Cautare




, Contributor

Scriu despre publicitate și media de 20 de ani. În 2013, am publicat cartea de interviuri „Primul an de publicitate”.

Opinii |
|

Aşa vrea clientul!

Toată lumea din industria românescă de publicitate este de acord că piața s-a dezghețat și criza a trecut. Parcă a revenit pofta de business în advertising.
Petre_Barbu.jpg

Totuși, criza care a dat buzna în 2009 a lăsat urme adânci în piață. Ieșirea din criză nu înseamnă ștergerea cu buretele a urmelor. Ar fi prea ușor să judecăm cu un optimism apropiat de alienare că, acum, eliberată psihic de constrângerile și de frustrările crizei, piața va începe să crească viguros, că vom asista la majorări de „două puncte procentuale”, că a început o furtună de entuziasm în toate „ungherele” agențiilor, că toți și-au suflecat mânecile și muncesc fără griji.

Orice s-ar spune despre „efectele benefice” ale crizei – reorganizarea și „flexibilitatea” agențiilor – perioada abia încheiată nu se poate ignora sau minimaliza. Mulți oameni și-au pierdut job-urile, foarte mulți au muncit mai mult dar pe bani mai puțini, confruntările din pitch-uri s-au înăsprit și unele au depășit normele elementare de corectitudine și, foarte important, banii s-au împuținat.

Să tragem linie și să socotim! Clienții publicitari au ieșit din criză mult mai puțin șifonați decât agențiile de publicitate. (Nu încerc acum să le plâng de milă publicitarilor.) Clienții au beneficiat de un avantaj natural: la ei sunt bugetele (banii), la ei sunt deciziile. Agențiile au pierdut din putere în relațiile cu clienții. Putere înseamnă statutul pe care-l au în fața clienților. Mai limpede spus: criza i-a coborât pe publicitari de la statutul de consultanți, de parteneri, de specialiști responsabili pentru afacerile clienților, în postura de prestatori de servicii, care trebuie să livreze „acum!”, la un preț dictat de clienți, preț de nimic, aproape pe gratis, pentru că „așa vrea clientul!”. Mai mult, criza a transformat agenția într-un executant supus, chiar într-o slugă. Agenția primește ordine și porunci și trebuie să înghită toate mofturile, capriciile, măgăriile și aroganțele clientului.

În criză, agențiile n-au mai avut posibilitatea să aleagă (altfel ar fi dispărut), să comenteze (pierdere de vreme!), să-și expună argumentele (îl contrazici pe client?). În acest fel, clienții au devenit stăpânii! Această relație, stăpân – slugă, a prins foarte bine pe malurile Dâmboviței, unde există o tradiție istorică de veacuri. Agențiile au fost obligate să livreze cantitate în mare viteză, cu termene foarte scurte, la prețuri din ce în ce mai mici, fără posibilitatea să negocieze sau să crâcnească. De ce? Pentru că „așa vrea clientul”! Clienții dictează. Pentru a-și dovedi fidelitatea, agențiile s-au obșinuit să livreze în plus, să vină cu idei, cu inițiative, să fie „proactive”, măcar dacă această muncă ar fi fost plătită! Strategia asta dă bine la clienți: îți pasă de muncă, multă muncă, și mai puțin de renumerația muncii.

Asta mi se pare cea mai grea traumă pe care a suferit-o piața de publicitate după ce a ieșit din criză: pierderea statului de partener în relațiile cu clienții. Agențiile au devenit niște furnizori plătiți sub nivelul muncii lor. Pentru că n-au avut pe cine să se răzbune și pe cine să-și consume criza (cum să deranjezi clienții!), agențiile au transferat capitalul de frustrări asupra presei. Ca să-și scoată pârleala! Sintagma „așa vrea clientul” a fost transferată și servită presei cu sânge rece de către publicitari. Ceva de genul: „decât să mor eu, mai bine mori tu!” Din păcate, presa nu are un „sac de box” în care să-și verse amarul. Inevitabil, s-a produs scăderea calității conținutului livrat de presă către public.
(Bietul public!)

Mi-e greu să cred că în viitorul apropiat agențiile își vor recâștiga statutul pierdut. Unele s-au resemnat, altele îi vor încuraja pe clienți să se comporte ca niște stăpâni de „sclavi”. Clienții au învățat că „merge și așa”. Respectul pentru munca depusă se câștigă greu în România.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii