Cautare




, Contributor

30 sub 30 |
|

30 sub 30: Recunoscătoare meseriei

Şi-a ales meseria de actriţă în aceeaşi măsură în care şi meseria a ales-o pe ea. “Nu a existat un moment anume în care am luat decizia, pur şi simplu am ştiut întotdeauna că asta vreau să fac.
Diana Cavallioti

Dificultăţile care au aparut pe parcurs, au fost obstacole care mi-au dat energie şi m-au convins că sunt pe drumul cel bun. Nu cred în lucrurile obţinute simplu, cred că trebuie să munceşti din greu şi să pui cărămidă peste cărămidă, treptat, iar asta va da într-un final măsura lucrurului pe care l-ai facut,“ spune Diana.

Top ,,30 sub 30″, ediția 2017

Cum arată generațiile „30 sub 30” din 2012 până în prezent

Nu îi place să vorbească de momentele dificile, pentru că îi este teamă să nu se înţeleagă că se plânge. “Asta ar fi o nedreptate din partea mea. Sunt atât de recunoscătoare meseriei mele pentru tot ceea ce îmi oferă, încât momentele grele prin care am trecut le-am rezolvat fără să rămân cu resentimente. Nu e uşor cu siguranţă să fii actor în România. Dar pe lângă faptul că nu cred că e uşor să fii actor oriunde în această lume, nu cred că e uşor să faci nimic fără să te loveşti de lucruri complicate, care par fără soluţie. Şi cred că am rezolvat fiecare moment cu dorinţa de a-mi mai depăşi o limită şi de a mă regăsi pe mine acolo unde nu vizualizam că pot ajunge.”

Fiecare personaj pe care îl descoperă, reprezintă o posibilă nouă relaţie de iubire, pe care o ia foarte în serios. Îşi studiază personajele cu aceeaşi curiozitate cu care îi place să descopere persoane noi, fără să se entuziasmeze şi să elimine în acest fel obiectivitatea, de care are atât de multă nevoie. Acceptă astfel de la început toate defectele şi îmbrăţişează personajul exact aşa cum îi este oferit. Urmează etapa în care încearcă să îşi pună amprenta aşa cum hotărăşte alături de regizor şi într-un final speră că iese ceva ce va ajunge la public, într-o formă pe care o consideră a fi cea mai bună din tot ce poate da la momentul respectiv. Există şi o ultimă etapă, cea în care îmbogăşeşte personajul cu fiecare reprezentaţie, şi spune că asta este cea mai mare bucurie. Fiecare spectacol în sine este o lume pe care o regăseşte din ce în ce mai fascinantă.

Filmul „Ana, mon amour”, în care Diana joacă un rol principal a fost premiat anul acesta cu Ursul de Argint, pentru montaj, la Festivalul de Film de la Berlin. Participarea la Festivalul de Film de  la Berlin, este pentru toţi cei care lucrează în industria de film, o piatră de temelie, sau o şansă de a-şi confirma faptul că vocea lor se face auzită. “Atunci când pleci şi cu un premiu, lucrurile sunt şi mai serioase. Ai responsabilitatea ştachetei pe care ai ridicat-o pentru toţi cei din jurul tău. Un film câştigător la Berlin aduce un premiu ţării şi breslei din care faci parte şi cred că e o bucurie pe care ar trebui să o împărtăşim cu toţii. La nivel personal, normal că egoul dă o petrecere privată în care nu îşi mai încape în piele de bucurie, doar că asta trece rapid, şi rămâi exact cu responsabilitatea faptului că de acum încolo va trebui să clădeşti mai departe. A fost o bucurie. A fost cea mai bună ocazie să înţeleg limbajul universal al emoţiei pe care am reuşit să o transmitem, “ mai spune Diana.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii