administraţie al mai multor firme şi se ocupă de pădurile şi domeniile sale din România (conacele de la Popeşti, Lăpuşna şi proprietăţile din Bucureşti), în renovarea sau construirea cărora a investit în total peste 2, 5 milioane de franci elveţieni, după propriile estimări. „Un conac e ca o căldare fără fund”, spune el. „Nu locuiesc acolo, dar am făcut un fel muzeu pentru trofeele de vânătoare adunate prin Africa și Europa”. Sturdza este un pasionat de vânătoare de mai mulţi ani și a câştigat numeroase trofee.
De altfel, mărturiseşte că, în ultima vreme, s-a interesat mult de o firmă de arme de vânătoare din Elveţia, în care a investit 250.000 de franci elveţieni şi care merge foarte bine. „Încercăm să o dezvoltăm, avem niște brevete pe care le ducem pe piaţă”, adaugă el. Sturdza are 25% din firma pe care o consideră mai mult un hobby. Nu este însă o investiţie din care se aşteaptă să scoată un profit: „dacă vrei să câştigi bani din asta, trebuie să faci arme de război, dar nici nu mă gândesc la așa ceva”, spune Sturdza. „Sunt doar arme de mare precizie, foarte frumoase, care sunt exportate în Europa întreagă”, adaugă el.
Cea mai recentă investiţie personală a lui Dimitrie Sturdza este în zona sportului: un teren de tenis la munte, pentru cabana sa de la Lăpuşna (Mureș), pentru construcţia căruia a cheltuit între 25.000 și 30.000 de euro, alături de alți prieteni din zonă. Sturdza a jucat în tinerețe tenis de performanță și a fost căpitan al echipei elveţiene de Cupa Davis. Din acest sport a câștigat primii bani, pe când era un tânăr emigrant în Occident. Apoi a lucrat o perioadă într-o companie, iar ulterior a început în 1971, cu 30.000 de franci elveţieni, afacerea proprie de cosmetice – Déesse of Switzerland.
Aceasta este azi o firmă de vânzare directă, cu un sistem inedit de marketing bazat pe party selling (în principal de cosmetice) și cu afaceri de aproximativ 100 de milioane de franci elveţieni. Are peste 12.000 de reprezentanţi în Europa, iar la sediul central de la Zürich vin între 2.000-3.000 comenzi pe zi, din toată Europa, după cum spune fondatorul. Sturdza a predat conducerea fiului său, după ce a suferit o operaţie pe cord cu 8 bypass-uri. Nici oferta de exit de la o firmă germană care îi propunea 100 de milioane de euro (înaintea crizei mondiale) nu l-a convins să scoată afacerea din familie. De altfel, acum 10 ani Sturdza a investit 2,5 milioane de franci elveţieni şi în Capra Nera, firma din România care distribuie produsele Déesse, dar în care acţionar principal este nepoata sa, Alina Sturdza.
Acum recomandările sale de investiții merg către zona agriculturii: „eu cred că agricultura în România ar putea fi ceva foarte important, nu numai dacă produci prima substanță, dar și prelucrarea ei. De exemplu, în Ibănești e un domn Mircea Todoran, care vrea să facă din brânza de Ibănești un brand. La fel, apa Borsec ar fi trebuit exportată în lumea toată, pentru că, dacă am avea o industrie alimentară de vârf, ar fi o deschidere mare spre Europa, care ar fi interesată de aceste produse”.
