Cautare




, Staff

Editor-in-Chief Forbes România

Opinii |
|

Afaceri în era turbulențelor

Nici nu s-a terminat bine vara, iar mediul de afaceri a fost deja serios zgâlțâit de câteva situații neașteptate. Nu vă panicați, dar nici nu dormiți prea liniștiți, dacă nu v-ați pregătit mai multe scenarii pentru următoarea perioadă.
ionut_bonoiu_editorial.JPG

Mai întâi, planul internațional. Bursele din toată lumea au trecut printr-un șoc într-o zi caniculară de luni, o zi care nu anunța nimic altceva decât că se cam termină concediul de vară. Tonul a fost dat de bursa chineză, iar apoi, ca un tăvălug, haosul a cuprins întreaga lume, inclusiv bursa de la București. Între timp, dramatismul a trecut, iar cotațiile au revenit, însă aproape toată lumea este pregătită pentru un final de an zbuciumat, în condițiile în care este tot mai evident că economia Chinei nu mai poate ține ritmul ultimului deceniu. Și nici restul economiei mondiale nu este într-o formă atât de bună pe cât au lăsat să se înțeleagă recordurile de pe burse din prima jumătate a anului.

Pe de altă parte, Europa se află în fața celui mai mare aflux de imigranți din istoria sa recentă. Sute de mii de refugiați sau solicitanți de azil au luat cu asalt granițele și, ca orice structură birocratică, blocul țărilor vestice nu este capabil de o reacție/soluție rapidă, ci a început deja să se ciondănească. Țările de tranzit sunt tot mai sufocate pe zi ce trece. Dacă suprapunem această situație peste problemele economice și sociale din multe dintre țările europene, mai ales din cele de la granițele uniunii, atunci e cu atât mai clar că nu ne așteaptă vremuri liniștite.

Apoi, planul intern. Cea mai mare bancă din țară, BCR, și-a schimbat șeful, numind pentru prima dată de la preluarea de către Erste un român la conducerea băncii. Mutarea poate semnala finalul restructurării BCR (pentru care fusese adus în urmă cu trei ani Tomas Spurny), chiar dacă cehul pleacă înainte de finalizarea vânzării celui de-al treilea (și cel mai mare) pachet de credite neperformante. Marele șoc al ultimelor săptămâni este însă decizia consiliului ASF de a dispune procedura de dizolvare și faliment pentru Astra, după un an și jumătate de administrare specială. În tot acest răstimp Dan Adamescu, Mișu Negrițoiu (președintele ASF) și Speranța Munteanu (liderul partener al KPMG, cea care conducea echipa care gestiona supravegherea specială a Astra) s-au aflat de o parte și de alta a unei mese de poker care avea ca miză soarta a aproape două milioane de asigurați. E drept, insolvențe și probleme financiare în domeniul asigurărilor au tot fost în România ultimelor două decenii – Grup As, Euroasig, Metropol, Adas, Croma sau Delta, dar în nicunul dintre cazuri nu a fost vorba de un jucător de top.

Povestea măririi și decăderii Astra este, în esență, simplă – compania avea nevoie de mulți bani pentru a respecta indicatorii de solvabilitate, iar acești bani nu au venit. Nu i-au avut nici acționarii și nu a apărut nici vreun posibil cumpărător dispus să vină cu 100 de milioane de euro pentru a prelua businessul. Decăderea Astra se bazează însă, potrivit consultanților, pe lăcomia lui Adamescu, care a crescut afacerea în stil antreprenorial, deși, după cum spune Speranța Munteanu, „asigurările sunt o activitate strict corporatistă, care nu se face nicăieri în lume antreprenorial, deoarece e nevoie de o structură de conducere care să facă diferența reală între interesul managementului și al acționarilor”. Pe de altă parte, Dan Adamescu spune că era pregătit să vină cu aproximativ 450 de milioane de lei necesari la capitalul companiei și acuză ASF și KPMG de blocarea oricărei șanse de supraviețuire pentru Astra. Aprobarea de către ASF a tranzacției de preluare de către Astra a operațiunilor locale ale grupului francez Axa, de exemplu, ar fi adus companiei românești 35 de milioane de euro, potrivit omului de afaceri. Tot el afirmă că modul cum au fost prezentate situațiile financiare potențialilor investitori străini i-a îndepărtat pe aceștia.

Îmi aduc aminte de o discuție cu Dan Adamescu din urmă cu mai mulți ani, când, din biroul său de la hotelul Intercontinental, îmi creiona strategia prin care voia să ducă Astra nu doar în țările din regiune, ci să ajungă să vândă asigurări în Germania, țara în care făcuse primii săi bani serioși. Adamescu era printre puținii români care obișnuiau să gândească la o scară care trecea de granițele României și avea o versiune proprie asupra oportunităților și pericolelor din vremuri de criză. „Am trecut prin multe și am învățat că atunci când apare o problemă gravă trebuie să acționezi imediat. Mai bine pierzi un deget decât toată mâna”, îmi spunea atunci, dar timpul a arătat că propriile lecții nu l-au împiedicat să piardă Astra, chiar din poziția de lider de piață. Din păcate însă, lista perdanților în cazul Astra este mult mai lungă. Iar dacă nu tratăm cu seriozitate turbulențele (interne sau externe) care se prefigurează, atunci să nu ne mirăm dacă pe listele perdanților vom ajunge, în cele din urmă, fiecare dintre noi.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii