Ca de obicei în ultimele decenii, motivul este negativ: România înregistrează cele mai mari rate ale deceselor din cauza Covid-19 raportate la un milion de locuitori. Sunt deja multe zile la rând în care numărul de decese raportate trece de 300 și nu puțini sunt cei care găsesc corelații între ierarhiile făcute pe baza numărului deceselor și cele care iau în seamă criterii precum nivelul de educație al populației, rata de analfabetism funcțional sau nivelul (declarat) al credinței în Dumnezeu. Ba chiar au început să circule și bancuri cu românii mândri care declară că nu vor să fie parte a unui experiment global de vaccinare, dar care devin în acest fel grupul de control pentru acest experiment.
În țara în care partidul care a dat Președintele și Prim-Ministrul a organizat în plin vârf al pandemiei un congres cu 5.000 de participanți, nu este de mirare că aproape nimeni nu mai are încredere în specialiști în niciun domeniu. Și cu atât mai puțin în reguli și bun-simț. În aceste condiții, sunt mult mai ușor de înghițit teorii ale conspirației și baliverne – o perfectă ilustrare a efectului Dunning-Kruger, conform căruia persoanele incompetente se cred mai competente decât sunt în realitate, tocmai din cauza lipsei lor de cunoştinţe în domeniu.
Pe de altă parte, există și o veste bună: agențiile de rating au în continuare încredere în economia României. Moody’s tocmai a îmbunătățit perspectiva rating-ului de țară de la negativă la stabilă, dar aceasta se întâmplă doar ca urmare a perspectivelor solide de creștere economică bazate pe sectorul privat, pe utilizarea fondurilor europene și pentru că procedura de deficit va acționa ca o ancoră politică cheie a strategiei fiscale.
Cu alte cuvinte, analiștii Moody’s sunt siguri că oamenii de business din România, adevărații eroi ai ultimelor trei decenii, își văd în continuare de treabă în ciuda oricăror piedici care le apar în cale. În plus, teama privind procedura de deficit excesiv va pune presiune, speră Moody’s, pe autoritățile din România, pentru a încerca să găsească soluții pentru gestionarea mai bună a deficitelor.
I-am reîntâlnit la Gala Forbes 500 de anul acesta pe unii dintre cei mai importanți oameni de afaceri români. Antreprenori ai primului val, care începeau imediat după 1990, dar și cei care au afaceri pornite în urmă cu mai puțin de un deceniu.
Mai mult ca oricând, i-am simțit preocupați. Dar nu neapărat de creșterea afacerilor, deoarece au reușit să supraviețuiască și să crească într-un context mai mereu turbulent. Cred că au înțeles și ei că nu mai au cum să crească sustenabil într-o societate care pare că devine tot mai înapoiată pe măsură ce trece timpul și se pierd oportunități importante.
La fel ca analiștii Moody’s, cred că e cazul să ne păstrăm optimismul, să nu începem un nou val de emigrație în ciuda oricăror tâmpenii ale celor care își satisfac, vremelnic, setea de putere jucându-se cu viețile noastre. România va fi bine pe termen lung. Oamenii de business au înțeles că nu pot fi cu adevărat bogați într-o țară săracă.
