Cautare




, Contributor

Bani și Investiţii |
|

Avionul cu bani

Gheorghe Racaru,_1709
S-a schimbat acționariatul, s-au schimbat și jocurile. De atunci, multe lucruri s-au întâmplat la Blue Air. Zarurile au fost aruncate în 2013.

Citește cărți de istorie, un gen de lectură care îl pasionează încă din adolescență. Și, chiar dacă „timpul liber” îl prinde doar în cursul nopții – responsabilitățile unui manager pot fi de neimaginat pentru unii -, orele dedicate cititului au un loc bine stabilit în programul lui. Iar când vine vorba de vacanță, lucrurile par să se complice și mai tare. „Vacanța poate să mai aștepte” sau „Când lucrezi în aviație, nu îți poți programa concediul vara”. Așa că, directorul general al Blue Air pleacă într-o croazieră la finele lui octombrie. „O croazieră aleasă de soție”.

Astăzi, la 69 de ani, Gheorghe Răcaru lucrează la strategii de business și pune la punct proiecte care să ducă operatorul de transport în topul celor mai mari „companii hibrid” din Europa. Da, chiar asta a vrut să spună: „hibrid”, cuvânt care își păstrează întocmai sensul din dicționarul explicativ. Adică, ne referim aici la „o companie poziționată undeva între operatorii low-cost și cei de linie”.

Aceasta este tendința în industria aeriană: cei din low-cost încearcă să urce puțin câte puțin, adăugând noi servicii (contra cost, bineînțeles), iar ceilalți, de linie, își reduc din cheltuieli, cu un scop nu foarte bine definit.. încă. În sensul că încearcă să urmeze un trend, „trendul celor care vin de jos”. În traducere, vorbim de două categorii de companii (cum am amintit mai sus: low-cost și de linie) care se vor întâlni undeva la mijloc, vor echilibra, într-un fel, dezechilibrele din afacerile lor. Se vor redenumi (sau rebrandui)? Asta este o necunoscută pe care o vom afla la momentul potrivit. Până una alta, astăzi știm că Blue Air s-a oprit la sintagma „companie de smart flying”, decizie care s-a materializat în același timp cu repoziționarea în piața românească de transport aerian, adică undeva înainte de „momentul din 2013”, când s-a schimbat acționariatul.

Deși povestea (care a aruncat Blue Air în criză) nu mai este de actualitate, înainte de a creiona planurile lui Răcaru, este binevenită o recapitulare foarte scurtă. În primul rând, mersul normal al lucrurilor a început să fie dat peste cap prin 2012 din cauza unor întâmplări care au avut în centrul evenimentelor compania Romstrade, intrată în insolvență și deținută de omul de afaceri Nelu Iordache. La „momentul din 2013”, a fost pus la punct un ”heirupism” pentru salvarea Blue Air. Primul pas? Compania Blue Air -Airline Management Solutions, deținută de patru persoane fizice din Bucureşti, respectiv Teodor Cristian Rada (33%), Marius Mihail Puiu (33%), Tudor-Zamfir Constantinescu (17%) şi Luciana Păunescu (17%), devine noul proprietar. Anunțul a fost făcut în luna mai 2013. Și tot cam pe atunci, la conducerea operatorului aerian a revenit Gheorghe Răcaru. Așa a început lupta (pe care unii  poate că au numit-o agresivă, în timp ce alții au primit-o ca pe ceva firesc) pentru repoziționarea în piață.

„Primul an a fost dificil și riscant. A fost ca un pariu care până acum s-a dovedit că a meritat. Și cu neajunsuri și cu realizări. Ca orice business. Că nu toate vin așa cum îți planifici. În aviație mai apar tot felul de lucruri neașteptate, precum întârzierea livrării unui avion”, spune Răcaru. Ca să treacă peste acest hop, materializat, cum spuneam, în primul an după schimbarea acționariatului, a investit masiv, a deschis baze noi, a reluat parteneriate. Și a ajuns acum să se autosusțină, fără niciun credit la nicio bancă.

Din tot ce povestește Gheorghe Răcaru ne dăm seama că, pe lângă multe altele, investițiile au fost ”punctul cheie” în redresarea operatorului de transport. „Numai anul acesta am investit peste 25 de milioane de euro în echipamente și programe, față de ce s-a investit anterior ca să acoperim obligațiile când s-a schimbat acționariatul companiei. Atunci au fost peste 30 mililioane de euro pe care i-am suportat, iar partea cea mai mare a fost legată de transportarea pasagerilor care își plătiseră biletele înainte. Am avut obligația să-i transportăm, fără venituri pentru compania nouă (n.r. – care a preluat Blue Air). Au fost în jur de 20 de milioane de euro”, detaliază Răcaru.

Citatul, mai lung decât celelalte, definește întocmai cum au stat faptele atunci. Plus „obligațiile față de Eurocontrol” (n.r. – organizația europeană pentru securitatea navigației aeriene) care, practic, dacă nu se achitau nu li s-ar mai fi permis să zboare. Lista cu câte s-au făcut în primul an este chiar mai lungă. Dar ne vom opri aici și vom aduce povestea aproape de ce se întâmplă astăzi, trecând natural de la perfect compus, în conjugarea verbelor, la indicativ prezent, cu viitor pe ici pe colo. Așadar, fără a enumera în stilul clasic, folosind cifre, Răcaru punctează câteva din prioritățile pentru următorul an.  „Mizez pe cursele domestice interne”. De altfel, strategia asta a aplicat-o încă de la finele anului trecut, când a deschis o nouă bază în România, la Iași. „Vom lega și orașe din România. În afară de București, vrem să legăm Cluj cu Iași, Iași cu Timișoara, de exemplu”, mai spune Gheorghe Răcaru, subliniind, în același timp, că 90% dintre pasagerii pe cursele interne sunt de business. Următorul pas este deschiderea bazei de la Cluj, proiect care se materializează în această toamnă. „Ca să fim mai exacți“, la sfârșitul lui octombrie. În context, Răcaru spune că nu exclude posibilitatea deschiderii altor baze, fie și în străinătate. În acest moment, compania are două baze externe: la Torino (Italia) și Larnaca (Cipru). „Operăm 16 destinații la Torino. Suntem singura companie din Torino care leagă șase capitale. Avem atât zboruri interne, cât și externe. Iar ca o noutate, în toamnă legăm Torino și de Oradea”, nuanțează Răcaru.

Luate laolaltă, toate aceste schimbări și decizii au avut efect și asupra cifrei de afaceri care, anul acesta, are o creștere mai mare de 25%, cât se preconizase anterior: adică va ajunge la 300 de milioane de euro, cu un plus de 100 de milioane de euro peste nivelul din 2015. Iar marja de profit s-ar putea să fie un pic mai mică din cauza sau datorită (fiecare înțelege cum vrea) investițiilor și dezvoltării susținute. „În orice caz, sperăm să terminăm pe negru, cum se zice”, mai punctează el. Oricum, în aviație marja de profit nu este întotdeauna calculată la ce rămâne sub linie (după ce ai plătit totul), ci e o marjă de profit care se reflectă, în special, în creșterea activității și creșterera valorii companiei. Într-un fel, a crescut și cota de piață chiar dacă, admite Răcaru, este sub ceea ce acoperă ungurii de la Wizz Air (de ani de zile, principalul competitor pentru compania românească). „E greu de evaluat acum cât avem din cota de piață. Suntem sub Wizz Air, dar peste Tarom”, spune Răcaru.  Un alt aspect, care nu a fost analizat până acum, este creșterea numărului de angajați, de la 600, câți numărau în 2013, la peste 1.000 până la finele acestui an. Nu a fost ușor să găsească personal calificat, mai ales piloți. De altfel, această problemă  există peste tot în lume, nu doar în România. Pentru bazele externe (Larnaca și Torino), strategic, personalul a fost închiriat. De fapt, ce înseamnă închirierea unui pilot? Sunt firme specializate care se ocupă doar cu acest lucru, fac bani din închirierea piloților. De exemplu, la comandanți, în funcție de perioada pentru care sunt închiriați, costurile sunt între 6.000 și 8.000 de euro pe lună.

Pentru Italia (baza din Torino), compania chiar a pus la punct un program de pregătire pentru însoțitori de bord, în cooperare cu Alitalia. Revenind la piața din România, o parte din piloții de la Blue Air au fost pregătiți încă de pe băncile școlii, compania lucrând în baza unor parteneriate și proiecte, pentru a nu ajunge într-o situație deficitară. Tot un fel de parteneriat a încheiat și cu Facultatea de Aeronave (Politehnica) și cu Liceul de Aviație din Băneasa, cele două instituții de învățămând fiind un fel de „pepiniere” (termen folosit des în sport, mai ales între echipele de fotbal) pentru Blue Air.

Ce se va întâmpla mai departe? Nu-i ușor de previzionat. Oferte pentru vânzarea companiei nu au apărut. Încă. „Au fost câteva întrebări: Ce faceți?, Cum faceți?, dar nu ceva concret”. E posibil să apară un cumpărător anul acesta, la anul sau peste mai mulți ani. Până una alta, acționarii sunt deschiși la o investiție de portofoliu sau, altfel spus, își doresc un „partener financiar”, un fond de investiții sau o firmă specializată în acest sens.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii