Cautare




, Staff

https://www.facebook.com/forbesromania https://twitter.com/ForbesRo

Media şi entertainment |
|

751 (și alții) pentru nevoile unei Europe neliniștite

070 core UE 1
În plină vară toridă, s-a deschis sesiunea unui nou Legislativ european.

Care a fost prefigurată de câteva zile de negocieri aprige pentru posturile-cheie din arhitectura de putere comunitară.

Atât de aprige, încât președintele francez Macron le-a etichetat – oarecum după psihologia inversă – drept reuniuni cam prea lungi, „ore petrecute în vorbărie” ale unui club care se întâlnește, dar nu prea decide.

În paralel, cu rundele de tratative ale „clubului” șefilor de state din Uniunea Europeană, noul Parlament și-a început viața așa cum se cuvine unui Legislativ de un alt fel. Pentru că peste jumătate dintre membrii săi – 60 la sută – se află la primul mandat. Și nu doar într-un prim mandat, ci și într-o Uniune pe cale a fi părăsită de Marea Britanie.

O paranteză și două feluri de ostilitate

Drept pentru care inaugurarea sau „botezul” s-a făcut în consecință: cu oamenii lui Farage tratând cu spatele „Oda bucuriei” (gest explicat pe urmă tot într-o logică obraznică), cu tricouri despre Brexit și afară cu o sumedenie de protestatari catalani. Au fost cam zece mii de oameni, care și-au strigat nemulțumirea în fața sediului Parlamentului European pentru că autoritățile de la Madrid i-au împiedicat pe Carles Puigdemont și alți doi deputați secesioniști să își preia mandatul.

Puigdemont, fost șef al guvernului regional catalan, a fugit în Belgia pentru a scăpa de un mandat de arestare, la fel ca și Toni Comin, iar Oriol Junqueras se află în arest preventiv în Spania.

Și dacă eurodeputații catalani au vrut să fie prezenți, dar nu au putut, unii eurodeputați britanici sunt prezenți, deși nu ar fi vrut. Cel puțin așa a explicat Nigel Farage: „Nu ar trebui să ne aflăm aici, dar, de fapt, nu sunt foarte furios pe UE sau pe Michel Barnier (…) Clasa politică britanică este cea care şi-a lăsat baltă poporul”. Deci, dintr-un început au fost două feluri de ostilitate. Da, privind mai larg, acestea ar putea fi considerate numai paranteze față de războiul dus pentru funcțiile-cheie de la Bruxelles. Care a sfârșit cumva printr-un compromis concretizat prin propuneri-pachet. Bineînțeles, Franța și Germania au luat partea leului. Mai mult, Germania a luat partea leoaicei, Angela Merkel fiind foarte decisă să lase o moștenire de ținut minte. Mai mulți șefi de state europeni au impus ca aceste negocieri să preceadă alegerea președintelui Parlamentului European.

Un compromis ca „patul” din șah

Comentând ce a rezultat, Parisul a dezmințit, evident, că ar fi vorba despre o victorie a cancelarului german. Adică nu a fost nici victoria, nici înfrângerea cuiva. O situație de „pat”, cum se spune în șah.

Compromisul s-a numit: Ursula von der Leyen – președinte al Comisiei Europene, Christine Lagarde – președinte al Băncii Centrale Europene, Charles Michel – președinte al Consiliului European, Josep Borell – înalt reprezentant pentru Politica Externă. Revenind la alegerea președintelui Parlamentului European, candidații au fost: David Sassoli – socialist, Italia, Ska Keller – Germania, ecologistă, Sira Rego – Spania, extrema stângă, Jan Zahardil – Cehia, conservator.

O seamă de euroaleși

Cei 751 de membri ai Parlamentului European provin din 28 de state membre la data alegerilor din 23-26 mai 2019 și au format șapte grupuri politice.

Cele șapte grupuri politice sunt: grupul Partidului Popular European (PPE) –182 eurodeputaţi, lider Manfred Weber; grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor (S&D) – 154 eurodeputaţi, lider: Iratxe García Perez; grupul Renew Europe – 108 eurodeputaţi, lider Dacian Cioloș; grupul Greens/EFA – Verzii/Alianţa Liberă Europeană – 75 eurodeputaţi, lideri Ska Keller şi Philippe Lamberts; grupul Identity and Democracy (ID) – Identitate şi Democraţie – 73 eurodeputaţi, lider Marco Zanni; grupul Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni (ECR) – 62 eurodeputaţi, lideri Ryszard Legutko şi Raffaelle Fitto; grupul Confederal Stânga Unită Europeană/Stânga Verde Nordică (GUE/NGL) – 41 eurodeputaţi, lider interimar Martin Schirdewan.

Sunt și două mari formațiuni care nu au aderat și nu au format niciun grup: British Brexit Party – Partidul Brexit, cu 29 eurodeputaţi, şi Mişcarea Cinci Stele, cu 14 eurodeputaţi.

Rolul grupurilor politice este de a decide subiectele de dezbătut în sesiune, de a aduce amendamente rapoartelor care sunt votate în plen. Înainte de sesiune, fiecare grup politic decide asupra poziției sale, însă membrii nu pot fi constrânși să voteze într-un anumit fel.

Un partid poate forma un grup în Parlamentul European din cel puțin 25 de eurodeputați din 7 țări. Fiecare grup politic are unul sau doi lideri și beneficiază de finanțare și de personal angajat. Eurodeputații care nu formează un grup împart același secretar general cu neafiliații.

Parlamentul European are 22 de comisii și 44 de delegații. Președintele este ales pentru un mandat de doi ani și jumătate, un candidat la această funcție putând fi nominalizat de un grup politic sau de minimum 38 de eurodeputaţi și este ales cu cel puțin jumătate din voturile eurodeputaților.

Parlamentul trebuie să numească 14 vicepreşedinţi şi cinci chestori, urmând să decidă și componenţa comisiilor. Comisiile vor trebui să decidă în luna iulie când vor ține ședințe constitutive pentru alegerea liderilor de comisii.

După Brexit, 27 de mandate britanice vor fi redistribuite între statele membre ale UE și 46 vor fi păstrate pentru eventuale noi extinderi ale Uniunii.

Întrebat de Forbes România care va fi rolul și forța României în actualul Parlament European, profesorul universitar dr. Valentin Naumescu, profesor asociat la Departamentul pentru Relații Internaționale a Facultății de Studii Europene de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, a spus: „Semnalele recente, din ultimii ani, arată o întărire a rolului politic al Parlamentului European, ca reprezentant direct al intereselor cetățenilor europeni. Cred că este normal să se întâmple acest lucru, în condițiile în care de multă vreme se vorbea despre deficitul democratic al UE. La rândul său, România, a șasea țară a UE ca număr de europarlamentari (după retragerea Marii Britanii), va conta din ce în ce mai mult în ecuația decizională, dar asta în condițiile în care europarlamentarii români vor începe să fie mai bine integrați în partidele europene și vor fi capabili să formeze sau să participe la coaliții câștigătoare. Deja alegerea domnului Cioloș ca lider al Renew Europe (fostul ALDE) este un semnal important. Să vedem ce poziții vor mai obține europarlamentarii români în comisii sau în conducerea PE”.

Care va fi atitudinea noilor lideri ai Parlamentului European față de relația transatlantică?

„Dificilă întrebare. Mă tem că nu este un moment prea fericit în istoria relațiilor transatlantice, iar tendința va mai continua cel puțin câțiva ani. Nu are rost să discutăm cine este de vină, probabil ambele părți au greșit și greșesc în continuare, afectând cea mai puternică și eficientă alianță intercontinentală (numită strategic Occident) care a funcționat vreodată în istoria umanității, aducând cel mai ridicat nivel de securitate și bunăstare națiunilor componente ale spațiului euro-atlantic și ordinii liberale globale din epoca postbelică. Dar acum populismul împinge lucrurile în direcții divergente, de ambele părți ale Atlanticului”, a spus profesorul Naumescu.

Întrebat dacă Parlamentul European are nevoie de mai multă influență în arhitectura de putere de la Bruxelles sau este nevoie de un nou echilibru de forțe, profesorul Naumescu consideră că depinde ce fel de Uniune Europeană ne dorim. „Dacă proiectăm o Uniune Europeană a cetățenilor și (eventual) federalizată, evident, da, Parlamentul European trebuie să fie din ce în ce mai puternic, până la a deveni unicul legislator al Uniunii. Cine dorește însă o Uniune a statelor și națiunilor va cere mai multă putere pentru Consiliu, ca reprezentant al intereselor statelor membre, ba chiar o recuperare a suveranității naționale a parlamentelor (vezi țările din Grupul de la Vișegrad și Italia), în condițiile în care deocamdată legislația europeană prevalează în fața celei naționale. Nu m-aș aștepta însă ca UE să vireze brusc și radical într-o direcție sau alta, tradiția culturii democratice europene fiind negocierea și compromisul. Chiar și atunci când ni se pare că asistăm la crize insurmontabile și divergențe ireconciliabile, tot se găsește o soluție prin negocieri și rațiune”.

Deputații români fac parte din diverse grupuri parlamentare care votează în funcție de interesul lor și nu în funcție de interesul național al fiecărui deputat, a comentat pentru Forbes România profesorul universitar dr. Radu Carp, profesor la Facultatea de Științe Politice a Universității din București și director al Şcolii Doctorale de Ştiinţe Politice. „Nu exclud situații în care deputații români să voteze în bloc, indiferent de apartenența la un grup sau altul. Aceste situații sunt însă foarte rare (s-a întâmplat o dată, atunci când s-a discutat despre interzicerea folosirii cianurilor în exploatările miniere). Cel mai puternic factor de coalizare a membrilor PE nu este însă apartenența la un grup, ci apartenența la un model economic.

Va fi interesant de urmărit cum vor vota deputații români inițiativele economice: vor fi în favoarea unui model mai liberal sau mai apropiați de economia socială de piață. Reprezentarea deputaților români este foarte bună: președinția unui grup (Dacian Cioloș), funcții de vice-președinte la grupul popular (Siegfried Mureșan), respectiv socialist (Rovana Plumb). De urmărit pozițiile publice ale celor trei”, a spus profesorul Radu Carp. El consideră că PE nu va avea un rol mai mare referitor la relația UE-SUA decât în legislatura precedentă. „Vor exista inițiative individuale, dar această relație va fi influențată decisiv de poziția șefilor de stat și de guvern la nivel de Consiliu (…) Faptul că Germania a reușit prin doamna Merkel să impună un compromis instituțional pe care îl domină total (președinția Comisiei; cel mai influent grup național în cadrul partidului european cu cea mai bună reprezentare PPE; număr mare de voturi în Consiliu) arată că relația transatlantică nu va fi îmbunătățită față de cum arată în prezent. Totul depinde de relația personală Trump-Merkel, de opinia publică din Germania și de coaliția de guvernare de la Berlin”.

Întrebat despre posibila sporire de influență a Legislativului European, profesorul Carp afirmă că Parlamentul European va avea un rol mai pronunțat în arhitectura europeană datorită faptului că participarea la vot la alegerile din 2019 a fost foarte ridicată, ceea ce îi conferă un plus de legitimitate. „Nu mă aștept la inițiative de revizuire a Tratatelor în actuala legislatură pentru a oferi noi puteri PE, dar mă aștept la o implicare mai amplă a PE în domeniul mecanismului de protecție a statului de drept, de exemplu.”

Pe cine a trimis România în PE

România a câștigat 32 de mandate și va mai primi încă unul după Brexit. Pe partide politice, distribuția a fost următoarea: PNL – 10 mandate, PSD – 8 mandate, USR-PLUS – 8 mandate, Pro România – 2 mandate, UDMR – 2 mandate, PMP – 2 mandate. PNL este reprezentat de Rareș Bogdan, Mircea Hava, Siegfried Mureșan, Vasile Blaga, Adina Vălean, Daniel Buda, Dan Motreanu, Gheorghe Falcă, Cristian Bușoi, Marian-Jean Marinescu. PSD este reprezentat de Rovana Plumb, Carmen-Gabriela Avram, Iulian-Claudiu Manda, Cristian-Vasile Terheș, Dan Nica, Maria Grapini, Tudor Ciuhodaru, Adrian-Dragoș Benea, Victor Negrescu. USR-PLUS este reprezentat de Dacian Cioloș, Cristian Ghinea, Dragoș-Nicolae Pîslaru, Clotilde-Marie-Brigitte Armand, Ioan-Dragoș Tudorache, Nicolae-Bogdănel Ștefănuț, Vlad-Marius Botoș, Ramona-Victoria Strugariu. Pro România este reprezentat de Victor-Viorel Ponta, Corina Crețu. UDMR este reprezentată de Iuliu Winkler, Lorant-Gyorgy Vincze. PMP este reprezentat de Traian Băsescu și Eugen Tomac.

 

Președintele Parlamentului European, David Sassoli (sau cum a trecut conducerea de la un italian la un alt italian)

Noul președinte al Parlamentului European, socialistul David Sassoli, ales pentru un mandat de doi ani și jumătate, este un fost prezentator al jurnalului de seară și director-adjunct al RAI. AFP, preluată de mai multe mass-media, i-a făcut un portret noului președinte al PE, în care notează: „este un fost jurnalist care, în 2009, a început o nouă carieră de eurodeputat sub culorile centru-stângii”.

El are 63 de ani și este originar din Florența. Licențiat în Științe Politice, a început să lucreze din 1992 la RAI, radio-televiziunea publică italiană. Din 2009 a intrat în politică, ca eurodeputat al Partidului Democrat italian. În 2014, Sassoli devine vicepreşedinte al Parlamentului care răspunde de buget şi de politica euro-mediteraneană. Printre altele, se consideră „părintele” reformei feroviare a Uniunii Europene.

A mărturisit că nu și-a abandonat niciodată total meseria de jurnalist, el fiind destul de cunoscut în Italia mai mult ca prezentator al principalului jurnal politic al RAI decât ca politician. Căsătorit, tatăl al doi copii, este de religie catolică.

Pentru președintele Parlamentului European, fișa postului prevede reprezentarea în relațiile externe și cu celelalte instituții ale UE.

De asemenea, președintele supraveghează activitatea Parlamentului și a organismelor sale constitutive, precum și dezbaterile în plen, și se asigură că Regulamentul de procedură al Parlamentului este respectat. În deschiderea fiecărei reuniuni a Consiliului European, prezintă punctul de vedere și preocupările instituției referitoare la punctele înscrise pe ordinea de zi și la alte subiecte. În urma adoptării de către Parlament a bugetului Uniunii Europene, îl semnează, acesta devenind astfel operațional. Președintele PE semnează, alături de Președintele Consiliului, toate actele legislative adoptate prin procedura legislativă ordinară.

O încercare numită Ursula von der Leyen

Probabil cel mai important vot pe care îl va da Parlamentul European va fi acela asupra candidaturii germanei Ursula von der Leyen pentru funcția de președinte al Comisiei Europene. Nu că celelalte funcții puse în joc ar fi mai prejos. Însă Comisia Europeană este cea care împarte cu precădere pâinea puterii cu Parlamentul European.

Membră a CDU, formațiunea Angelei Merkel, și o alegere personală a cancelarului, von der Leyen, în vârstă de 60 de ani, este de aproape șase ani ministru al Apărării din Germania. De multe ori numele său a fost vehiculat pentru postul de cancelar, dar și de președinte. De profesie medic, mamă a numeroși copii, este născută la Bruxelles, unde a trăit până în adolescență, poliglotă și cunoscută ca francofilă. Nu toți compatrioții săi o simpatizează. Social-democrații nu o plac. Verzii nu o plac. Socialiștii europeni nu o plac. Nici Bild nu o place. Presa a vorbit despre deficiențele cu care se confruntă armata germană în timpul mandatului său.

Însă o plac Merkel si Macron și asta a fost îndeajuns. Iar faptul că este ministrul Apărării este important pentru noua identitate pe care încearcă să și-o construiască Uniunea Europeană și în care Apărarea are un rol-cheie și cooperarea franco-germană este miezul. Poate nu a fost doar o alegere „în cele din urmă” sau neașteptată. Mai curând o alegere cu bătaie lungă.

Conform fișei postului, președintele Comisiei Europene furnizează orientări politice Comisiei, convoacă şi prezidează colegiul comisarilor europeni, conduce activităţile Comisiei de punere în aplicare a politicilor UE, participă la reuniunile G7, contribuie la dezbaterile majore din Parlamentul European şi la cele dintre guvernele statelor membre, în cadrul Consiliului Uniunii Europene.

Pentru claritate: Comisia este instituția UE care are monopolul inițiativelor legislative și al competențelor executive importante în domenii precum concurența și comerțul exterior. Este principalul organ executiv al Uniunii Europene și este formată dintr-un colegiu de membri care reunește câte un comisar pentru fiecare stat membru. Comisia controlează punerea în aplicare a dreptului Uniunii și respectarea tratatelor de către statele membre; Comisia conduce, de asemenea, și comitetele responsabile de punerea în aplicare a dreptului Uniunii.

Comisia are un Secretariat General alcătuit din 31 de direcții generale, care elaborează, administrează și pune în aplicare politicile, legislația și fondurile UE. În plus, există și 22 departamente specializate (servicii și agenții), care tratează aspecte orizontale sau ad-hoc.

Membrii Comisiei se reunesc săptămânal pentru a discuta aspecte sensibile din punct de vedere politic și pentru a adopta propuneri asupra cărora trebuie să se convină prin procedură orală, în timp ce chestiunile mai puțin sensibile se adoptă prin procedură scrisă.

Principalele competențe conferite Comisiei sunt: execuția bugetului; autorizarea statelor membre cu privire la luarea măsurilor de salvgardare prevăzute în tratate, în special în timpul perioadelor de tranziție, și aplicarea normelor privind concurența, în special prin verificarea ajutoarelor acordate de stat.

În 2009, Consiliul European a hotărât ca Comisia să fie alcătuită dintr-un număr de membri egal cu numărul de state membre. Președintele și ceilalți membri ai Comisiei, inclusiv Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, sunt supuși, în ansamblu, unui vot de aprobare al Parlamentului European și sunt apoi numiți de Consiliul European, care hotărăște cu majoritate calificată. Începând cu Tratatul de la Maastricht, mandatul unui comisar corespunde legislaturii de cinci ani a Parlamentului și poate fi reînnoit.

Membrii Comisiei nu pot cere sau primi instrucțiuni de la niciun guvern sau alt organism extern și nu pot să exercite nicio altă activitate profesională, remunerată sau nu. Comisarii pot fi destituiți de Curtea de Justiție, la cererea Consiliului sau a Comisiei, în caz de încălcare a obligațiilor sau dacă au comis o abatere gravă.

Despre inventivitatea lui Borisov și cum s-a râs de Cioloș

Premierul bulgar Borisov a scăpat un live pe Facebook în timpul unei discuții cu Frans Timmermans, pe când cel din urmă căuta susținere pentru un loc și mai bun la Bruxelles, adică cel de președinte al Comisiei Europene. Borisov a spus direct ce dorește Bulgaria: intrarea în Schengen și încetarea MCV. Boiko Borisov a vrut să știe cât mai mulți despre acea discuție, după cum a remarcat politico.eu. Deși acest fel de discuții sunt banale. Până la urmă nu a fost să fie, pentru că Timmermans nu a convenit, Manfred Weber nu a convenit. Cu toate că Bulgaria ar fi avut o colaborare „minunată” în timp cu Timmermans, cel din urmă chiar întărind cu un „pre krasno”. În cele din urmă, transmisia s-a întrerupt. Bulgaria ar fi avut candidați redutabili, de felul Kristalinei Georgieva și a lui Serghei Stanișev. Însă premierul bulgar a pus punctul pe i: vrea un comisar european cu un portofoliu care are alocate fonduri cât mai mari și nu ceva mai abstract, fie și un negociator very high level.

Singurul și primul român lider de grup parlamentar, Dacian Cioloș, fost premier și fost comisar european, a acordat un interviu destul de conformist France 24. Renew Europe, pe care îl conduce, este suficient de mare ca să arbitreze jocurile. Vrea „o economie a noilor tehnologii, o economie circulară care nu poluează, o economie a viitorului în care tinerii trebuie să se simtă reprezentaţi”.

Dincolo de răspunsurile diplomatice la întrebări spinoase, atunci când a fost momentul să vorbească în plen și a adus pe tapet proiectul unei viitoare conferințe pentru viitorul Europei, care să înlocuiască negocieri de culise, a fost întrerupt de râsete. „În grupul Renew Europe veţi avea un partener. Vă propunem chiar de la început şi propunem partenerilor noştri pro-europeni proiectul unei conferinţe pentru viitorul Europei în care putem să aducem Europa mai aproape de cetăţeni. În care să putem să ne asigurăm că nu negocierile de culise sunt cele care determină figurile proeminente care trebuie să conducă Europa şi cetăţenii pot să se exprime din acest punct de vedere. Veţi avea susţinere din partea noastră (este întrerupt de râsete). Asta o să facem, dragi colegi… Asta o să facem împreună, pentru că trebuie să dăm posibilitatea ca ceea ce spunem în acest parlament să şi facem în relaţie cu cetăţenii. Şi veţi avea în Renew Europe un partener pentru acest proiect”, conform transcrierii intervenției.

Explicația râsetelor era că, „deşi preşedintele Macron şi grupul său condus de Dacian Cioloş au fost principalii adversari ai procesului prin care candidaţii pentru şefia Comisiei Europene erau aleşi şi prezentaţi de familiile europene înainte alegerile europarlamentare, liderul Renew Europe a propus” un proiect care contravine unor fel de negocieri pe care el le-a denunțat, deși a participat activ la ele, după cum a consemnat site-ul Digi 24.

În timpul în care la Bruxelles se negocia, împărțea, declara, în lume se întâmplau multe alte lucruri…

Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite se reunea de urgenţă cu privire la Libia, după ce 44 de migranţi au fost ucişi şi 130 răniţi în urma unui atac aerian asupra centrului de adăpostire a migranţilor de lângă Tripoli.

Un submarin rusesc pentru cercetări de mare adâncime a fost devastat de un incendiu în urma căruia au murit 14 membri ai echipajului.

Jared Kushner, ginerele președintelui american și consilier al Casei Albe, a spus că Donald Trump este „foarte ataşat’’ de preşedintele palestinian Mahmoud Abbas și că ușa SUA „este mereu deschisă pentru conducerea palestiniană”.

Federația Rusă se retrăgea oficial din Tratatul INF încheiat cu SUA, președintele Putin semnând o lege în acest sens.

Femke Halsema, prima femeie aleasă primar la Amsterdam, declara reformarea cartierului cu felinare roșii și decesul vitrinelor în care locatarele cu ocupații precise își așteptau clienții. Reforma este deocamdată la nivel de intenții.

Cum este un ciclu de funcționare și unde trăiește Parlamentul European

Au fost stabilite la Consiliul European de la Edinburgh din 11 și 12 decembrie 1992, când guvernele statelor membre au încheiat un acord privind sediile instituțiilor, prin care se prevedea ca: Parlamentul să își aibă sediul la Strasbourg, unde să se organizeze cele 12 perioade de sesiune lunare, inclusiv sesiunea în care se adoptă Decizia referitoare la bugetul anual al UE; perioadele de sesiune suplimentare să se țină la Bruxelles; comisiile parlamentare să se reunească la Bruxelles; Secretariatul Parlamentului și departamentele care îi acordă asistență acestuia să rămână la Luxemburg.

Decizia a fost criticată de Parlament, dar confirmată de Curtea de Justiție a UE. Deci, Parlamentul a fost obligat să își elaboreze calendarul anual în consecință, prin intermediul unei propuneri emise de Conferința președinților.

În general, în decursul unui an, Parlamentul are 12 perioade de sesiune de patru zile la Strasbourg și șase perioade de sesiune de două zile la Bruxelles. Parlamentul se poate întruni în perioade de sesiune extraordinare, la cererea majorității deputaților care îl compun, a Consiliului sau a Comisiei.

Marginalii la un început

Am asistat la deschiderea unui nou ciclu de putere în Europa comunitară. Într-o Uniune aflată în căutarea unei noi identități, a unei noi forțe de convingere. Avem un Parlament European aproape nou: ca persoane aflate la prima experiență de acest fel, ca entități, cu o a treia forță, care arbitrează și care este condusă de un român. Vom avea o Comisie Europeană care probabil va fi condusă de o femeie și surprizele în atribuirea portofoliilor pentru comisari s-ar putea să nu lipsească. Germania și Franța au luat partea leului. Foarte probabil, Apărarea europeană va fi o preocupare de prim-plan și am putea să vedem definite, reglementate accelerat componentele sale. Armata europeană ar putea ieși din nebuloasa unui deziderat.

Cu o reprezentare cam pestriță, foarte inegală ca valori personale, România poate compensa printr-un joc adecvat unor vremuri neconvenționale. Astfel, pentru publicul care a votat entuziast s-ar putea produce și o schimbare pozitivă de optică. Este timpul ca percepția după care aleșii români se duc să doarmă în bănci pe bani mulți să se modifice.

Românii sunt sincer atașați de Europa și este firesc să vrea ca acest sentiment să fie întreținut prin faptul că eurodeputații români fac ca țara lor chiar să conteze în lumea bună a Uniunii.

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii