Iată unde sunt cele mai multe șanse:
1. Agricultura. Alimentele se scumpesc inevitabil în toată lumea, iar în România fenomenul va fi chiar mai accelerat pe măsură ce ne aliniem la standardele de prețuri și salarii ale UE. Pe de altă parte, loc de creștere a productivității mai este, pe bază de tehnologii mai simple sau mai avansate care acum nu sunt aplicate deloc. Și deja, acolo unde există și productivitate și know-how, salariile au atins praguri de neimaginat. Știați că în România, în anumite cazuri, un tractorist poate să ajungă chiar și la un salariu de 2.000 de euro pe lună?
2. Ingineria. Pe măsură ce creșterea salariilor forțează angajatorii să renunțe la munca manuală și să treacă la automatizare, va fi nevoie de personal ultra-calificat, care să supravegheze procese extinse de producție. Când 50 de muncitori pe schimb au fost înlocuiți de un singur robot supravegheat de un singur inginer, costurile efective cu salariile nu mai contează: important este ca omul să își știe treaba perfect, pentru că orice mică greșeală este o catastrofă de productivitate. Iar o astfel de responsabiltate este plătită pe măsură.
3. Construcțiile. Atunci când este vorba despre construcțiile clasice, concurența este mare, iar prețurile mici. Însă este pe cale să apară o piață complet nouă, a construcțiilor și reamenajărilor inteligente. Asta poate să însemene o mulțime de lucruri: amenajări pe spații mici sau dificile din zonele urbane aglomerate, transformarea clădirilor vechi și foarte vechi, cu diverse destinații, în spații plăcute pentru muncă sau locuit, încălzirea și ventilația inteligentă, amenajările interioare spectaculoase etc. Managementul unui astfel de proiect cere atât de multe abilități încât puținele echipe care le au pe toate pot cere un bonus substanțial de preț.
4. Medicina. Practica privată în sănătate a ridicat deja și standardele spitalelor și așteptările pacienților. Pe de altă parte, în sistemul public personalul este împuținat și îmbătrânit, ceea ce în cele din urmă va forța statul să mărească substanțial oferta salarială, punând astfel și mai multă presiune pe operatorii privați care vor să rămână la vârf.
5. Educația. Dacă până nu de mult modelul învățământului privat era ca un surogat al celui public, cu profesori care își completau veniturile și elevi care nu se descurcau prea bine, acum lucrurile se schimbă. Există cerere pentru educație de calitate, fără ca prețul să conteze prea mult. Însă oferta nu-i valabilă pentru toți profesorii, ci doar pentru o mică parte: cei care arată vocație și care eventual au experiență relevantă în străinătate. Totuși, majoritatea vor rămâne prost-plătiți, în sistemul public.
6. Jurnalismul. Chiar și după inflația de titluri, canale și fluxuri, informația rămâne marfa cu cea mai mare valoare adăugată. Este un drum care pentru majoritatea jucătorilor de pe piață se va înfunda în faliment; însă pentru cei rămași, care își vor găsi conceptul, publicul și modelul de venituri, lucrurile vor sta mai bine sau mult mai bine ca acum.
7. IT-ul. Deja se câștigă bine și foarte bine din programare, dar tendința de aliniere la salariile din vest va continua chiar mai rapid decât pentru restul economiei. Motivul este simplu – activitatea este independentă de locație și oricine poate lucra de oriunde în lume. E cu două tăișuri, pentru că India și Pakistanul de exemplu concurează pe aceeași piață cu prețuri mult mai mici. Asta înseamnă că pentru angajații din domeniu, în funcție de competență, și plaja de venituri va fi uriașă: de la venituri de Silicon Valley – cu șase cifre în dolari, la venituri de Bangalore “Valley” – cu șase cifre în rupii.
