Cautare




, Contributor

ForbesLife |
|

Avem exact destul timp să fim fericiţi

Spaniolii au o expresie care mi-a plăcut nespus întotdeauna: „darle tiempo al tiempo”. Să-i dai timpului timp să-și facă treaba. Să vindece sau să primenească, să arhiveze amintiri sau să facă loc pentru altele noi. Doar că, în lumea tumultuoasă în care trăim, ne este tot mai greu să facem un asemenea „cadou” timpului: cum să-l lăsăm să facă ce știe el mai bine, când fiecare secundă înseamnă sarcini, task-uri și lucruri de rezolvat?
Diana Cosmin

Revelația acestei luni a fost, cu siguranță, „Alice în Țara Oglinzilor”, noul film Disney care continuă povestea fantastică începută de Tim Burton în 2010, cu aceiași Johnny Depp, Helena Bonham-Carter, Anne Hathaway și Mia Wasikowska în rolurile principale, dar și cu Sascha Baron Cohen, care întrupează savuros cel mai eluziv personaj din istorie: Timpul însuși.

„Sper că ai fost fericit. Timpul tău s-a scurs. Sper că l-ai folosit cum trebuie”, rostește el la un moment dat, închizând capacul unui ceas de buzunar având inscripționat numele unui „underworlder”, un muritor din Țara Minunilor.

Până la urmă la asta se rezumă totul și, deloc întâmplător, în luna copiilor și a copilăriei, o asemenea învățătură simplă este poate tot ceea ce aveam nevoie să ni se reamintească. Ceea ce contează cel mai mult, la finalul zilei, este fericirea și cei mai buni „învățători” ai acestui adevăr sunt chiar copiii.

Singurul scop al unui copil este să se joace, din simplul motiv că asta îl face cel mai fericit. Când se joacă, copiii râd, strigă, sar, chiuie și se manifestă în moduri zgomotoase care ne fac uneori să ridicăm din sprâncene, fiindcă sunt lucruri pe care le-am uitat de mult și pentru care nu mai avem răbdare sau înțelegere.

Le-am uitat așa cum am uitat că singurul scop, în orice, este fericirea. Și totuși, ca într-un cerc perfect, la final, în momentul închiderii acelui capac de ceas cu numele nostru, fericirea pe care am trăit-o rămâne singura avuție pe care o luăm cu noi.

La finalul lunii trecute, în debutul conferinței lui Dr.Oz, de la București, speakerul motivațional Andy Szekely a ținut un scurt speech care a declanșat multă energie bună în sală.

La un moment dat, a proiectat pe monitor imaginea unui animal care, în funcție de unghiul din care priveai, putea fi un iepure sau o rață. „Unii dintre noi văd o rață, ceilalți văd un iepure”, a explicat el, „și cei mai mulți nu mai văd absolut nimic”. Sala a râs, dar toți ne-am regăsit în afirmația lui, iar ideea s-a alipit în mintea mea la emoțiile simțite după „Alice în Țara Oglinzilor”.

Nu mai vedem, nu mai simțim, nu ne mai bucurăm de mai nimic. Nu mai avem timp și de asta, suntem prea ocupați să bifăm lucruri. Și totuși, ne este dat exact suficient timp cât să facem ceea ce contează. Nu mai mult, nu mai puțin, exact cât trebuie ca să fim fericiți. Doar că habar n-avem de unde să începem.

„Thank you for your… you”, rostește Alice în film, la finalul primei întâlniri cu regele capricios și teribil de infatuat al minutelor și al secundelor. Cum altfel să-i mulțumești Timpului pentru… timpul pe care ți l-a acordat? În cazul nostru, al celor care nu au acces la Marele Ceas și la Cronosfera din Țara Oglinzilor, cel mai bun mod de a-i mulțumi timpului este fiind fericiți și folosindu-l cum trebuie. Dându-i valoare și să redându-ne pe noi… nouă înșine.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii