Criticate pentru factorul emoțional, care potrivit cunoașterii comune, nu ar trebui sub nicio formă implicat în afaceri, pentru lipsa procedurală de luare a deciziilor sau de management, diametral opusă față de procedurile multi-stratificate din liga corporațiilor, sau, pur și simplu, din cauza conflictului dintre generații și a problemelor dintr-o casă, businessurile de familie prezintă un interes tot mai mare în ultima perioadă.
La nivel european există, spre exemplu, European Family Businesses (EFB), o federație care reunește organizații naționale, alcătuite din afaceri de familie, care își concentrează puterea de negociere în politici pe care le propun mai apoi factorilor cu putere decizională, așa cum este Consiliul European. EFB dorește o recunoaștere a rolului deloc neglijabil pe care afacerile deținute de familii îl joacă în economie și crearea unor condiții de concurență echitabilă în comparație cu alte tipuri de afaceri. La nivel local, Family Business Network România, care face parte, începând cu 2015, din familia EFB, este organizația care promovează interesele unei afaceri de familie durabile, prin transferul către generațiile următoare.
De asemenea, există interes și din partea consultanților, reuniți sub numele de Family Business Consulting Group (cu sedii în SUA și Canada) care oferă expertiză pentru afacerile de familie la nivel global.
Pentru multe dintre afacerile de familie din România, transferul afacerii de la prima către următoarea generație ar putea fi anevoios. Prima generație de antreprenori se poate lovi de refuzul copiilor de a se implica în afacere, aceștia motivând nevoia unei pregătiri în alt domeniu, pasiunile diferite sau, pur și simplu, dorința de a merge pe un drum nebătătorit. Pot, de asemenea, să apară conflicte întreținute de firi dificile, iar profesionalizarea cu prea multe resurse umane externe poate rupe noțiunea de familie. Cu toate acestea, există destui factori, interni și externi, care să promoveze o afacere „ținută în casă” durabilă.
Un articol publicat în Harvard Business Review (în care au fost analizate cicluri ale afacerilor de familie în perioada 1997-2009) arăta că în perioade economice favorabile afacerile de familie nu își iau așa mult avânt precum celelalte tipuri de afaceri, dar că în perioade de criză economică, sunt mai performante financiar decât celelalte. În plus, aceeași sursă arată că reușita financiară medie pe termen lung a fost mai mare pentru întreprinderile familiale decât pentru cele nefamiliale.
Ce este o afacere de familie
Nu există o definiție universal valabilă care ar putea cuprinde complexitatea afacerilor de pe întreg globul, dar există niște condiții pe care o afacere trebuie să le îndeplinească pentru a fi inclusă în această categorie. Potrivit FBN România, cea mai simplă definiție a termenului se explică prin „existența unei companii în care deciziile sunt luate de către unul sau mai mulți membri ai unei familii”. În profunzime, mai trebuie îndeplinite câteva calități: pachetul majoritar de acțiuni să fie deținut de cel care a cumpărat sau întemeiat firma, cel puțin un membru al familiei să fie implicat în conducerea afacerii, iar dacă este cazul unei firme listate, persoana care a fondat sau cumpărat afacerea (sau familia acestuia) să dețină 25% din drepturile de vot prin intermediul pachetelor de acţiuni.
Mai există situații pe care definițiile nu le-au luat în calcul, dar poate ar trebui amintite ca o consemnare a unei stări de fapt. Cazurile în care acționariatul afacerii este deținut formal de un membru al familiei, în timp ce soțul sau soția influențează considerabil într-o parte sau în alta deciziile, nu sunt dezbătute deși este vorba tot despre familii care dețin afaceri.
Afacerile de familie și economia
Un index realizat de Universitatea din St. Gallen (Elveția) în colaborare cu una dintre firmele din Big Four, în care au fost analizate cele mai mari 500 de afaceri de familie din lume, în funcție de venituri, ne ajută să avem o privire unitară asupra magnitudinii afacerilor conduse de familii. Datele strânse de Thomas Zellweger arată că aceste 500 de companii au avut o cifră a vânzărilor cumulată de 6,5 trilioane de dolari, iar dacă aceste companii ar forma o țară ar fi îndeajuns, consideră Zellweger, pentru a forma a treia economie ca mărime a lumii după SUA și China, fiind țara în care muncesc aproape 21 de milioane de oameni. În timp ce 74% dintre companii provin din SUA sau Europa, există o tendință disputată, observabilă în cifre, între a miza pe transparență, cu acționariat la vedere și a merge pe acționariat privat. Astfel, din index reiese că 52% dintre companii sunt listate, în timp ce 48% nu.
La nivel european, cifrele ne indică, potrivit datelor furnizate de European Family Businesses, că cele peste 14 milioane de afaceri de familie generează peste 60 de milioane de locuri de muncă în sectorul privat. În România, există deopotrivă datele puse la dispoziție de FBN România și informații din cadrul organizației la nivel european. Pe baza estimărilor Forbes România, care au stat la baza ediției topului Forbes 500 din acest an, reiese că aproximativ 100 dintre cele 500 cele mai valoroase companii românești din țară sunt afaceri în care sunt implicați mai mulți membri dintr-o familie, iar în 2015 au avut afaceri cumulate de 24 de miliarde lei, cu o medie a acestora de 236 de milioane de lei. Profitul net cumulat al acestor companii, în același an, a fost de 1,3 miliarde lei, iar afacerile de familie românești valoroase au împreună 52.000 de locuri de muncă. Potrivit datelor culese de EFB, în România, 65% dintre companiile active la nivel național sunt afaceri de familie.
Potrivit lui Florin Madar, cel care deține Temad Grup și este președinte al FBN România, organizația are 20 de asociați în domenii precum tehnologie, distribuție, curierat, producție și comerț. Aceste companii au o cifră totală de afaceri cumulată de aproximativ 530 milioane de euro și un număr de aproape 6.300 de angajați.
Cum se văd afacerile de familie românești?
PricewaterhouseCoopers România a realizat studiul „Afacerile de familie din România – Primul schimb de generaţii”, care a luat în considerare companiile cu o cifră de afaceri mai mare de 5 milioane de dolari. Au fost derulate 61 de interviuri, iar printre temele vizate s-au aflat:
À Planificarea succesiunii / noua generație: 30% consideră planificarea succesiunii o provocare pentru următorii ani, dar 61% nu au un plan de succesiune pentru niciuna din pozițiile cheie de conducere;
À Implicarea familiei în externalizarea deciziei: 93% au membri ai familiei care lucrează în companie pe poziţii de management, dar 70% au şi persoane din afara familiei care sunt în consiliul director sau deţin acţiuni;
À Profesionalizarea: 49% consideră nevoia de profesionalizare a afacerii drept o provocare majoră în următorii 5 ani;
À Transferul către noua generație: 48% plănuiesc să transfere atât proprietatea cât şi conducerea organizaţiei către generaţia următoare.§
Afacerile de familie, în cifre
80% din afacerile de familie i-au implicat deja în activitate pe membrii generației următoare;
31% își propun să transfere proprietatea către noua generație, dar să angajeze management profesionist extern;
64% dintre afacerile de familie au în consiliul director persoane care nu sunt membri ai familiei;
34% au oferit acțiuni persoanelor din afara companiei, dar 18% intenționează să o facă în următorii ani.
SURSA: Pwc România
