Divizarea suprafeţelor agricole, precum şi lipsa unui cadastru agricol, sunt printre cele mai mari probleme cu care se confruntă România în acest domeniu. Conform aceleiaşi surse, România ar avea cea mai fragmentată suprafaţă agricolă din UE cu aproape 3,8 milioane de exploatații agricole în 2010, care reprezintă 31% din totalul UE, agenția considerând că acesta este rezultatul politicii de restituire a proprietăţilor făcută după căderea comunismului.
Fărâmiţatea terenurilor agricole este atât de pronunţată încât, potrivit unor studii, 93% din exploataţiile agricole au sub cinci hectare şi lucrează 30% din suprafaţa agricolă utilizată, ceea ce ar putea explica și randamentele mici în ceea ce privește productivitatea obținute în aceste exploatații, în situaţia în care proprietarii sunt reticenţi în a se asocia.
Fiecărui locuitor din România îi reveneau, în 2010, potrivit datelor Eurostat, 0,41 de hectare de teren arabil, o valoare mai mare decât a multor ţări din UE şi care depăşeşte chiar media UE-27 care se ridica la 0,212 hectare pentru fiecare locuitor. Cu toate că România are o suprafaţă arabilă pe cap de locuitor mai mare decât o au state cu tradiţie cum ar fi Franţa, Spania sau Germania, productivitatea este mai scăzută decât în multe dintre acestea. Pe de altă parte, potrivit recensământului agricol, din 2010, exploatațiile agricole mari, de peste o sută de hectare, reprezintă numai 0,4% din numărul total al exploatațiilor, dar lucrează aproape jumătate din suprafața agricolă utilizată.
Mai mult, studiile arată că starea actuală a agriculturii româneşti este cea de la nivelul statelor UE-6 în anii 1965-1970. De pildă, valoarea producţiei primare la hectar obţinută de fermierii români – de circa 800-900 de euro la hectar) este de 2-2,5 ori mai mică față de cea din UE (1.800-2.000 de euro pe hectar), potrivit cadrului Național Strategic Rural. La aceasta se poate adăuga și faptul că, în ceea ce privește mecanizarea, un alt capitol deificitar, în 2012, erau înregistrate, 184.446 tractoare agricole, fiecărui tractor revenindu-i 50,7 hectare de suprafață arabilă.
Cu toate acestea, în 2014, România a ajuns pe locul al treilea în UE în ceea ce privește exportul de cereale către statele extracomunitare, după state cu tradiție în acest domeniu. Mai mult, deficitul balanței comerciale cu produse agroalimentare în primele șapte luni ale acestui an s-a redus cu aproape 82% până la 55,1 milioane de euro față de valoarea înregistrată în aceeași perioadă în 2013, potrivit datelor Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Explicația pentru reducerea deficitului a fost creșterea exporturilor care, pentru primele șapte luni ale lui 2014, au ajuns la 2,68 de miliarde de euro, cu 303 milioane mai mult decât perioada similară din 2013. În acest context, portul Constanța este considerat acum cel mai mare port de cereale european, depășind Rouen, consideră Bloomberg.
Nu numai recoltele bune sunt un motiv pentru care Constanța devine un nod important pe harta traderilor de cereale ci și investițiile pe care agricultorii au început să le facă în silozuri. Acest lucru, pe termen lung, îi poate ajuta să nu vândă produsele imediat după ce au fost recoltate, ci mai târziu când și prețurile ar putea fi mai mari (față de momentul recoltei).
